Profesori de Școala 9

Editorial. La ce bun simulările examenelor naționale?

Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?

Editorial. Subiectul a avut capcane. Serios?

În fiecare an, în perioada simulării examenelor naționale, se vorbește mult pe tema acestui subiect. Ba că este o inutilitate, ba că profesorii sunt obligați să corecteze lucrările fără a fi remunerați, ba că elevii sunt supuși unei presiuni psihologice greu de suportat, ba că subiectele sunt dificile, ba că sunt prea ușoare. Din nou, a câta oară, indexul societal este îndreptat spre sistemul educațional. 

Editorial. Aveți încredere în profesori

„— De ce te-ai făcut profesoară?

 — Ca să-i salvez pe elevi de părinții lor.”

Vă amintiți? Așa începea articolul nostru apărut în 2 februarie 2022, cu un schimb de replici din serialul danez Rita, în care poate fi identificată lesne triada profesor-elev-părinți. O triadă esențială pentru orice sistem de învățământ, fiindcă cele trei elemente se află într-o relație de parteneriat, iar dacă parteneriatul se bazează pe încredere, cu atât mai bine.

Editorial. Spirala descendentă a neglijenței. Cine are grijă de spațiul comun al școlilor?

Cei care locuiesc la bloc știu că se întâmplă așa ceva. Sacul cu resturi menajere este scos pe casa scării, în fața ușii. Din el se prelinge un firicel de lichid, iar mirosul dulceag al cojilor de pepene (pe care le vezi amestecate cu coji de ouă, cu cutia de lapte și cu factura de la gaz) îți amintește de acea dimineață în care, trezindu-te și intrând în bucătărie, ai constatat că ai uitat să duci gunoiul.

Editorial. Pașii și urmele profesorului. Gânduri de început de an

„Trebuie să mă reapuc de mers la sală, după ce începe școala”, îmi scrie azi, o colegă, pe Whatsapp. „Sau cel puțin să mă apuc să fac 10.000 de pași pe zi.” Este adevărat, perioada sărbătorilor de iarnă și vacanța din această perioadă ne fac, pe unii dintre noi, să stăm mai mult acasă, să mâncăm poate mai mult decât de obicei și să facem mai puțină mișcare. Aplicațiile pe care le avem pe telefoanele și ceasurile inteligente ne amintesc acest lucru, iar printre rezoluțiile de Anul Nou pe care le formulăm se află și aceasta: la anul voi face mai mulți pași sau voi face mai multă mișcare. 

Editorial. Scrisoare către Moș Crăciun al educației

Vă amintiți de prima scrisoare adresată lui Moș Crăciun? Sau poate lui Moș Gerilă? Destinatarul este diferit în funcție de epoca în care ați copilărit, dar oricum, și unul și celălalt  aveau aceleași calități: dărnicia și bunătatea. Vă mai amintiți versurile „Moș Crăciun/Gerilă, toți îmi spun/ Că ești darnic și ești bun.”? Lui, Moșului celui darnic și bun, îi scriam una dintre primele scrisori, cu evident caracter persuasiv, scopul fiind de a-l convinge că merităm să primim de la el lucrurile dorite: dulciuri, portocale, o mașinuță chinezească sau o păpușă de la „Arădeanca”, poate un pulover cu Mickey Mouse, un telefon, un joc Nintendo și/sau ce o mai fi fost la modă în vremea copilăriei noastre.