Nini desenează tot feluri de chestii. În plus, colecționează aventuri culinare și limbi străine. Chiar dacă nu prea are cu cine să le vorbească, lucrând solo în studioul ei de acasă.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Pe lângă școală, mii de copii din România își împart programul între concursuri, ore de pian sau limbi străine, modelling, muzică sau sport. În acest an pandemic, copiii au învățat, pe lângă lecțiile din programa școlară, cum să trăiască departe de colegi, de prieteni, de scenă, de podium, fără activități extracurriculare. Școala 9 vă prezintă povestea a trei copii pasionați de karting și de muzică și au încercat să nu-și abandoneze hobby-urile nici în pandemie. Și asta i-a ajutat să depășească un an care a lăsat cicatrici psihologice la copiii și tinerii din toată lumea.
Alina Mirt este facilitator comunitar la Fundația Terre des Hommes. Adică merge în comunități, află care le sunt nevoile și caută soluții: de la nevoile emoționale ale copiilor și metodele de predare ale profesorilor până la construcția unui teren de sport sau a unei toalete moderne într-un sat în care toate WC-urile sunt în spatele casei. Și toate astea printr-o metodă neconvențională. „Sunt plătită să mă joc”, glumește băcăuanca.
