
Este jurnalist sportiv, face traduceri literare, are pisici, cărți, copil și o dorință enormă de a dormi.

„Innovating to zero” (inovează cu zero costuri, trad.), este îndemnul lui Jonas Kjellberg, antreprenor, investitor, profesor la Standford University și Stockholm School of Economics către tinerii români. Într-un interviu pentru Școala 9, acesta a povestit cum a pus acest concept în practică atunci când a creat, alături de alți IT-iști și antreprenori, celebra aplicație Skype, care mai târziu a fost cumpărată de Microsoft cu 8,5 miliarde de dolari.
Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
Un elev de șapte dintr-un sat din Vrancea este la același nivel cu un elev de șapte dintr-o școală din Cluj-Napoca? Un elev de 10 din București cu unul din Galați? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează sistemul de notare plecând de la poveștile unora dintre elevii lor care pun pe seama norocului sau ghinionului notele din catalog. Evaluarea elevilor ar trebui să aibă unitate la nivel național și să se îndepărteze de ideea de roată a norocului. Și totuși, loteria notelor se întâmplă.