
Este jurnalist sportiv, face traduceri literare, are pisici, cărți, copil și o dorință enormă de a dormi.

34.000 de copii ucraineni sunt în prezent înscriși în școlile românești, din care aproape 22.000, adică 65%, sunt audienți, potrivit datelor Ministerului Educației. Audienții au un an pentru acomodare și învățarea limbii la dispoziție, în care participă la ore, dar nu primesc note în catalog. Fundația Terre des hommes România a lansat pentru ei, la finalul lunii februarie, un set de manuale auxiliare și caiete de lucru în limba română, singurele resurse de învățare de acest fel. Au făcut echipă pentru redactarea lor o româncă de origine ucraineană și o ucraineană de origine română.
În ultimele două module din clasa a 12-a, elevii merg la școală doar pentru disciplinele de Bac, trei zile pe săptămână. Mai mult, pot alege cu care profesor să se pregătească, astfel că se poate întâmpla ca patru ani să fi făcut româna cu cineva și în ultimele două module să se pregătească cu altcineva. Asta se întâmplă la un liceu care anul trecut a fost pe primul loc după rezultatele la examenul maturității - 9,29 media notelor și rata de promovabilitate de 99%. Sună a utopie, dar este realitatea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din capitală care a intrat într-un program-pilot care testează alte strategii de învățare, cu aprobarea Ministerului Educației. Sunt 34 astfel de școli în toată țara.
Am vorbit cu un profesor universitar, care scrie o cercetare despre curiozitate, despre ce înseamnă să fii și cercetător și profesor, în România. Dragoș Grigorescu ne-a povestit despre nevoia ca cercetările să fie punct de plecare în politici publice: „Ai acest sentiment al paralelismului. Tu-ți vezi de pasiunea ta cu câțiva cu care împărtășești pasiunea și societatea își vede de-ale ei. Și așa e o ruptură între cunoaștere și rezultatele cunoașterii.”