Marian Gorocilă sau Goro, cum îi spun cei care îl cunosc, are 24 de ani și peste 100 de elevi la meditații, cam cât o școală de la țară. Deși nu e profesor într-o instituție de învățământ, el predă, din pasiune, istorie unor elevi din toată țara printr-un curs pe care l-a construit anul trecut. Îi pregătește pentru proba de istorie de la Bac sau pentru admiterea la Academia de Poliție unde e nevoie de această materie. Mii de persoane urmăresc conținutul educativ pe care îl creează pe rețelele de socializare. Școala 9 a vrut să afle de la Goro cum și-a organizat această „școală paralelă” în privat și ce crede despre cea de stat.
„Aceasta este doar o soluție temporară”, este opinia unui director de școală din Arad, referindu-se la proiectele finanțate generos pentru abandonul școlar. Are elevi din familiile marilor oameni de afaceri din agricultură, dar și elevi de la orfelinat. „Când vin la școală, primul lucru pe care îl fac este să mă uit la mâinile lor”, mai spun profesorul care prin proiecte europene caută să-i țină în bănci pe elevii care îi eroizează pe tinerii care pleacă la muncă în străinătate. Ce funcționează de fapt, din experiența ultimilor ani?
Educație antreprenorială, educație juridică, istoria Holocaustului, sunt doar câteva dintre disciplinele recent adăugate în programa școlară, chiar de la tribuna Parlamentului. Discipline care să țină pasul cu lumea de azi. Într-o logică dihotomistă, voci din educație minimizează importanța unor discipline precum istoria sau limbile ,,moarte” care, în miezul Revoluției industriale 4.0, par a nu mai avea vreo utilitate. De ce mai învață studenții limbi clasice, dacă oricum nu îi ajută să se integreze pe noua piață a muncii? Școala 9 a discutat cu Ioana Jinga, studentă la Limbi Clasice în Iași și o avocată a studierii lor.
