Mihaela Stafiescu, 35 de ani, a fost educatoare în sistemul public de învățământ până în 2012, când a devenit coordonator educațional al Școlii Gimnaziale Step by Step din București, o instituție privată de învățământ care funcționează din 2012. Din octombrie 2015 este directoarea aceleiași școli. Povestește că sistemul alternativ Step by Step a apărut în România ca urmare a nevoilor părinților: programul de opt ore din învățământul Step by Step a compensat necesitatea programelor after school.
Școala9: Care sunt principiile care deosebesc Step by Step de celelalte sisteme de învățământ?
Mihaela Stafiescu: Din cunoștințele noastre, alternativa Step by Step este singura care folosește aceeași programă ca în învățământul public. În sensul în care la finalul fiecărui an școlar, copiii din clasele Step by Step au cel puțin același nivel de cunoștințe cu un copil care a făcut clasa respectivă în sistemul tradițional public sau privat. Acesta este lucrul care ne apropie de sistemul public. Ce ne diferențiază este însă faptul că programa este „tradusă” și implementată în cadrul claselor prin metode ușor diferite. În fiecare clasă sunt două cadre didactice, două învățătoare care stau cu copiii pe tot parcursul zilei, nu există teme pentru acasă, iar actul de învățare include toate cele trei aspecte – predare, consolidare și evaluare – și copiii lucrează în centre de activitate. Revenind la ce înseamnă principiile Step by Step, cred că individualizarea, lucrul în echipă și învățarea colaborativă ne diferențiază.
Ș9: Ce sunt centrele de activitate și cum funcționează ele?
M.S.: Centrele au drept corespondent disciplinele din învățământul tradițional.
În fiecare clasă există centrul de matematică, de științe, de artă, de construcții, de citire și de scriere. Pentru clasele mai mici poate apărea și centrul de dramatizare, partea de joc de rol. Matematica se poate face în centrul de matematică, dar și în cel de construcții.
Centrul de construcții rămâne într-o clasă Step by Step până la finalul clasei a patra. Fracțiile, de exemplu, se pot învăța în centrul de construcții, pentru că geometria se poate înțelege în mod practic și concret în acest centru. Modul prin care se învață fracțiile este dat de dimensiunile pieselor de construcții. Vom vedea cum un întreg, o piesă de construcții de 20 de centimetri, poate fi recreat din cinci piese de construcții de câte patru centimetri. Copiii lucrează în centre de cinci-șase copii și un cadru didactic. Dar nici în acest centru nu sunt toate sarcinile identice. Pentru că învățătoarele își cunosc foarte bine copiii, știu care le sunt provocările și echilibrează sarcinile astfel încât să nu se plictisească cei care au depășit deja etapa de acumulare de informații din ziua respectivă și nici să pară prea greu celor care au nevoie de mai mult timp pentru a asimila aceste informații.
Ș9: Există o pregătire specială pe care învățătorii din Step by Step trebuie să o aibă?
M.S.: În momentul acesta, centrul Step by Step România pune la dispoziția profesorilor mai multe tipuri de cursuri: există cursuri de formare inițială, care durează trei zile și la care pot participa toți cei interesați de principiile Step by Step. Apoi, în fiecare an, profesorii și învățătorii urmează modulul de formare pentru clasa pe care urmează să o preia; dacă preiau clase pregătitoare din toamnă, în vară vor participa la cursul de formare dedicat clasei pregătitoare, urmând ca în fiecare an să treacă prin celelalte module și peste cinci ani să reia modulul de clasă pregătitoare, dacă ăsta e parcursul profesional. Ele se reiau periodic pentru că nici copiii și nici programa nu rămân la fel și credem că din când în când trebuie să vedem ce putem schimba, ce putem face mai bine, cum să ne prezentăm în fața copiilor cu informații și metode potrivite nevoilor lor.
Ș9: Cum arată programul copiilor într-o zi obișnuită?
M.S.: Ziua începe cu întâlnirea de dimineață în care, pe baza unui mesaj scris de învățătoare la clasele mai mici sau de elevi, cu ajutorul învățătoarelor, la clasele a treia și a patra, copiilor li se face o captare a atenției pentru ziua respectivă. Mesajele conțin de cele mai multe ori informații de care vor avea mai departe nevoie în centrele de activitate. În întâlnirea de dimineață există momentul noutăților, la care copiii se înscriu și vin în fața colegilor pentru a împărtăși lucruri speciale care s-au întâmplat. Că au fost la film cu o seară înainte, sau că au terminat de citit o carte, sau că au un membru nou în familie, sunt lucruri care îi reprezintă pe ei, care i-au mișcat într-un moment dat și pe care simt nevoia să-l împărtășească celorlalți. Este o introducere în ceea ce înseamnă public speaking pentru fiecare dintre copii. Este de asemenea un moment în care învățătoarele observă, poate mai bine decât în alte situații, cum este copilul: cât de deschis este, cât de dezinvolt și este momentul în care îi poate încuraja pe cei care nu au aceste abilități înnăscute să depășească provocarea și să vină în fața celorlalți. Dacă în sistemul tradițional orarul dintr-o zi arată română, matematică și artă, în alternativa Step by Step asta se traduce în centrul de citire, centrul de scriere, centrul de artă și centrul de matematică. Învățătoarele vor spune ce se întâmplă în fiecare din cele patru centre, copiii vor putea să aleagă în care din centre vor merge în primă fază și vor face rotirea centrelor după un interval de 35, 45, 50 sau chiar 60 de minute. Există o pauză de masă în jurul prânzului, apoi copiii revin în clasă, fie își continuă centrele, fie intră pe partea de consolidare, recuperare sau extindere, în funcție de nivelul la care este fiecare copil. Programul se termină la ora 16.
Ș9: Sistemul tradițional se bazează pe un raport de autoritate între profesor și elev. Care este rolul profesorului în sistemul Step by Step?
M.S.: Profesorul Step by Step este un partener în învățare. Pune întrebări și răspunde la întrebări deopotrivă, stă la aceeași masă cu copiii, cot la cot, și nu la catedră, în fața lor, și își asumă să răspundă la întrebări cu „nu știu”, în măsura în care nu are informațiile pe care copilul le solicită, urmând mențiunea cu „hai să aflăm împreună”.
Fie de la un alt coleg, elev sau profesor, fie verificând sursele de pe internet, verificând în biblioteca clasei sau a școlii informația respectivă. Copiii au o relație de prietenie cu profesorii, însă există un respect pe care și-l poartă reciproc.
Ș9: Cum vă raportați la ideea de libertate pentru copii?
M.S.: Noi nu venim în clasă cu un set de reguli. Pe copii nu-i așteaptă în prima zi de școală pe unul din pereți un set de reguli „nu ai voie să, să, să, să...”. Regulile apar pe măsură ce apar provocările. Pentru că noi putem să scriem „nu ne lovim unii pe alții” și, în mod natural, într-o clasă, să nu fie nevoie de această regulă. Dar să fie nevoie de regula „nu ridicăm tonul atunci când vorbim” sau „încercăm să păstrăm liniștea de care fiecare dintre colegii noștri are nevoie pentru a-și rezolva sarcinile de lucru”. De câte ori apare o situație provocatoare la nivelul clasei se face cumva o întâlnire de grup, în care povestim despre situația apărută și căutăm împreună cu copiii soluții. Dacă este o situație punctuală, o depășim în momentul acela, dacă este repetitivă, deja ajungem în situația în care trebuie să avem o regulă pentru această situație. Regula se scrie de către copii, se afișează și se asumă de către toți elevii clasei. Și atunci, după câteva săptămâni de școală, setul de reguli se formează în mod natural, fără să apară presiunea din partea profesorului.
Ș9: Câți copii sunt în clasele Step by Step?
M.S.: Dacă vorbim de școala aceasta, media este de 18 copii, nu mai mult de 20 [într-o clasă]. Dacă vorbim de clasele Step by Step din învățământul public, numărul este posibil să fie puțin mai mare.
Ș9: Care sunt întrebările pe care le auziți cel mai des de la părinții care vin să-și înscrie copiii la Step by Step?
M.S.: Dacă se vor adapta copiii, dacă există gimnaziu și liceu în acest sistem alternativ, dacă copiii se vor adapta în momentul în care ei nu-și vor mai dori sau nu-și vor mai putea permite să țină copilul într-o clasă Step by Step, indiferent că este vorba de o școală privată sau de o școală publică, dacă se face performanță. Da, se face performanță în clasele Step by Step. Depinde însă cum definim performanța. Pentru unii dintre copii, performanța poate însemna să poată să-și scrie numele și să poată să facă socoteli de adunare și de scădere fără trecere peste ordin, în timp ce pentru alții, se definește prin alți termeni. Noi facem performanță și cu unii și cu ceilalți. Important este însă să-i cunoaștem foarte bine, să știm care le sunt limitele și să-i ajutăm să le depășească.
Ș9: Cum s-au adaptat copiii care au plecat din sistemul Step by Step în cel tradițional?
M.S.: Copiii lucrează cu două învățătoare în clasă în fiecare zi și noi încercăm ca acestea să nu aibă personalități asemănătoare, ci să fie complementare. Avem orele de engleză, de educație fizică, de dezvoltare personală, toate celelalte ore din curriculum care sunt susținute de alți profesori, care vin cu așteptări diferite, cu metode ușor diferite. Mai mult decât atât, există evenimentele de comunitate pe care noi le organizăm și în care copiii sunt puși în situația de a lucra cu învățătoare și profesori din toată școala. Și atunci copiii sunt expuși unor experiențe diferite, iar trecerea către un alt sistem de învățământ are deja bazele puse. Pentru că copiii deja au înțeles că nu toată lumea este la fel, că nu toate așteptările sunt la fel și atunci iau lucrurile foarte firesc. Copiii care au plecat din școală s-au adaptat 100% în sistemul tradițional sau în alte sisteme alternative. Au avut rezultate școlare foarte bune cei care au plecat către gimnazii în alte școli private sau publice și au fost remarcați în cadrul colectivelor de elevi ca acei copii curioși, care pun întrebări, dar pun întrebări cu sens, care au cunoștințe dincolo de programă, pentru că li s-a răspuns la curiozități înainte de a ajunge acolo. Și atunci ies cumva în evidență în cadrul claselor.
Ș9: În ce constau evenimentele de comunitate pe care le-ați menționat?
M.S.: De exemplu, noi în Școala Step by Step nu mai organizăm serbări clasice în care copiii ies pe scenă și perorează în fața publicului, iar părinții stau în public, aplaudă, fac poze. Am ieșit ușor-ușor din sfera asta. Am avut festival multicultural și fiecare familie a reprezentat o țară. Au gătit ceva acasă, au făcut decorațiuni specifice țării respective, au venit cu date istorice reprezentative pentru acea țară și au existat trei ore în care fiecare dintre copii și dintre părinți a putut trece pe la celelalte centre organizate, a putut să deguste mâncăruri diferite de ceea ce mâncăm în mod normal, a putut să afle informații noi. Evenimentul de final de an școlar, anul trecut, a avut loc în curtea Casei Cesianu-Filipescu și s-a numit „Step by Step prin București”. Copiii din școală s-au împărțit în echipe și au ales câteva proiecte pe care le-au prezentat în fața părinților, unii dintre ei au vorbit despre evenimente istorice din București, alții au vorbit despre monumente culturale, istorice, despre clădiri importante din București.
Ș9: Ce se întâmplă în situația opusă, când copiii vin din sistemul tradițional la Step by Step?
M.S.: A fost foarte drăguț un copil care era de două zile la noi în școală, terminase clasa a treia într-o școală publică și era într-un moment de pauză în curtea școlii, s-a întâlnit cu o familie care venise să vadă școala noastră și părinții respectivi l-au întrebat pe băiețel „cum este aici?”. Și puștiul a spus așa: „ăsta este Raiul școlilor”. Adaptarea se face foarte ușor. Faptul că fiecare dintre copii are timpul necesar pentru a răspunde, a se evidenția la nivelul grupului, faptul că fiecare dintre ei este o piesă de puzzle în cadrul grupului și că ei sunt conștienți de treaba asta, sunt valorizați și validați pentru competențele și abilitățile pe care le au îi fac să se simtă foarte bine și să își dorească să fie aici. Asta nu înseamnă însă că alternativa Step by Step este ideală, nu înseamnă că se potrivește tuturor copiilor și tuturor părinților și este, exact așa cum îi spune numele, o alternativă care răspunde așteptărilor unui anumit profil de copii și de părinți.
Ș9: Povestiți-mi despre sistemul de evaluare. Există note?
M.S.: Nu există note în învățământul primar. Evaluarea copiilor se face în mod continuu. Învățătoarele au fișe de observație pentru copii, în care își notează în permanență ce fac copiii, ce provocare au depășit, care sunt obiectivele și ce își propun să facă mai departe. La final de semestru întâi și apoi la final de an școlar, se completează niște caiete de evaluare, specifice alternativei, care traduc competențele din programa națională în competențe specifice și în descriptori și noi considerăm că este mai potrivit ca fiecare elev și fiecare părinte și profesor să știe în ce măsură copilul scrie sau nu corect, folosește sau nu cratima, folosește semnele de punctuație, numără, adună și înmulțește și credem că este mai important să știm ce poate și ce nu poate încă copilul decât să știm că copilul meu este de minus bine, minus foarte bine, suficient.
Noi nu încurajăm competiția între copii, clasamentul la nivelul clasei și acea ierarhizare: eu sunt cel mai bun la matematică și al treilea la artă. Fiecare copil are talentele, abilitățile și interesele lui și ce facem noi la Step by Step este să observăm care sunt acestea și să le dezvoltăm pentru a ne duce spre performanță.
Fiecare copil știe care îi sunt punctele tari și unde mai are de lucru. De exemplu, se lucrează foarte mult pe proiecte comune și cunosc copii care nu vor alege niciodată să scrie de mână pe planșele de prezentare, pentru că știu că scrisul lor nu este cel mai caligrafic. Își vor alege de fiecare dată fie să facă documentare, fie să facă partea de artă, de desen, de decorare a proiectului, fie să facă partea de prezentare, de public speaking. Pentru că știu că sunt importanți în cadrul echipei, cu punctele lor tari. Și că se pot baza pe alți colegi talentați în zonele în care nu sunt la fel de bine pregătiți. De la gimnaziu intrăm pe sistemul de notare clasic, pentru că atâta timp cât pentru admiterea în liceu se ia în considerare media generală din anii de gimnaziu, considerăm că nu ar fi fair să-i privăm pe copiii noștri de aceasta. Fiecare notă neînsemnând o „împușcare” de rezultat, ci o medie a parcursului școlar al copilului pe un interval de timp. Deci nu vom trece în catalog nici doiul luat la un extemporal într-o zi în care nu a fost foarte bine pregătit și nici zecele primit pentru un răspuns absolut spectaculos dat într-un moment de sclipire. Și nota reflectă parcursul școlar al copilului. Va reflecta și extemporalul, și răspunsul.
Ș9: Cum integrați manualele în procesul de învățare al copiilor?
M.S.: Fiecare nivel de clasă are ca reper manualele autorizate și aprobate de către minister. Ce facem noi este însă să le folosim ca pe un suport de lucru și nu ca pe o lege. Ele pot fi completate de orice alte materiale. De exemplu, în măsura în care în manualul de matematică se numără frunze la clasa I în luna octombrie, considerăm că este mai potrivit să mergem în parc să culegem și că numărăm frunze și să facem mulțimi de elemente cu număr dat în mod concret și nu desenând și colorând pe o foaie de lucru din manual.
Ș9: Cum sunt integrați părinții în triunghiul școală-elev-părinte?
M.S.: Părinții au un rol important și în viața școlii, și în viața elevilor, și în viața microcomunităților formate în clase. Sunt bineveniți în clasele noastre de câte ori pot veni cu plusvaloare în activitățile noastre, de câte ori au puțin timp pe care îl pot dedica școlii. Singura noastră restricție fiind că nu acceptăm ca un părinte să stea în clasă în spatele sălii și să-și verifice telefonul, să aibă acest rol de evaluator al elevilor și al profesorilor. Părintele trebuie să fie un membru activ al microcomunității atâta timp cât este acolo și să-și asume sarcini de lucru. Fie că intră într-un centru în care are abilități și poate să-i sprijine pe copii, fie că își asumă un rol de a aranja biblioteca clasei, a ascuți creioane, a face ceva în folosul clasei și al elevilor de acolo.
Ș9: Cu ce feedback au venit părinții care au asistat la ore?
M.S.: „Pare foarte complicat ce se întâmplă.” Că pare foarte greu să gestionezi o clasă, mai ales în momentul în care noi, ca adulți, venim cu alte repere vizavi de ceea ce se întâmplă în clasă. Ne amintim de acele clase în care copiii stăteau unii în spatele celorlalți în bănci, era o liniște deplină, profesorul scria pe tablă, preda, expunea, rămânând în responsabilitatea copilului să învețe ce i s-a predat. Să intri într-o clasă în care nu este liniște deplină – pentru că, lucrând în centre, fiecare centru are sarcinile lui de lucru și atunci în clasă este acel zumzet de stup de albine – este în primă fază surprinzător și impresionant pentru o persoană care nu este obișnuită cu acest tip de abordare. Apoi sunt încântați de lejeritatea, de buna dispoziție care există în clasă, de starea de bine pe care copiii o au, de felul în care se ajută unii pe alții, cer ajutorul și oferă ajutorul și, de cele mai multe ori, investesc și mai multă încredere față de ceea ce se întâmplă în clasă.
Interviul a fost editat pentru concizie și claritate.
