Laura Piroș este învățătoare de 27 de ani, iar de-a lungul carierei sale a ajuns la concluzia că a învăța nu înseamnă a memora ceva. Lecțiile ei nu seamănă una cu alta, fiecare este specială, prin jocurile pe care le crează împreună cu elevii ei. În toți acești ani a reușit să fie o sursă de inspirație, atât pentru copii de la clasă, cât și pentru ceilalți dascăli. Predă astăzi la Școala gimnazială nr. 6 „Iacob Mureșianu” din Brașov, unde vin să asiste la ore și învățători la început de drum.
Imaginați-vă o cină cu profesori, parlamentari, lideri de sindicat, conducătoare de organizații studențești, activiste din societatea civilă, specialiști în drepturile elevilor și actrițe care dezbat condiția educației în România. Acesta este formatul piesei „Ce e de făcut? Efecte ale măsurilor de austeritate din educație”, sub coordonarea regizorilor Bobi Pricop și David Schwartz, din care publicăm un fragment.
2020 va rămâne în memoria a generații întregi ca anul în care nu s-a mers la școală. Anul în care am înțeles mai mult cât înseamnă colegul de bancă, în care ni s-a făcut dor de zumzăiala din pauze și de alergatul pe holuri. 2020 este și anul în care am învățat cum să ne fim aproape de departe. Și mai ales, cât de important este să ne spălăm pe mâini. Dumitru Angelescu, Vlad Chirea și Eli Driu au adunat într-un fotoreportaj cum a arătat școala în 2020. Școala fără ziduri, școala de acasă, cu resurse puține și cu multă inimă. Cei trei fotojurnaliști au surprins cu talent lecțiile pe care ni le-a predat un an teribil de greu și la care am fost evaluați în fiecare zi.