Este studentă în anul II la Comunicare. Caută și se caută, iar în timpul liber scrie și trăiește poezie (și nu numai).
Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.
Când aveam vreo șapte ani credeam că în lume există cinci puncte cardinale: Nord, Sud, Est, Vest si Rest. Cum Rest? Foarte simplu, eu auzeam la radio la rubrica meteo o doamnă care spunea că „va ploua în Vest și va fi soare în Rest”. Când doamna învățătoare ne-a predat lecția cu punctele cardinale, eu am completat-o imediat, fericită că le știu pe toate cinci și că sunt deșteaptă. Colegii mei au început să râdă că na, chiar era amuzant, dar doamna mi-a spus: „Măi, Ana, măi, ce imaginație bogată ai și ce creativă ești, fată. Te admir!”.
Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
