Școala 9: Cum vorbim despre ce înseamnă a fi gay sau bisexual?
Alexa Ciucu: Explicația poate fi simplă, indiferent de vârstă. Persoanele gay sunt persoane care iubesc persoane de același gen, nu de gen opus - femei care iubesc femei, numite și lesbiene, sau bărbați care iubesc bărbați.
Bisexualii sunt persoane care pot iubi persoane de același gen, cât și persoane de gen opus. Un bărbat bisexual sau o femeie bisexuală are capacitatea să iubească atât un bărbat, cât și o femeie. Este o ocazie bună de a le spune și că cei care iubesc persoane de gen opus, așa cum sunt părinții sau bunicii lor, se numesc heterosexuali. Pentru copiii mai mici, această explicație este suficientă.
„Ei pot înțelege foarte ușor că o femeie lesbiană își iubește partenera așa cum mama îl iubește pe tata. Copiii nu sunt în mod natural homofobi.“
Putem pune accentul pe faptul că persoanele gay, lesbiene și bisexuale nu sunt diferite de restul persoanelor, decât prin genul partenerului, și că toți ne dorim să avem parte de iubire, de o familie și de fericire alături de cei dragi.
Le putem arăta cărți pentru copii - nu există în România, dar pot fi găsite online. Ne putem uita împreună cu ei la documentare sau filme cu subiecte LGBT+, putem merge în vizită cu ei la organizații sau să participăm la evenimente cu tematică LGBT+ ca să cunoască persoane din comunitate și să nu perceapă persoanele gay drept ceva care ar putea să-i sperie, prin nefamiliaritate.
În cazul adolescenților, este util să folosim și un limbaj mai științific, în funcție de nivelul lor de cunoștințe. Totodată, le putem spune că persoanele gay sunt atrase sexual și romantic de persoane de același gen, iar bisexualii, de persoane de mai multe genuri, dar și că există și persoane asexuale, care nu sunt atrase sexual de nimeni, sau aromantice, care nu se îndrăgostesc de nimeni.
Este posibil ca aceștia să fie curioși și să pună întrebări despre cum fac sex persoanele gay. Este o curiozitate naturală. Nu trebuie să ne sperie, pentru că le putem răspunde așa cum le vorbim și despre practicile heterosexuale. Dacă nu știm răspunsul, este OK să le spunem că nu îl cunoaștem. Dar, dacă îl cunoaștem și îl evităm, le vom transmite mesajul că sexualitatea gay este un tabu sau ceva rușinos.
Nu trebuie să ne temem că, discutând despre persoane gay sau bisexuale, am putea influența orientarea sexuală a copiilor sau a adolescenților. Dacă ar fi adevărat, atunci n-ar mai exista deloc persoane LGBT+ pe lume, pentru că toți copiii sunt expuși materialelor cu conținut heterosexual încă de la naștere: filme, povești, desene animate sau exemple din viața reală.
Orientarea sexuală și identitatea de gen au cauze complexe, multe din ele ținând de biologie sau genetică și se manifestă de timpuriu în viață. Nu este în puterea noastră să le modificăm, indiferent în ce sens.
Foto: Alexa Ciucu
Ce înseamnă să faci parte din comunitatea LGBT+?
Este util să le spunem ce înseamnă fiecare literă din acronimul „LGBT+”: lesbiene, gay, bisexuali, trans, iar plusul reprezintă toate celelalte identități aflate sub aceeași umbrelă ca asexuali, aromantici, persoane non-binare, intersex ș.a.m.d.
Persoanele LGBT+ au în comun experiența de a fi diferite de majoritate, în ceea ce privește orientarea sexuală și/sau identitatea de gen, și de a fi oprimate din cauza acestei diferențe. Prin urmare, au nevoie să facă parte dintr-o comunitate, ca să primească sprijin din partea altor persoane ca ele, să lupte pentru drepturile lor, dar și ca să-și găsească parteneri cu care să poată construi familiile pe care și le doresc.
Ce înseamnă a fi queer? În ce situații persoanele se definesc ca fiind queer?
Queer este, uneori, un cuvânt mai greu de definit, cu mai multe nuanțe, dar le putem explica copiilor că este un termen pe care unele persoane îl folosesc pentru a-și descrie identitatea și a comunica celorlalți faptul că nu sunt heterosexuale și/sau cisgender (o persoană cisgen este una care nu este transgen, și în cazul căreia identitatea și „rolul de gen” sunt echivalente cu sexul biologic), iar motivele diferă de la o persoană la alta. De exemplu, unele din ele nu se regăsesc întru totul în definiția altor termeni mai des utilizați, cum ar fi „gay”, „bisexual” sau „trans”.
Le putem spune că este OK și valid ca oamenii să aleagă cu ce cuvinte vor să își descrie experiența și, dacă se vor întâlni cu termeni care denumesc identități care nu le sunt cunoscute, este mai înțelept să încerce să afle, să pună întrebări, să se documenteze, nu să respingă din start noțiunea sau persoana.
Desigur, pentru a înțelege conceptul, copiii au nevoie să știe ce înseamnă a fi hetero sau cisgender, deci, dacă încă nu ați avut această discuție cu ei, este un prilej bun de a o purta acum.
Cum vorbim cu copiii despre conceptul de gen?
Genul este un concept extrem de complex despre care s-au scris volume de eseuri și cercetări, dar, pentru copii, este important să păstrăm lucrurile simple și clare. Le putem explica că genul este ceea ce simțim fiecare despre noi înșine, în legătură cu a fi femeie sau bărbat.
Putem discuta cu un copil despre ce înseamnă pentru el faptul că este băiat, ce simte în legătură cu acest lucru, cum știe că este băiat, cum interacționează cu fetele sau cu alți băieți. Cu această ocazie, putem afla ce credințe are deja despre gen și să-l învățăm să le pună sub semnul întrebării pe cele izvorâte din stereotipuri. De asemenea, este important să le spunem că nu felul în care se îmbracă, se joacă sau se poartă îl face pe un copil să fie băiat sau fată, ci ceea ce simte despre sine.
Totodată, trebuie să le explicăm că, deși la majoritatea oamenilor sexul biologic se aliniază cu identitatea de gen, la unele persoane acest lucru nu se întâmplă. Aici, le putem explica, de exemplu, despre ce înseamnă să fii transgender.
Și cum le explicăm celor mici ce înseamnă sa fii o persoană transgender?
Unele persoane, deși li s-a atribuit un anumit gen la naștere, nu simt că aparțin acestui gen. De exemplu, cineva care a fost crescut ca o fată se poate simți, de fapt, băiat și faptul că nu poate trăi astfel îl face foarte nefericit. Aceste persoane se numesc trans sau transgender. Nu știm de ce se întâmplă acest lucru, dar este o realitate.
Copiilor mai mici este suficient să le spunem că persoanele trans pot merge la medic, ca să facă anumite tratamente, în urma cărora vor arăta conform genului pe care îl au. Nu este nevoie să intrăm în explicații prea tehnice despre intervențiile medicale, pentru că nu le vor putea urmări sau înțelege și nu sunt relevante pentru vârsta lor. Este mult mai important să ne axăm pe ceea ce simte persoana trans și pe faptul că a face tranziția de gen o ajută să trăiască o viață fericită.
Trebuie să le explicăm copiilor că nu anatomia unei persoane sau organele ei sexuale îi determină genul, ci ceea ce simte despre ea însăși. Îi putem invita la reflecție pe această temă. Dacă vorbim cu o fată, o putem întreba dacă ceea ce o face pe ea să fie fată este faptul că poartă rochii sau că simte acest lucru despre ea însăși.
E nevoie să accentuăm faptul că politicos este să ne adresăm unei persoane trans cu genul și numele pe care le dorește, chiar dacă n-a început încă tranziția de gen. Dar și că nu este frumos să o întrebăm ce nume avea înainte de tranziție, pentru că poate fi un subiect dureros.
Și adolescenților cum le putem explica?
Adolescenții ar putea să manifeste rezistență sau să fie uimiți, dacă au ajuns să perceapă genul unei persoane drept o categorie care nu poate fi schimbată. Este important să le prezentăm informațiile ca pe niște aspecte naturale ale vieții și diversității umane. Să le transmitem ideea că a fi trans nu este ciudat sau anormal și că diversitatea este ceva frumos și să-i ajutăm să depășească eventualele prejudecăți.
Copiii aflați la pubertate vor dori să știe mai multe amănunte despre cum anume se realizează tranziția de gen și le putem explica că persoanele trans pot lua tratament hormonal: testosteron pentru bărbații trans, estrogen pentru femeile trans, care le vor modifica corpul, așa cum li s-a întâmplat și lor când au început pubertatea.
Persoanele trans trec printr-o a doua pubertate cu ajutorul acestui tratament. Ele pot face operații chirurgicale de reconstrucție a organelor genitale și pot deschide un proces în instanță pentru a-și schimba numele și genul în actele de identitate.
Cum putem explica ce înseamnă să fii o persoană non-binară?
O persoană non-binară este cineva care nu se simte nici femeie, nici bărbat, ci undeva la mijloc, între aceste două genuri. O persoană non-binară poate fi androgină - se poate simți și bărbat, și femeie, în același timp - sau agender, neutră din punct de vedere al genului (nici femeie, nici bărbat). Dar există o mulțime de alte experiențe non-binare. De exemplu, cineva poate avea o identitate androgină, dar care să încline mai mult spre feminin.
„Ca să înțeleagă mai ușor, putem să desenăm genul sub forma unei linii drepte, având la un capăt genul masculin, iar la celălalt capăt genul feminin, și să le arătăm că o persoană se poate poziționa oriunde pe această linie.“
Fie la capete, dacă se identifică exclusiv cu un anume gen, fie în diverse puncte ale acestei linii sau chiar în afara ei, cum este în cazul persoanelor agender.
De ce nu e bine să discriminăm persoanele din comunitatea LGBT?
Copiii nu se nasc intoleranți. Homofobia, ca și rasismul sau intoleranța religioasă, nu este o manifestare naturală, ci un rezultat al mesajelor auzite de copil în societate: poate în familie, poate la televizor/radio, poate la colegi de școală de vârstă mai mare.
Cel mai bun mod de a-i învăța pe copii să nu discrimineze persoanele LGBT+ este să-i învățăm să nu discrimineze pe nimeni, indiferent de motiv. Este important să le transmitem clar mesajul că discriminarea și intoleranța nu sunt acceptabile, indiferent de context, pentru că fac un rău tangibil și real altor persoane.
Stimularea empatiei este o metodă eficientă pentru a combate tendințele intolerante care pot apărea. Le putem povesti despre persoane care au avut de suferit din cauza homofobiei. Putem discuta cu ei, dacă se întâmplă să ne uităm la un film în care sunt abordate teme legate de discriminare sau dacă cei mici au auzit vreun mesaj intolerant. În limba engleză, au fost publicate multe cărți pentru copii care transmit mesaje antidiscriminare sau care prezintă diversitatea ca pe un lucru pozitiv. Multe dintre acestea pot fi comandate online și pot constitui un bun material pentru a introduce astfel de subiecte de discuție în familie sau la școală.
Legat de persoanele LGBT+ în mod specific, le putem spune că diversitatea umană este un lucru natural, suntem toți egali și o orientare sexuală sau o identitate de gen nu este mai bună sau mai rea decât alta și fiecare persoană are dreptul să iubească pe cine dorește și să-și exprime genul așa cum simte.
Este util să încercăm să le explicăm ce îi face pe oameni să fie homofobi: Adesea, este vorba de o teamă izvorâtă din necunoaștere.
Dacă îi auzim pe copii afirmând mesaje intolerante sau îi vedem hărțuindu-i pe alți copii, este important să-i luăm deoparte și să-i întrebăm ce îi face să creadă că a fi gay este ceva anormal. Trebuie să le dăm informațiile corecte, fără a-i judeca, și să-i ajutăm să înțeleagă ce impact au vorbele și acțiunile lor asupra celorlalți.
Dar despre rolurile de gen cum ar trebui să purtăm discuția?
Îi putem ajuta pe copii să înțeleagă că a fi bărbat sau femeie nu depinde de cum se îmbracă sau se poartă cineva. Exemplele din propria experiență ajută mult: îi putem întreba dacă au cunoscut fete care sunt mai băiețoase sau băieți cărora nu le place să joace fotbal. De asemnea, le putem vorbi despre faptul că, de-a lungul istoriei, comunitățile umane au repartizat adesea bărbaților și femeilor roluri diferite.
În societățile tradiționale, bărbații trebuiau să aducă hrană acasă, iar femeile să crească copiii și să îngrijească gospodăria. Cu trecerea timpului, însă, aceste roluri și-au pierdut utilitatea practică și s-au transformat în reguli a căror încălcare era drastic pedepsită, din teama irațională că, fără ele, comunitatea n-ar putea supraviețui.
Când rolurile de gen devin prea stricte, produc suferință atât celor care sunt persecutați, pentru că nu reușesc să le respecte, cât și celor care se forțează să le respecte, dar sunt nefericiți - pentru că nu simt că li se potrivesc.
Putem arăta că normele de gen nu reflectă cum sunt, în realitate, bărbații și femeile, ci doar modul în care îi percepe societatea într-un anumit moment. Aceste norme nu sunt adevăruri eterne, ci se schimbă cu trecerea timpului. Acum 100 ani era inacceptabil ca o femeie să poarte pantaloni, iar acum este ceva normal.
E important să nu-i limităm pe copii la a se juca doar cu jucării de băieți sau fete, să nu le descurajăm interesele care par a nu se conforma la normele de gen și să nu facem diferențieri între copiii din familie, în funcție de genul pe care îl au.
Pentru adolescenți, este util să le povestim și să le oferim materiale despre persoanele și mișcările care au luptat pentru a schimba societatea, cu privire la rolurile de gen - despre feminism sau mișcările pentru drepturi LGBT+.
*O dezbatere online despre interzicerea discuțiilor legate de gen va avea loc marți.
Foto principală: Eli Driu
