În fiecare an, în perioada simulării examenelor naționale, se vorbește mult pe tema acestui subiect. Ba că este o inutilitate, ba că profesorii sunt obligați să corecteze lucrările fără a fi remunerați, ba că elevii sunt supuși unei presiuni psihologice greu de suportat, ba că subiectele sunt dificile, ba că sunt prea ușoare. Din nou, a câta oară, indexul societal este îndreptat spre sistemul educațional.
O mamă face o asociație ca toți copiii cu nevoi speciale din Onești să aibă un loc unde să facă activități și să fie acceptați. Alți părinți i se alătură. Este povestea unui ONG mic care a schimbat o comunitate și despre puterea universală a mamelor de a schimba lumea.
Bullyingul este întâlnit în toate straturile societății și în toate domeniile. Eu îl văd la ordinea zilei la catedră. Am avut și am colegi care consideră drept normale comportamente de-a dreptul abuzive. Le-am împărțit după modelul agresor - victimă, în cinci categorii. Mă aștept să-mi reproșeze colegii: dar, elevii, ei sunt sfinți? Nici poveste, dar ar trebui să începem discuția de la adulții care le furnizează acestora modele. Așadar, despre non-modele vorbesc azi.