
Este studentă în anul II la Comunicare. Caută și se caută, iar în timpul liber scrie și trăiește poezie (și nu numai).

Ce spun adolescentele din România despre siguranță, violență de gen și cu cine vorbesc despre asta?
Abia am trecut în anul al treilea de facultate, dar pot avea lucrarea de licență gata într-o lună dacă vreau. Nu fiindcă sunt atât de silitor, ci pentru că știu să folosesc Google. Piața de ghostwriting în domeniul lucrărilor academice din România nici măcar nu se ascunde, este la vedere pe orice platformă de socializare și cu toate acestea, nicio autoritate nu pare să o combată. Am luat legătura cu mai multe firme care deja mi-au oferit primele capitole din lucrare, necopiate sau produse cu ChatGPT, pentru sume de la 850 la puțin peste 2.200 de lei. În spatele uneia dintre aceste firme nederanjate de autorități am găsit chiar un membru PNL dintr-o comună din Hunedoara. Două dintre paginile de Facebook care vindeau licențe au fost șterse după ce le-am spus că sunt jurnalist și anchetez fenomenul „shadow writing”.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.