Este studentă în anul II la Comunicare. Caută și se caută, iar în timpul liber scrie și trăiește poezie (și nu numai).
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Doi părinți de la creșa „Sfântul Andrei” din Sectorul 5 al Capitalei acuză mai multe probleme după ce instituția a fost preluată de inspectoratul școlar, subordonat Ministerului Educației (ME). Aceștia spun că au început să primească liste cu diverse cumpărături, de la șervețele la detergenți, iar personalul s-a înjumătățit. Îngrijitoarele susțin că au fost mutate inițial la o altă creșă din sector care nu era încă deschisă și că salariul le-a scăzut cu aproape o treime. Conducerea instituției și inspectoratul școlar neagă acuzațiile. ME a preluat 199 de creșe anterior gestionate de primării.
Andrei, 44 de ani, s-a mutat în Franța, în septembrie 2014, cu soția și fiica lor, care abia terminase clasa zero în țară. Bărbatul povestește pentru Școala9 cum e viața pe băncile unei școli private din sudul Franței.
“Aici toți copiii sunt elevi, nu contează culoarea pielii, de unde vine, cine sunt părinții”, spune Andrei, despre politica de egalitate a unei țări care vineri, 16 octombrie, a suferit o tragedie: un profesor a fost decapitat în apropierea liceului de un extremist, fiindcă le arătase elevilor caricaturile cu Profetul Mohamed, realizate de Charlie Hebdo.
