Peste 40 de mii de oameni au dat like la clipul său despre o ieșire în oraș cu mama sa, 17 mii de oameni la cel despre cum e școala în Spania, peste 7.500 au apreciat videoul în care spală toaleta și 2.500 la videoul în care îi aranjează părul surorii mai mici. În două luni de când a întețit activitatea pe Instagram, Darius Nicolas, adică dari_us2012, are aproape 20 de mii de urmăritori și 3 milioane de vizualizări la clipurile sale în care documentează ce învață la școală sau cum își petrece timpul liber cu familia.
„Toată lumea în comentarii spunea: nu pot să cred, un copil normal pe Instagram! Sute de comentarii în care oamenii spuneau: nu pot să cred, tu ești chiar un copil normal. Eu am rămas un pic șocată. Făcuse research-ul înainte și nu găsisem content educațional”, povestește mama sa, Chiriachița Manolache, cea care îi administrează contul.
Cea mai râvnită profesie din lume
Succesul din online i-a confirmat lui Darius că visul lui de când era chiar și mai mic, acela de a fi vlogger, nu a fost un moft. De altfel, un sondaj realizat de compania de jucării Lego printre copiii din SUA și Marea Britanie arată că cea mai dorită profesie pentru generația de azi este de vlogger sau youtuber. Sunt milioane de copii din toată lumea care urcă pe YouTube conținut sperând să ajungă celebri și să facă bani, adică să devină kidfluenceri, cum îi numesc companiile de marketing. Puțini reușesc, de fapt.
Pentru Darius nu e despre bani, deși și-ar dori să ajungă acolo într-o zi. Ci mai degrabă de exploatat o pasiune pe care o are de când a început să meargă în picioare. „Eu îl filmam tot timpul și el credea că are un cont al lui de YouTube. Dar nu îl postam, poate doar pe Facebook la mine unele dintre ele”, povestește mama sa care lucrează la rândul ei în content marketing pentru branduri personale și pentru afaceri.
„Eu credeam că am un cont al meu cu urmăritori și mereu ziceam la început «Hello Guys» și prezentam ceva, ori o creație din Lego pe care o făceam, ori ziceam ceva. Urmăream foarte mulți vloggeri naționali și internaționali și de acolo am luat «Hello Guys»”, spune și Darius. Discutăm pe Meet, într-o zi de sâmbătă.
Cum gestionează hate-ul din online
Înainte de ziua lui din decembrie, Darius i-a spus mamei că vrea să facă mai mult pentru contul lui de Instagram, să se lanseze. A urmat o ședință de familie și au decis să încerce. Condiția era ca el să se ocupe de tot, sub supervizarea mamei, și să nu-i afecteze activitățile. Cu atât mai mult să nu-l facă dependent de device-uri. „Darius, dacă tu vrei să faci asta, i-am spus, tu trebuie să filmezi, să faci un content educativ. Dacă vrei să ai un cont, trebuie să ai un motiv foarte bine întemeiat”, i-a spus mama.
Primul „day vlog”, în care povestea cum decurge o zi a sa, l-a filmat și montat singur și nu le-a venit să creadă când a sărit de o sută de mii de vizualizări în vreo două zile. Pentru ei a fost un semn că sunt pe calea cea bună. Nici acum, când deja este foarte apreciat în online, nu primește clemență în ceea ce privește programul de stat pe telefon. „Are o oră de stat pe telefon în timpul săptămânii și în vacanțe sau în weekend două ore. Dacă se întâmplă ceva și nu știu, n-a terminat un meci, mai stă 10 minute în plus sau încă o jumătate de oră, dar sunt excepții. Nu există doar să stea pe telefon și atât. Eu îl încurajez să iasă foarte mult afară”, povestește mama.
Expunerea în online nu i-a scutit de comentariile acide. „Unii din comentarii mai spun că părinții îl pun, că «vor să facă bani cu tine». Dar contentul ăsta îl facem și petrecând timp împreună. Apoi, el are un vocabular destul de bogat, poate vorbi liber despre orice, îi vine natural. Eu cred că se cunoaște când e un copil forțat. Dacă eu îi dau o idee, el folosește doar 2% din ce i-am zis eu”, spune mama.
Cred că până și asta e o lecție valoroasă, de viață reală. „L-am călit un pic pentru ceea ce este în viață, că așa va fi și în viață. Adică dacă copilul meu e doar în puf și vine unul și îi insultă, el să știe să contracareze, să înțeleagă că nu e despre el acel comentariu. Dacă gestionează hate-ul de acum, va gestiona și bullying-ul, va gestiona și multe peripeții ce pot apărea. Că până la urmă trebuie pregătit pentru viață”, spune Chira.
Din Apostolache la Vilanova i la Geltrú
În offline, viața familiei Manolache este și mai bogată, confirmă cei doi. Locuiesc într-un oraș bijuterie la Marea Mediterană, Vilanova i la Geltrú. Sunt la 10 minute de mers pe jos de plajă și profită din plin. „Cea mai șmecheră chestie de explorat este plaja, adică acolo ești super liber, poți să faci castele, poți să faci ce vrei. Am super multe pietre și comori pe care le-am găsit, arată super șmecher”, povestește băiatul. Bine, nu se plictisea nici în satul Apostolache, din Prahova, unde au locuit până acum doi ani.
O amintire prețioasă este când a construit o sobă din lut, împreună cu copiii de pe uliță, pe care au copt porumb. Merg în vacanțe și azi la casa din Prahova, unde în jumătate de oră de când ajunge se umple curtea de copii care vin să-l vadă pe Darius. Dar și-au dorit mereu să trăiască în Spania, unde locuiesc de mulți ani părinții Chirei. Prima încercare de a se muta a fost în 2019. L-au înscris pe Darius la școală, dar apoi a venit pandemia și au revenit la Apostolache unde copiii aveau mai multă libertate să se joace în timp ce oamenii de la oraș stăteau închiși în case.
„Aici te întreabă: vrei să ieși la tablă?”
Au plecat spre Spania din nou în 2022 și spre surprinderea Chirei, imediat Darius a fost primit chiar în clasa cu care începuse în urmă cu trei ani. Fără formalități, doar cu o testare a abilităților.
Darius povestește că se simțea frustrat la început fiindcă nu știa bine limba, însă acum nu mai are nicio problemă. S-a adaptat, are prieteni și o școală la care iubește să se ducă.
„Prima dată începem cu atitudinea profesorilor, e una mult mai bună. În România, te mai scoteau la tablă să te facă de rușine. Aici te întreabă: vrei să ieși la tablă? Cine vrea să iasă la tablă poate să ridice mâna și va avea voie să iasă la tablă. În România zicea, de exemplu, tu, Ion, ieși la tablă acum! Și dacă nu ieșeai, notă proastă!”, spune Darius. „Dar ție nu ți s-a întâmplat asta în România?”, întreabă mama. „Din fericire, nu. Colegilor mei, da.”
Mama își amintește că și ea când era la școală a învățat mai degrabă de teama de a nu fi umilită în fața clasei: „Eu oricum eram printre copiii care învățau foarte bine, dar învățam mai mult de rușine, adică nu îmi permiteam să nu știu că eu oricum aveam încrederea în mine un pic mai scăzută și dacă mă mai făcea și profesorul de rușine, clar eu nu mai ridicam capul din bancă.”
Și-a dorit o altfel de școală pentru copiii ei, de aici mutarea în altă țară. De altfel, educația și cariera sunt principalele motive pentru care românii sub 44 de ani vor să emigreze, arată un studiu recent.
Chira Manolache, mama lui Darius
Copiii sunt învățați să-și caute singuri informația
Chira a remarcat o atitudine diferită la profesorii spanioli care încurajează calitățile și nu evidențiază punctele slabe. Apoi, și modul de predare e diferit.
„Îi învață cum să-și caute singuri informația, nu sunt puși să învețe de la pagina 20 până la 25 și apoi să reproducă. Au o listă de site-uri și îi învață să caute”, spune mama. „Din a 5-a și a 6-a ne dau laptop-uri acasă, putem să le luăm acasă”, completează și Darius. De altfel, a avut și cursuri de Youtube la școală, de antreprenoriat sau Bio-yoga.
- Ce înveți la bio-yoga? Ia spune, că și pe mine m-au surprins chestia asta.
- Învățăm să respirăm, nu să respirăm cum respirăm mereu, ci diferite tipuri de respirație, am învățat vreo trei tipuri. Învățăm despre corp, cum e creierul, cum să fim mai sănătoși, emoțiile, cum să empatizăm cu ceilalți. Multe chestii.
- Eu asta îmi doresc pentru copiii mei, le-am spus că nu mă interesează să exceleze la vreo materie, deși Darius are capacitatea de a înțelege foarte bine, prinde din clasă. Săptămâna trecută după ce a făcut un proiect la biologie mi-a povestit despre celule, reproducere. Eu n-am învățat atâta biologie pentru bac decât știa el.
- Mai aveam niște ore, se numeau Curiozități, miercurea. Fiecare venea cu o temă, de exemplu, eu vreau să învăț cum s-a terminat Al Doilea Război Mondial sau cum s-a inventat lipiciul, care e cea mai utilizată culoare din lume. Și trebuia să faci o prezentare pe care să o expui în fața clasei. Trebuia să cauți informații și să o faci în PowerPoint și după-aia o prezentai.
Inclusiv sora lui de 3 ani a avut de făcut o prezentare cu titlul „Sunt expertă la…”. Ea s-a prezentat ca expertă la desen și a realizat o planșă.
Relația cu profesorii este una strânsă, spune Darius. „Toți copiii din școală cu toți profesorii sunt prieteni. Efectiv, am ajuns copiii cu profesorii la o relație așa de bună încât nu ne lasă să plecăm de la școală până nu batem palma.”
Cum sunt rezolvate probleme de disciplină
Iar atunci când există probleme de disciplină, comportamentul copilului nu este evidențiat public, mai găsește o diferență Chira.
„Se discută cu părintele, nu se face tam-tam în fața clasei, se discută separat. Sunt și copii care sunt mai neastâmpărați, dar profesorii gestionează asta tot arătând partea bună. Apoi, copiii sunt responsabilizați. Copiii mai mari merg de pildă să le citească povești celor mai mici. Dacă este un copil super neastâmpărat și toată lumea face ditamai tam-tam-ul acolo atunci și copilul ar putea să internalizeze eticheta, să zică dacă eu sunt cel mai neascumpărat, trebuie să mă comport ca atare”.
Peste toate, găsesc mai multe avantaje la traiul de aici decât la cel din România. Deși lui Darius îi e dor de pisica lui, Clopoțica, se simte foarte bine în noul lui oraș unde „vara e șmecher”. Apoi, e impresionat și de curtea școlii sale unde sunt măslini în care sunt chiar încurajați să se cațere. „Cred școala asta e ceva societate super bogată, că avem foarte mulți măslini și am învățat că un măslin costă undeva în jur la 10.000 de euro, adică cum să avem 10 măslini în curtea școlii, dacă un măslin e 10.000 de euro?”
Multe alte lucruri îl entuziasmează pe băiatul de 11 ani și multe o să devină un story pe Instagram. Cele mai multe însă vor rămâne parte din amintirile unei familii normale de emigranți români.
