Anul ăsta au susținut examenul de titularizare de trei ori mai mulți candidați decât posturi. Doar jumătate au luat media peste 7 necesară să prindă un contract pe perioadă nedeterminată. Concurență e mai ales pe catedrele umaniste, în timp ce la științe rămân locuri neocupate. Oricum, criza de profesori se simte nu doar în statistici, ci și în sălile unde candidații își primesc repartiția, după o procedură neschimbată de zeci de ani. Am fost în București la mai multe ședințe publice și am vorbit cu profesorii despre asta. Chiar și cei mai tineri dintre ei spun că „mai sunt multe lucruri de pus la punct până la a ne gândi cum ne titularizăm digital”.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Proaspăt absolventă a Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, Lăcrămioara Mușat nu s-a așteptat niciun moment să ia locul întâi la Olimpiada Națională de Limba și literatura română. Crede însă că a reușit să impresioneze comisia prin discursul sensibil și prin bucuria de a scrie și de a vorbi despre cărți, bucurie cu care speră să își contamineze și viitorii elevi. Fiindcă vrea „să încerce” să fie profesoară de română. Într-un interviu pentru Școala 9, tânăra a vorbit despre ce înseamnă performanța la Uman și despre prejudecățile cu care se confruntă elevii care merg pe ruta asta.