Au fost subiectele de la examenele naționale mai ușoare sau mai grele față de anii trecuți? Profesorii din comisiile de evaluare ale lucrărilor au fost suficient de atenți? Elevii ar trebui să depună contestații? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care nu ni le-am mai adresa dacă am avea evaluare standardizată și obiectivă, au explicat pentru Școala 9 reprezentanții Centrului de Evaluare și Analize Educaționale.
Însă nu doar noi suntem preocupați de această temă. În toată lumea experții în educație dezbat standardizarea evaluărilor în termeni de „pro” și „contra”.
Prin evaluare standardizată se înțelege acel tip de evaluare care urmărește niște standarde, la nivel de competențe, stabilite la nivel național prin programa școlară. „În România este greu să spui că avem o evaluare standardizată, deși la examene sunt același tip de subiecte pentru toți elevii. Asta pentru că evaluările noastre măsoară într-o mai mare măsură nivelul de cunoștințe decât cel de competențe“, explică Andreea Eșanu, manager de proiecte educaționale la Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE).
Ca să poți măsura în ce măsură elevii ating acele competențe standard, ai nevoie de o evaluare obiectivă. Ce înseamnă evaluare obiectivă? „Este cea care reușește să determine cu precizie nivelul elevilor, pe anumite competențe, cu ajutorul unor itemi (cerințe) riguroși“, explică Cristian Hatu, președinte CEAE.
Itemii riguroși pot fi de tip grilă sau mai complexi („construiți“ în literatura de specialitate), adică „presupun mai multe etape de rezolvare“, mai spune Hatu.
În România, suntem departe de avea niște itemi obiectivi, „care să ne ofere o radiografie clară a nivelului de competențe al elevilor“. „Dacă faci itemii într-un birou și îi dai direct la examen, n-ai de unde să știi care este nivelul de dificultate al fiecărui item raportat la elevii din România“, adaugă acesta.
În cadrul Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, el și colegii săi au realizat în 2013 cu ajutorul unor experți din Belgia niște itemi obiectivi ca să măsoare competențele elevilor în domeniul fizicii.
„Au fost situații în care noi am considerat că un item este de nivel mediu, dar după ce l-am pretestat pe o populație de elevi reprezentativă am constat că este de nivel începător. Ne-am dat seama de asta, pentru că majoritatea elevilor l-au rezolvat“, mai explică Cristian Hatu.
Dacă nu pretestezi itemii înainte de examen, n-ai de unde să știi exact ce nivel de dificultate prezintă fiecare pentru elevi și nici nu-i poți grupa cu precizie în funcție de nivelul de dificultate pe o scală, să zicem, de la 1 la 10. - Cristian Hatu
Mai simplu spus, pretestarea itemilor reprezintă verificarea acestora pe un grup reprezentativ de elevi înainte de a-i folosi pentru evaluarea lor oficială.
După ce itemii sunt pretestați, experții internaționali ajung să salveze, de regulă, doar o treime dintre aceștia într-o „bancă de itemi“ - un fișier unde se pot afla sute de itemi, grupați în funcție de nivelul de dificultate.
„Doar cu itemii cei mai buni sunt testați elevii, adică cei mai clar formulați și care îi departajează cel mai corect pe elevii aflați la diferite nivele“, mai explică Cristian Hatu.
Surse din Ministerul Educației: România nu este pregătită
Surse din Ministerul Educației ne-au explicat că România a făcut niște pași către a avea o testare mai aproape de modelul standardizat al testărilor PISA. „S-au realizat niște comitete care au creat itemi mai obiectivi pentru Evaluarea Națională cu ajutorul unui expert de la Banca Mondială, care a lucrat și la itemii de la testările PISA. Dar nu am apucat să-i pretestăm din cauza pandemiei“, au explicat acestea.
Pe de altă parte, aceleași surse spun că România încă nu este pregătită pentru a avea testări doar cu itemi obiectivi. „Pe de-o parte, avem nevoie de o evaluare obiectivă, cu itemi care să ne spună exact la ce nivel este fiecare copil. Pe de altă parte, dacă folosim astfel de testări pentru a departaja copiii la liceu, de exemplu, s-ar putea să fie mai dezavantajați cei din mediile sărace.“
Tot experții din cadrul Ministerului Educației spun că mai este o problemă: Un item devine utilizabil pentru testări doar după ce îl pilotezi pe teren. Acest proces plus timpul alocat în sine pentru a face itemul poate dura mai mult de un an.
„Din acest motiv, nu vezi pe toate gardurile subiecte de la PISA sau de la alte testări internaționale. Durează mult timp să faci un item bun, și-atunci este firesc să vrei să-l folosești poate și anul următor. Dar în România ar fi scandal. Părinții s-ar revolta dacă nu ar ști ce subiecte s-au dat“, mai spun sursele din Minister.
Avantajele testării standardizate și obiective:
1) Poți să faci subiecte de examen, anual, cu același nivel de dificultate astfel încât să poți compara evoluția elevilor de la un an la altul.
„Dacă noi zicem în fiecare an că subiectele sunt mai grele sau mai ușoare față de anii trecuți sunt păreri. Sigur, sunt îndreptățite dacă vin din partea unor profesori buni. Dar percepția unui profesor nu este reprezentativă pentru toți elevii pentru că nu are o validare științifică“, afirmă președintele CEAE.
„Dacă întrebi un profesor de colegiu de top de subiecte, este posibil să-ți zică că sunt ușoare. La fel cum profesorul de la un liceu de cartier ar putea să-ți spună că sunt mai grele“, adaugă Cristian Hatu.
2) Dacă asiguri baza digitală necesară pentru colectarea răspunsurilor, poți să vezi cum se descurcă, la fiecare competență, toți elevii din țară, „iar apoi poți interveni cu politici educaționale de remediere acolo unde copiii nu și-au format competențele la un nivel satisfăcător“, mai spune expertul.
Ne uităm că elevii au luat note mai mici sau mai mari, dar nu știm ce competențe au copiii. Nu știm, de exemplu, ce au pierdut în pandemie. Știm că există pierderi de învățare, dar nu avem o radiografie la nivel național. - Cristian Hatu
„Dacă nu ai niște testări obiective, este ca și cum ai încerca să diagnostichezi sistemul educațional doar cu stetoscopul în loc să-i faci un RMN ca să vezi cum funcționează organismul“, adaugă acesta.
3) Testările PISA sunt tot standardizate și au un grad crescut de obiectivitate. Din acest motiv, rezultatele lor sunt folosite ca reper pentru propuneri de politici publice atât de către organizațiile internaționale, cât și de guverne din toată lumea.
SUA, UK, Germania, Polonia sunt printre țările care practică de decenii testarea standardizată și obiectivă. Demersuri în acest sens fac și Ungaria sau Serbia care lucrează cu experți internaționali pentru a introduce evaluarea standardizată și obiectivă.
4) Un alt efect, la nivel global, al testelor standardizate este că pot crește nivelul de competiție între state în sensul de a investi bani în educație și a realiza reforme care să scoată cât mai mulți cetățeni activi pe piața muncii.
Dezavantajele testării standardizate:
1) Mai multe studii de la nivel internațional arată că testele standardizate cauzează anxietate în rândul elevilor și profesorilor din cauza presiunii de a lua note mari.
2) Un alt argument este că societățile și culturile sunt diferite între ele. Or, un sistem educațional standardizat „din cap până-n picioare” este considerat adecvat pentru o societate industrială, nu una a diferențelor. De exemplu, testele standardizate nu țin cont de nivelul de sărăcie sau de discriminare la care pot fi supuși copiii.
„Compararea rezultatelor la teste standardizate aplicate elevilor provenind din culturi diferite înseamnă să compari mere cu autobuze. Deci, nu atenuarea diferențelor între oameni ci respectarea, valorificarea, chiar cultivarea acestor diferențe, trebuie să fie considerate ținte predilecte ale educației“, explică Șerban Iosifescu, președintele ARACIP (agenția care evaluează calitate din școli), pe blogul său.
3) Testele standardizate nu pot măsura creativitatea, după cum afirmă Ken Robinson și alți experți din educație. O critică similară este adusă și testelor care măsoară coeficientul de inteligență (IQ).
4) Testele standardizate nu măsoară eforturile elevului în sala de clasă. Totodată, ele nu iau în calcul în ce măsură copilul are înclinație către domeniul artelor sau alte discipline.
