Din dronă, mahalaua Makoko arată ca un morman de cartoane plutind pe apă. Comunitatea este construită pe niște piloni, într-o lagună de la periferia orașului-port Lagos. O Veneție a Africii, unde sărăcia este pecetea de zi cu zi.
Apoi vedem cadre apropiate, cu acoperișurile unor șoproane dărăpănate, din stuf și lemn, și oameni în bărci, în drumul lor zilnic spre a pune ceva pe masă. Sunt fragmente din filmul realizat de CNN, pe care Ruth Ebe, directorul de programe al organizației Slum2School, mi l-a trimis.
Școlile din Nigeria s-au golit
Ruth îmi zâmbește larg. Galbenul bluzei înviorează ecranul calculatorului și cei 5000 de kilometri care ne despart se topesc. Miracolul tehnologiei. Pe peretele din spatele ei scrie mare „responsibility”, „sustainability”, „development” („responsabilitate, sustenabilitate, dezvoltare”. Se află în sediul proaspăt inaugurat al organizației care de la începutul pandemiei, este mai mult gol.
La fel s-au golit și școlile nigeriene în care Slum2School desfășurau programe de mai bine de opt ani. Copiii pentru care s-au străduit enorm să creeze condiții ca să meargă la școală erau acum, când a lovit pandemia, într-un risc mult mai mare de a abandona.
Nimic nou sub soarele Nigeriei, unde aproape jumătate dintre copii nu aveau acces la educație nici înainte de coronavirus. Ca să înțelegem prăpastia, în România, procentul de fete și băieți fără acces la educație este de 7,5, oricum unul mare pentru nivelul UE.
Foto: Ruth Ebe, director de operațiuni Slum2School Nigeria
Și-a dat demisia din bancă și s-a dedicat aducerii copiilor la școală
Nigeria, are o populație de 196 de milioane, din care în jur de 60% trăiește la limita subzistenței și cei mai afectați sunt copiii.
Otto Orondaam, fondatorul Slum2School, urca pas cu pas spre vârful carierei în sistemul bancar în 2012. Atunci a decis că munca lui e mai de preț dacă o pune în slujba educației. Și-a dat demisia ca să înființeze organizația care până azi a ajutat milioane de copii să intre pentru prima oară într-o școală. Nu doar sărăcia îi împiedică pe mulți nigerieni să își dea copiii la școală, mai sunt și cutumele, religia sau lipsa de încredere în școală.
Foto: Otto Orondaam, fondatorul Slum2School
Exemplul lui Otto a convins mulți alți tineri profesioniști să renunțe la carierele lor pentru a se dedica ajutorării celor mai vulnerabili.
Este și cazul lui Ruth, care cu o diplomă de doctor în mână obținută în 2017 a decis că ceea ce o împlinește este lucrul cu copiii săraci și marginalizați. „Mă gândeam cum aș putea și eu să aduc valoare și să am un impact, dar nu eram pregătită să realizez cât de mult mă va schimba, mă va inspira și mă va încuraja. A fost o experiență holistică. E multă muncă, dar e una plină de satisfacții”, îmi povestește tânăra.
Într-un alt filmuleț realizat de Slum2School pășesc și mai mult în comunitățile sărace din Nigeria. Vedem copii de toate vârstele care acasă la ei își scot laptopurile, își pun căștile și așteaptă începutul orei. Fețele lor emoționate se văd apoi aliniate pe ecranele imense din studioul virtual de învățare. Otto Orondaam intră și îi salută pe toți: „Cum vă simțiți azi?” E aproape ca într-o sală de clasă, cu ecrane în loc de bănci.
Educația le salvează viața
„Când s-au închis școlile, în special în comunitățile sărace, am văzut că mulți dintre copii s-au întors pe stradă, vânzând tot felul de obiecte ca să-și ajute familiile. S-a înregistrat un număr crescut de sarcini la vârsta adolescenței, am avut copii care erau blocați în case cu abuzatori”, povestește Ruth.
”Erau multe situații care se puteau întâmpla deoarece copiii nu erau la școală, unii chiar puteau fi omorâți. Așa că pentru noi a fost foarte important să ne asigurăm că îi ținem pe copii conectați”, continuă ea
Provocarea a fost să aducă măcar virtual la școală cât mai mulți copii. Au strâns peste o mie, dar țelul lor, până la finalul anului, este de 10 mii. Înainte să lanseze efectiv proiectul virtual, s-au folosit de rețeaua lor impresionantă de voluntari care au putut merge în comunități cu un permis pentru servicii umanitare de la statul nigerian și au făcut un minim de training cu copiii.
„Conceptul de învățare digitală nu e nou nici pentru elevi, nici pentru profesori. Am învățat elevii cum să se logheze, cum să folosească diferite tipuri de software, cum să navigheze în sistem. A trebuit să avem un training colectiv pentru tutorii din comunități”, mai spune Ruth Ebe.
Voluntarii au mers la copii acasă să le afle nevoile
Între timp, în august, unele școli au început să se redeschidă cu precauții și nu în toate comunitățile. Cele foarte aglomerate prezintă în continuare un risc crescut de infectare cu noul coronavirus, așa că proiectul de școală virtuală al Slum2School vine să suplinească în continuare absența școlii clasice.
În perioada de lockdown, guvernul nigerian a oferit elevilor lecții la televizor sau la radio, fiindcă nu toate regiunile au acces la internet. Asta a fost o altă provocare a proiectului Slum2School și au căutat resurse pentru a-i putea conecta pe copii la internet. Au mers la multe companii să-i ajute și au pus la punct o rețea impresionantă de voluntari.
„Voluntarii noștri sunt oameni uimitori, care lucrează în diferite industrii, avem oameni pasionați de învățământ, avem ingineri, doctori, avocați, din toate domeniile, oameni care decid să ofere din timpul lor.
„Sunt lideri din comunitate care au încurajat oamenii să-și ajute copiii să participe la lecții. Și lecțiile au fost foarte interesante fiindcă avem mulți profesori inovativi. Ca să-i atragi pe copii trebuie să faci clasele interesante, creative, într-un mod în care să îi faci să participe la ore, chiar dacă sunt virtuale”, a mai spus Ruth.
300 de dolari pentru educația virtuală a unui copil nigerian, pe an
Au avut mulți sponsori care i-au ajutat cu bani, tablete și softuri, cu conexiunea la internet. La un calcul brut, îi costă 300 de dolari pe an pentru a ține un copil la școala virtuală. Acum încearcă să le ducă copiilor acasă, fie că participă sau nu la clasele virtuale, materiale pentru învățare, cărți și caiete. Fiindcă și să aibă, fizic, un simbol al învățării îi apropie pe copii de școală.
„A fost important să văd copiii și evoluția lor, să vezi că în urmă cu câțiva ani nu aveau nici cea mai vagă idee că pot comunica în engleză sau când îi vezi că pot să viseze, să-i vezi că pot vorbi în public, că sunt încurajați și pot să ajute alți copii...”, spune plină de speranță Ruth.
„Noi cei de la Slum2School credem că viitorul educației este digital”, spune și fondatorul Otto Orondaam în încheierea videoului de prezentare a clasei viitorului.
Educația digitală părea la începutul pandemiei un bandaj care să acopere rana pentru o perioadă. Și rămâne în continuare pentru cele mai multe dintre țările lumii. În pandemie, s-a decis unanim că nimic nu poate suplini școala tradițională. Însă școala digitală este soluția cea mai bună pentru comunitățile unde internetul are mult mai multe șanse să pătrundă decât apa curentă.