Profesorul de limba română Cătălin Zaman predă de 14 ani la Școala Generală din Clondiru, județul Buzău. La aceeași școală a învățat și el, având-o învățătoare chiar pe mama sa. Acum este coleg de cancelarie cu profesorul lui de matematică. Cu toate că a primit un post la oraș și asta l-ar fi scutit să facă naveta de la 25 de kilometri, a refuzat fără să clipească.
I-am privit în ochi pe toți copiii și mi-am zis că nu pot să-i las atunci, când ne legaserăm atât de mult, când răspundeau așa de bine cerințelor mele. Nu am putut, mi-au venit lacrimi în ochi și am știut că trebuie să merg mai departe. Am refuzat postul.
Nu regretă nicio clipă decizia. Trei ani mai târziu, aproape jumătate dintre acești elevi pentru care a decis să rămână luau note peste 9 la evaluarea națională.
De la cititul pe silabe, la club de lectură
Din cei 22 de elevi din clasa sa, 18 au luat note peste 6,20 și unul singur a absentat. „Notele obținute de copiii mei sunt doar rezultatul felului în care au înțeles ei să se pregătească în cei patru ani de gimnaziu: corect, consecvent, aplicat. Sunt copii care au ascultat sfaturile primite de la mine și au reușit și să le pună în practică”, este modest profesorul.
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i evalueze, să vadă la ce nivel este fiecare elev. Atunci a identificat carențele și a insistat asupra părților deficitare. Ca la medic: întâi pui un diagnostic și apoi urmează tratamentul. În acest caz, panaceul a fost instruirea diferențiată care se face pentru copiii care n-au putut ține pasul cu materia. În clasa lui Cătălin Zaman niciun elev nu este lăsat în urmă.
„Nu ascund că, de multe ori, elevii citeau silabisind sau scriau cu foarte multe greșeli. Pentru elevii care s-au aflat în astfel de situații, am încercat să acopăr aceste aspecte ale scrisului și cititului. Le-ar fi fost imposibil să învețe, de vreme ce le lua o oră să citească o pagină. Prin urmare, suplimentar au avut de citit și de scris - caligrafia de altădată - până ce aceste aspecte s-au îmbunătățit”, explică profesorul.
A aplicat fișe de lucru. A avut lecturi suplimentare, nu multe, ca să nu fie o povară pentru copii. „Nu am dorit să simtă lectura ca pe o povară și, mai ales, de multe ori i-am lăsat să citească ce și-au dorit (Clubul de lectură de la Editura Arthur ne permite așa ceva), fantasy-uri care le-au dezvoltat imaginația sau romane de aventură pe care, după mărturisirea lor, nu le-au putut lăsa din mână.”
Foto: Cătălin Zaman cu elevii lui de 10
Cum duci un copil de la 5 la 7 și de la 9 la 10
Rezultatele s-au văzut. A avut elevi pe care i-a luat de la nota 5 și i-a adus la 7 sau 8. A avut elevi foarte buni, de 9 pe care i-a ridicat și au obținut la Evaluarea Națională 10 curat.
A făcut tot posibilul să nu aibă imaginea acelui profesor, cu catalog la subraț și care dicta cu mâinile la spate. Cătălin Zaman a înțeles de-a lungul timpului că elevii apreciază profesorii corecți, a căror notare e obiectivă. Ca metodă, îi punea mereu și pe ei să-și dea o notă. „I-am implicat astfel în procesul de notare, folosind la fiecare notă autoevaluarea. Atunci când existau diferențe între notele mele și ale lor, le explicam de unde vin aceste diferențe și ce ar trebui să îmbunătățească. Și prin asta am câștigat respectul lor”, spune cadrul didactic.
Evaluarea lui vine nu doar din notele copiilor, ci și din mesajele lor de mulțumire. „Sunteți minunat! Nu mulți au crezut în mine și în locul meu precum o faceți dumneavoastră!”, i-a scris o fostă elevă. „Știu ce poți și mai știu că învățământul are nevoie de oameni ca tine! Sunt sigur că te așteaptă un viitor frumos în domeniu. Mândru de tine!”, a fost răspunsul profesorului.
Orele lui nu au fost un bau-bau. Cadrul relaxant pe care-l oferea a fost un plus în relația cu elevii lui. Detensiona orice situație cu o glumă și a avut mereu răbdare, a dat explicații ori de câte ori i se cereau. Organizarea de activități în afara școlii a îmbunătățit, de asemenea, relația cu elevii. De pildă, în fiecare an, de Ajunul Crăciunului, însoțiți și de profesorul de religie Mircea Ene, mergeau la colind și cu banii strânși plecau anul următor în excursii. Așa au călătorit în zona Moldovei sau a Olteniei, la Cluj, la Porțile de Fier. Colindul lor a devenit o tradiție în comunitate.
Este emoționant să mergem din casă în casă, să simțim miros de cozonaci și sarmale, iar oamenii să ne ofere tot ce au mai bun. Ne-a prins în primii ani chiar și 1 noaptea colindând. După aceea ne-am organizat mai bine și am împărțit colindul în două seri pentru a putea merge la toată lumea care ne așteaptă.
Acest obicei s-a menținut timp de 13 ani, dar luând în considerare perioada actuală, a decis să facă o pauză acum.
O familie de profesori
Dedicarea lui pentru școală vine din familie. „I-am fost elev mamei mele. Mi-o amintesc ca pe o persoană exigentă, dar corectă, influențată de niciun factor exterior. Cred că acest aspect mi l-am însușit de la ea. Amintirile sunt destul de șterse, dar mamei îi plăceau serbările, le pregătea foarte bine și erau consistente. Deși eram mici, cântam, dansam, chiar și scenete dramatizam”.
Soția lui este și ea profesoară. Cătălin Zaman a dorit să-și construiască o carieră în învățământ la aceeași școală unde a fost la rândul lui elev. Așa a ajuns să împartă cancelaria cu cel care i-a fost profesor de matematică în gimnaziu, Gheorghe Benga, iar această experiență îl onorează. A fost primit foarte bine și respectat de la bun început, semn că a fost un elev bun. Pentru o scurtă perioadă Cătălin Zaman a ocupat și funcția de director al școlii. „Am decis să demisionez, întrucât am simțit că îmi neglijez munca de la clasă, ceea ce pentru mine este de neconceput.”
Crede că sunt multe lucruri bune la felul în care se făcea școală pe vremuri. Profesorii aveau o pregătire riguroasă, bine pusă la punct. În schimb, nu a agreat niciodată nedreptatea, diferențele, plocoanele, faptul că nu avea dreptul la opinie, învățatul pe de rost și fizica, singura materie pe care nu a înțeles-o.
Cătălin Zaman crede că se face școală de calitate și la țară unde există mulți profesori dedicați. Și asta cu resurse mult mai puțin decât colegii din orașe. Și-ar dori pentru elevii lui laboratoare dotate, astfel încât colegii lui de fizică, biologie, chimie să nu mai fie nevoiți să care materiale didactice de acasă. Au reușit însă să doteze în acest an laboratorul de informatică și au 15 calculatoare și mobilier. O reușită.
Rezultate de pandemie
Totuși, lipsurile școlii de la țară s-au văzut și mai mult din cauza pandemiei. Profesorul Cătălin Zaman privește lucrurile realist și crede că o performanță la Evaluarea Națională ca cea de anul trecut va fi greu de obținut. Dar nu-și pierde încrederea în elevii săi care l-au făcut mândru mereu și care continuă să se pregătească și în online. Crede însă că educația online nu e potrivită oricărei vârste. „Cred că mai delicat este în cazul preșcolarilor, unde rolul educatoarelor și al activităților în grup, împreună cu ceilalți copii, este cu mult mai important și de neînlocuit. Desigur, și în cazul elevilor care învață să scrie acum, e o muncă enormă a colegilor învățători pe care sincer îi apreciez pentru cum reușesc să găsească fel de fel de metode pentru a le fi aproape și pentru a transmite cunoștințele necesare.”
E conștient că anul ăsta are o muncă mult mai grea să-i motiveze pe elevi și să-i ajute cu pregătirea pentru examen. De obicei, îi pregătea ca pe niște atleți înainte de marile competiții: intensifica lucrul cu ei în lunile dinaintea evaluării. Apoi, elevii trebuie să fie foarte concentrați pe ce au de făcut. „Eu sunt atent la toate aceste lucruri, dirijez temele și pregătirea suplimentară progresiv, intensificând ritmul cu câteva luni înainte”, spune cadrul didactic.
S-a adaptat școlii online. Nu este rigid atunci când elevii își țin camera oprită și nu insistă să o deschidă. Rolul său este de a-i învăța, nu de a-i judeca. Se vede cu elevii pe Meet, au clase formate în Google Classroom, testele le dau utilizând Google Forms. Are o tabletă grafică pe care o utilizează ori de câte ori e nevoie, partajează ecranul cu documente, tabla e fie un document word blank, fie tableta. „Trimit fișe de lucru, la final de zi lecția predată o postez și în format electronic pe Classroom, astfel încât ei au acces tot timpul la informație”, explică modul lui de lucru.
Face fișe pentru elevii care nu se pot conecta la ore
Dar în timp, uzura psihică își pune amprenta. Este obositor să predai online. Orele trebuie pregătite altfel, metodele utilizate sunt altele. Uneori îl prinde și ora 2 dimineața lucrând, căutând, corectând sau scriind. Succesiunea orelor este aceeași, doar că durează 40 de minute și pauzele 15. Elevii primesc pauză aceasta pentru a se odihni. Are tot felul de situații, dar cu toții încearcă să se adapteze. „Am doi frați, spre exemplu, clase diferite, care fac orele în aceeași cameră. Când deschide unul microfonul se aude pe fundal ora de la cealaltă clasă. Sunt familii cu situație financiară modestă, important e că încearcă, vor, sunt prezenți acolo cu noi. Și dacă vor și își doresc, vor și reuși”, crede profesorul. În situația unde nu este deloc posibilitate de intra la ore, elevii primesc fișe, lecții printate și menține legătura mereu cu ei.
Toți colegii profesorului Cătălin Zaman caută și găsesc fel de fel de metode pentru a le ușura munca copiilor, indiferent de discipline. Nu le este ușor, dar decât să se vaite în această perioadă, ar însemna să piardă din vedere esențialul: elevul. „Gândul nostru este doar la el, la beneficiarul imediat al educației.”
