Este ca și cum s-ar decreta că o mașină este prea lungă și, pentru că trebuie să pornești imediat la drum, iei un motoferăstrău și tai pe ici, pe colo ca să o faci să intre într-un standard pentru care nu a fost proiectată.
Recent au apărut în presă patru variante de planuri cadru pentru gimnaziu, adică opțiunile de vandalizare a mașinii din metafora de mai sus. Din păcate, ceea ce ar trebui să fie o oportunitate de a susține sistemul de educație și pe beneficiarii lui care traversează o perioadă plină de provocări, ridică mai multe probleme decât rezolvă. Un element comune pentru toate cele patru variante este eliminarea „Consilierii și dezvoltării personale”, iar consecința neintenționată – cel puțin sper că nu s-a dorit asta – este dispariția competențelor socio-emoționale din curriculum. Scoaterea lor nu înseamnă că nu pot fi atinse prin activitățile de învățare, dar nu mai sunt nici asumate și nici urmărite de profesori într-o manieră sistematică. Ceva ce nu este asumat, nu va putea fi nici evaluat și nici nu va genera responsabilitate pentru atingerea sau neatingerea lui.
Decizia este surprinzătoare, într-un mod negativ, pentru că nu sunt mulți cei care pun la îndoială nevoia de a dezvolta asemenea competențe. Ea merge contra datelor de cercetare, a tendințelor din politicile de curriculum la nivel mondial și a opiniei celor implicați în educație – de la elevi și părinți, la profesori și angajatori.
Ca să înțelegem cum s-a ajuns ca aceste competențe să fie pe punctul de a fi date afară din curriculum, haideți să vedem ce sunt ele și de ce sunt importante, cum au ajuns în primă instanță să fie incluse în curriculum și care sunt potențialele implicații ale eliminării lor.
Competențele socio-emoționale și de ce ni le dorim
La ce se referă competențele socio-emoționale? Există multe moduri de a le conceptualiza. Spre exemplu, modelul CASEL descrie cinci competențe (conștientizare de sine, management de sine, conștientizare socială, relaționare și luarea de decizii responsabile), iar fiecare dintre ele are mai multe componente (ex. managementul de sine include controlul impulsurilor, managementul stresului, auto-disciplina, auto-motivarea și abilități de organizare). Curriculumul preia astfel de modele pe care le adapteze la condițiile din sistemul de învățământ, într-o manieră coerentă cu rezultatele urmărite.
Motivul pentru care ne dorim ca astfel de competențe să fie prezente direct în curriculum este de a oferi oportunitatea tuturor copiilor de a se raporta la aceste constructe – care nu sunt în niciun caz evidente – și de a căuta oportunități de a le exersa. La nivel personal ne așteptăm ca ele să se traducă într-o mai bună calitate a vieții, stare de bine, angajament social și sănătate mentală. La nivel social ele pot conduce la reducerea costurilor cu asigurările sociale și productivitate în viața profesională.
Folosesc această oportunitate pentru a face un scurt ocol ca să delimitez competențele socio-emoționale de inteligență emoțională. Promisiunea cu care vine inteligența emoțională este foarte seducătoare: în loc să existe un singur tip de inteligență, de fapt există o multitudine, iar dacă nu ai tras lozul norocos în ceea ce privește inteligența generală, cu siguranță ai un alt tip de inteligență. Chiar dacă în mediile educaționale se vehiculează foarte mult acest concept, rezultatele studiilor științifice nu au putut să pună în evidență existența ei, ca și construct care acoperă altă domeniu decât cel al inteligenței generale. Consecința este că, neavând niște caracteristici care să fie persistente și observabile, ea nu poate fi introdusă în studii experimentale sau în practici educaționale.
Scurt istoric al unei materii cu o istorie scurtă
În designul curricular planul cadru este un instrument prin care se stabilește numărul de ore alocat fiecărui nivel de învățământ. Materiile cuprinse în el se împart în două categorii: cele din trunchiul comun, care sunt parcurse de toți elevii, și cele din curriculumul la decizia școlii, care vizează doar anumite clase dintr-o anumită școală. În perioada 2012-2013, când au fost create curricula pentru primele trei clase ale ciclului primar, a fost introdusă o nouă materie în trunchiul comun: „Dezvoltare personală”. Ea apărea pe fondul plângerilor că școala se concentrează aproape exclusiv pe performanță academică și neglijează aspectele ce țin de latura personală și cea emoțională. Procesul a început la sfârșitul anilor ‘90, când treptat a început să fie construit un sistem de consiliere școlară care să răspundă unei palete largi de nevoi ale elevilor, dar nu a pătruns decât limitat în zona formală a curriculumului.
Ceea ce a început bine a continuat cu o sincopă, iar planurile cadru pentru clasele a III-a și a IV-a nu au mai inclus noua materie, fără ca opțiunea să fii fost argumentată în vreun fel de decidenți. Ne aflăm în fața unui simptom, care ne ajută, într-o anumită măsură, să explicăm și situația actuală. Nu logica conceptuală este ce care informează deciziile, ci logica administrativă.
Cei în sarcina cărora a căzut aprobarea planului cadru pentru gimnaziu au fost mai sensibili la competențele non-cognitive și au introdus „Consiliere și dezvoltare personală”, ca materie în toți cei patru ani de studiu, cu câte o oră pe săptămână. Decizia ne-a propulsat printre puținele țări din Europa care fac loc educației pentru carieră în trunchiul comun și a trezit un val de apreciere și interes printre cei care dezvoltă curricula similare. În cadrul acestei materii competențele socio-emoționale reprezintă unul dintre cele patru domenii vizate, alături de stil de viață sănătos, a învăța să înveți și competențe de management al carierei.
O problemă cu care s-a confruntat materia „Consiliere și dezvoltare personală” a fost asocierea cu dirigenția. Ea vine din urmă cu multe decenii, când aspectele legate de carieră erau tratate, cel puțin în planificarea formală, la ora de dirigenției. Între cele două există foarte puține conexiuni conceptuale, ele fiind concentrate în jurul rolului de orientare în carieră pe care oricare cadru didactic îl are față de toți elevii cu care intră în contact. Când noua materie a fost introdusă al ciclul gimnazial, din lipsă de cadre didactice calificate – consilierii școlari ar fi putut acoperi doar o fracțiune din numărul total de ore – s-a apelat la diriginți, dar fără a li se oferi acestora formarea necesară.
Un deznodământ în desfășurare
În situația actuală „Consiliere și dezvoltare personală” joacă rolul proverbiale pere mălăiețe: are un istoric scurt și puțini au ajuns să-i vadă valoarea, cadrelor didactice care o predau nu li s-a oferit sprijinul necesar, iar normele lor didactice depind prea puțin de această oră. Ca schimbarea să fie și insultătoare, una dintre variantele de plan cadru propuse a inclus aria curriculară „Dezvoltare personală și sensibilizare culturală”, dar fără o materie dedicată dezvoltării personale.
Celor care-și pun speranțe în faptul că situația s-ar putea îndrepta într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat, le reamintesc că în prima ședință a actualului Guvern s-a hotărât desființarea singurului institut de cercetare în educație, iar structura care l-a înglobat este articulată pe statutul și logica funcționarilor publici. Dacă cercetătorii testează ipoteze și văd care se susține înainte de a pune ceva în practică, funcționarii publici pun în aplicare decizii legale, cum este și cea de reducere a numărului de ore. Cercetătorii care au fost preluați și-au păstrat statutul, dar orice opinie pe care o emit, acum trebuie să fie convergentă cu agenda unei instituții care are ca obiectiv implementarea unor decizii.
Cu siguranță competențele socio-emoționale își vor găsi cândva drumul înapoi în clasă. Între timp se vor fi pierdut mulți ani și va trebui să plătim din nou costurile de dezvoltare și implementare ale unui nou curriculum. Lor li se vor adaugă oportunitățile pierdute pentru elevi, care, în contextul pandemiei actuale și al precarității serviciilor educaționale pe care le primesc, sunt lăsați să se descurce singuri.
