Trei dintre cele mai aglomerate școli din București au elevi cât populația orașului Lehliu-Gară. Cum s-au descurcat în pandemie

Toți elevii se ridică în picioare, când directoarea Lucia Minchevici deschide ușa clasei, și o salută în cor: „Bună ziuaaa!”. Aceștia se numără printre copiii de gimnaziu ai Școlii Nr. 194 din Sectorul 4; poartă mască și au chiar și un fel de uniformă, o vestă roșie pe care o îmbracă peste bluză sau cămașă.  

În timp ce profesoara de germană citește exercițiile unui băiat, restul ascultă curioși. Sunt aproape 30 de elevi, ca în mai toate clasele acestei școli, cu excepția pregătitoarei, unde au voie maximum 25. 

În această sală, fiecare are un coleg de bancă, cele două mese cu picioare de un verde aprins sunt lipite. Mai distanțați de atât nu pot fi. Un ordin comun al ministerelor sănătății și educației din octombrie 2021 spune că ar fi necesară o distanțare de 1 metru între elevi sau cea maximă cu putință, dacă nu se poate respecta recomandarea. Într-o clasă cu trei rânduri de mese și două culoare pe unde abia ai loc să te strecori, e o misiune imposibilă. Iar asta e realitatea multor instituții preuniversitare din România. 

La ora de limba germană elevii sunt atenți la ce îi explică profesoara unui coleg  Fotografie: Eli Driu

Școala 194 din București are, însă, niște avantaje în fața pandemiei. „Suntem într-o etapă de tranziție, de anul acesta am început să schimbăm mobilierul și avem pupitre individuale, dar n-am reușit încă pentru toate sălile”, spune directoarea. „În celelalte, elevii au rămas unul lângă altul. Insistăm să fie vigilenți și copiii, dar apropierea este inevitabilă, își doresc companie, se strâng la bănci”. 

Această școală ocupă locul al treilea, alături de alta din sectorul 6, în ce privește numărul de elevi, adică 1878, arată raportul Inspectoratului General al Capitalei pe anul școlar 2019-2020. Aici sunt numite, între altele, cele mai aglomerate școli și licee din București. 

Toate ușile rămân deschise

Cele 27 de clase de gimnaziu și 34 de primar, unde predau peste 100 de cadre didactice, își desfășoară activitatea pe o suprafață de 3.150 de metri pătrați, incluzând etajele. Pe lângă clădirea principală a școlii, mai există un corp pentru semi-internat, o sală și un teren de sport, dar și două spații modulare care găzduiesc șase încăperi deschise înainte de pandemie pentru pregătitoare, cu grupuri sanitare și căldură.  

Semi-internatul, cu program după ore până la 17.30, este și unul dintre motivele pentru care părinții se înghesuie ca ai lor copii să prindă un loc în această școală, explică directoarea Minchevici. Doar în perioada învățământului online s-a închis. În special cei de la pregătitoare și din clasa I beneficiază de acest program care include masă și somn la prânz, dar și activități recreative sau lecții sub îndrumarea unui pedagog. Hrana o asigură asociația părinților printr-o firmă de catering, iar serviciile de supraveghere sunt gratuite. 

Peste tot în școală măsurile din ordinul comun se respectă, precizează directoarea. Toate ușile clădirilor rămân deschise, astfel încât elevii să intre pe cea apropiată de clasa lor și să se evite îmbulzeala. La ușă îi așteaptă dezinfectantul, iar pe coridoare niște săgeți vișinii le indică direcțiile opuse, în funcție de unde vor să ajungă, ca să nu se intersecteze.  

Elevii învață în două schimburi, cei mici dimineață, cei de la gimnaziu după-amiază, de obicei de la 13.00. După ce termină primii cursurile, se aerisesc sălile chiar și câte o oră, timp în care se dezinfectează suprafețele. 

Doar o clasă în online, după confirmarea unui caz 

Un elev cu bluză albă iese în pauză pe hol, fără mască, directoarea îl observă și îl întreabă de ce n-o poartă. Băiatul își dă seama că a uitat-o în clasă și urcă val-vârtej scările. 

Pe ușile claselor mesajele responsabile din categoria: „Cum să porți mască medicală în siguranță” se îmbină cu cele care au trezit speranță în țări precum Italia, sub aripa unui curcubeu: „Totul va fi bine”. 

O singură clasă, de-a V-a, face școală online, după confirmarea unui caz COVID printre elevi. „Am amenajat în sala unde funcționează ei cu prezență fizică un calculator de unde colegii profesori, când au oră, predau”, spune directoarea. Așa procedează de fiecare dată când trece o clasă în online.  

Înainte de vacanța din octombrie, toată lumea a învățat de acasă, din pricina unui trend ascendent: la peste jumătate dintre clase s-a confirmat cel puțin un caz. 

Elevii care învață după-amiază se îndreaptă spre clasele lor Foto: Eli Driu

76% dintre angajații școlii s-au vaccinat deja, iar decizia a fost a fiecăruia, mai spune directoarea. Chiar și elevii peste 12 ani s-au imunizat – nu are o statistică – și număr e destul de ridicat, căci părinții își doresc să participe copiii fizic la ore. 

Dacă arunci un ochi pe ferestruica ușii sălilor, observi elevi care dau teste sau ies la tablă, toți cu măști, doar câte unul își ține nasul descoperit. 

După-amiază, elevii de gimnaziu intră pe uși diferite, nici nu-ți dai seama dacă mai există vreo intrare principală în școala cu pereți acoperiți de planete desenate.  

O școală cât un întreg sat. „Înainte de pandemie, dacă aruncai un ban în sus, nu cădea”

La 8 fără zece, ca din pământ, apar părinți și copii din toate părțile. Traseele lor, ca niște raze ale unui cerc, iar centrul cercului – Școala nr. 195 Hamburg din Sectorul 3. Prinsă între blocurile Titanului, instituția de învățământ este cea mai încărcată din Capitală. 2505 elevi au numărat, pentru al doilea an consecutiv, cei care au întocmit raportul Starea Învățământului pe București. Școala are 67 de profesori de gimnaziu și 46 de învățământ primar, un director general și trei adjuncți, iar 13 persoane fac parte din personalul auxiliar.

Cele șapte porți înghit zilnic școlari cât populația unui sat mediu. Cât o fabrică în care se produc însă oameni. Pe oamenii mici, cu masca până pe frunte și un ghiozdan atârnător în spate, îi duc până la porți oamenii mari, care îi urmăresc cu privirea prin gard până intră în școală. 

Părinții își privesc copiii prin gardul școlii  Foto: Vlad Chirea

Rodica Ciotea rămâne minute bune după ce mogâldeața ei se pierde în școală. Face la fel în fiecare dimineață. Băiatul ei de clasa a doua a avut parte de numai câteva luni de școală înainte să vină pandemia. „Ne-a prins din clasa zero, când au făcut trei - patru luni maximum. În clasa întâi au făcut mai mult online, iar acum… Se cunoaște, să știți. Are lacune și noi ne chinuim să-l aducem la zi, e foarte greu”, spune femeia, care s-a trezit că trebuie să fie și învățătoare peste noapte. Deși ea deține o agenție de turism, adică lucrează într-un domeniu fără legătură cu educația.

„Înainte de pandemie aici era extraordinar de aglomerat, n-aveai loc. Dacă aruncai un ban în sus, nu cădea. Și copii, și părinți, și bunici, veneau câte doi-trei pentru un copil. Prima zi de școală în clasa zero a fost o emoție fantastică, cei mari au făcut un culoar cu floricele pentru cei mici și i-au condus în clasă.”

Părinții preferă școala offline

Rodica și-a dorit ca cel mic să se întoarcă la școală, chiar în ciuda riscurilor: spații mici, aglomerație. Până acum, s-au vaccinat 64% dintre angajați. Școala a făcut orarul astfel încât elevii să intre la ore diferite, să nu se producă busculade. Părinții spun că școala este dezinfectată, că profesorii respectă regulile. Directoarea Ștefania Voicu nu a vrut să ne dea detalii despre cum a manageriat o școală atât de mare în criza sanitară. Părinții cu care am vorbit, în schimb, afirmă că lucrurile au fost gestionate bine, dar oricum ar fi fost, educația online nu mai era o opțiune pentru ei. 

„Am văzut partea bună, că au toate sporturile aici și programul «Școală după școală». Nu-l mai duc eu sau autobuzul. Mi-a fost teamă, recunosc, dar am depășit momentul. Am zis: fie e într-o școală mică, cu patru copii și unul bolnav, fie aici, cu sute de copii… În clasă sunt 30, nu a vrut doamna să accepte mai mulți”, spune și Andreea Petrache, după ce-și lasă băiatul de clasa întâi. Este psihologă și a văzut atât la ea în cabinet, dar și la copilul ei, oboseala. „Ieri chiar îmi spunea al meu: «abia aștept să luăm vacanță». Pentru el a fost o trecere destul de grea la program de zi cu zi. Mulți părinți au probleme că cei mici nu mai vor altceva decât să se joace pe calculator”, spune tânăra mamă. 

Și Alina Stanciu abia aștepta școala fizică. „Nu m-a îngrijorat aglomerația, sunt destui copii în clasă, dar doamna noastră ne-a dat senzația de siguranță, drept dovadă că n-au avut niciun caz de COVID. Ieri am făcut ultimul test și totul a fost în regulă”, spune femeia.

Elevii învață în trei schimburi

„Te iubesc, să ai grijă!”, îi spune o mamă fiicei ei. „Și eu te iubesc! Pa, pa!”, îi răspunde fetița, după care o zbughește pe poarta Școlii Gimnaziale Nr. 280, din Sectorul 5, făcându-și loc printre alți copii. În această dimineață rece de decembrie, în fața școlii albastre e, ca de obicei, agitație. În timp ce unii părinți își îmbrățișează copiii în fugă, alții zăbovesc câteva minute în fața gardului, până ce prichindeii, majoritatea în clasa pregătitoare, intră în clădire. 

Această școală se află, de asemenea, pe lista celor mai aglomerate unități de învățământ din Capitală; are aproximativ 1700 de elevi care învață în trei schimburi. La 8.00 intră clasele pregătitoare, I și a II-a, pentru 35 de minute, după care urmează o pauză. Clasele a III-a, a IV-a și a V-a încep după 11.00 și învață 40 de minute, iar cei din VI-VIII intră după-amiază și ies la 19.55. 

„Teama infectării va exista întotdeauna, dar trebuie să trăim cu ea”

Cei mai mulți dintre părinții din fața școlii mărturisesc că sunt mulțumiți de cum a reușit gimnaziul din cartierul lor să se organizeze, însă au în continuare temeri privind îmbolnăvirea copiilor. 

„Școala s-a descurcat atât cât s-a putut”, spune Angela, o tânără mamă a cărei fetiță este în clasa a șasea. „Ca toți părinții, avem în continuare temeri legate de infectare, dar suntem împăcați cu gândul că facem tot ce putem să ne ferim”. Femeia precizează că și familia ei, și mulți dintre profesori sunt vaccinați – 58.72% din personal –, iar copiii se dezinfectează și poartă măști. O problemă ar fi, adaugă ea, că săptămâna aceasta nu au primit teste rapide antigen, pentru că școala a rămas fără. 

Despărțiri la poarta școlii. Copiii au emoții, părinții îi încurajează  Foto: Eli Driu

Andreea, cu un copil în clasa întâi, crede că cei mici, printre aceștia și fiul ei, nu au probleme în a se adapta la măsurile impuse de școală în contextul pandemiei, dacă li se explică pe înțelesul lor de ce e important să poarte mască, de pildă, și de ce trebuie să folosească dezinfectant. 

Și copiii au curiozități legate de aceste vremuri. „Ne mai întreabă, din când în când, lucruri legate de pandemie, când e televizorul pornit pe știri sau când mai vorbim cu bunicii în casă. Evităm să vorbim de față cu el despre morți și spitale. Teama infectării va exista întotdeauna, dar trebuie să trăim cu ea”, spune femeia.  

Andreea povestește și că relațiile dintre părinți și profesori „s-au răcit, între timp”, căci nu se mai organizează ședințe, serbări și întâlniri cu toți, iar informațiile de care au nevoie le primesc prin telefon. 

„Cât încă există parlamentari nevaccinați, de ce mi-aș obliga familia să o facă?”

Un alt părinte, Alina, a cărei fiică, Ana, e în clasa pregătitoare, mărturisește că o nemulțumește doar că testele COVID întârzie. Pe de altă parte, „din exterior, pare că școala se descurcă binișor”, spune ea. „Din ce povestește fetița, măsurile se respectă. Copiii nu mai au pauze ca să se joace între ei, ci folosesc timpul pentru a merge la baie și pentru a se spăla. În plus, fiecare copil are dezinfectant și poartă mască la ore”.  

Alina preferă să nu se gândească la faptul că fiica ei s-ar putea îmbolnăvi în școală. Virusul e peste tot, nu doar în sălile de clasă, amintește ea, deci se poate contagia și în tramvai sau în magazine. A ales să nu se vaccineze, pentru că a trecut prin boală. „Iau în considerare vaccinarea mea pe viitor, dar nu a copilului, încă nu sunt convinsă de eficacitatea vaccinului la cei mici”, își argumentează ea decizia.  

La Școala Nr. 280 din Sectorul 5, o elevă refuză să înainteze în curtea școlii

Ștefan își conduce copilul până în fața școlii. Tată al unui elev de la pregătitoare, e de părere că gimnaziul se descurcă cu pandemia. „În orice caz, e mult mai bine pentru copii să meargă fizic la școală. Sunt profesori care mai au un an sau doi până la pensie, nu mai au răbdare să învețe cum să stăpânească tehnologia”, explică bărbatul.  

Apoi, rămâne la o țigară cu alți părinți. Din conversație, toți vor să mai aștepte până să-și vaccineze copiii. „Eu sunt vaccinat, soția mea a ales să nu, iar cât încă există parlamentari nevaccinați, de ce mi-aș obliga familia să o facă?”, întreabă bărbatul fără să aștepte de fapt vreun răspuns.