Educatorii de grădiniță din țările OCDE* predau 993 de ore pe an, iar învățătorii și profesorii din învățământul primar stau în fața elevilor o medie de 778 de ore. În gimnaziu, profesorii predau 712 ore și la liceu 680 de ore. Datele fac parte din studiul „Education at a Glance 2020” („O privire asupra educației 2020”) și se referă la date colectate în 2019.
Numărul de ore de predare este similar în majoritatea țărilor. În plus, au și regulamente exacte cu privire la cât ar trebui un profesor să predea și cât timp să dedice altor activități. În unele țări școlile decid această distribuție, alteori se întâmplă de la nivel central.
Ce fac profesorii când nu predau
Munca unui profesor este văzută adesea doar prin lentila orelor pe care le predă și a vacanțelor despre care părinți și alți actori din societatea civilă spun care sunt generoase. În realitate, activitatea unui cadru didactic cuprinde mai multe sarcini și tot ce face este stipulat în lege și fișa postului.
În România, norma didactică prevede 40 de ore pe săptămână, adică 8 ore pe zi. La 34-35 de săptămâni de școală, cât are calendarul anual la noi, un profesor muncește 1360 de ore. Potrivit Statutului cadrului didactic, un profesor are o normă de minimum 18 ore pe săptămână. Adică 45% din întregul său program îl petrece la catedră. Restul orelor de muncă sunt împărțite între activitățile de pregătire metodico-științifică și de educație (școală după școală, mentorat, învățare pe tot parcursul vieții). Apoi, sunt orele în care profesorul ar trebui să discute cu părinții copiilor, ore în care participă la consilii profesorale, la evaluare sau în care corectează lucrări sau este de serviciu pe școală, de pildă.
România se încadrează în media țărilor studiate, așadar. Profesorii din țările incluse în cercetare predau în medie 44% din timpul lor. Există țări însă în care profesorii stau în fața elevilor mai puțin, cum ar fi Austria, Islanda, Coreea și Turcia unde proporția este de 35% sau mai puțin, în timp ce în Scoția media este de 63%. În toate țările, profesorii își completează activitatea cu alte sarcini, pregătire pentru ore și planificări, corectarea lucrărilor și evaluare, comunicarea cu părinții sau tutorii.
Cât lucrează profesorii, dar și cât sunt plătiți pentru asta, determină cât de atractivă este profesia peste tot în lume.
De multe ori, aceste îndatoriri din afara orelor de predare trebuie făcute în timpul liber și prin urmare, sunt depășite orele stipulate de regulamente. (studiul OCDE)
3-4 ore pe zi, în Finlanda
La nivel preșcolar, timpul de predare diferă de la o țară la alta destul de mult. Deși media în toate țările OECD este de 993 de ore pe an, diferențele pot fi considerabile între țări. De pildă, în Mexic, educatorii stau cu copiii 519 ore, în timp ce în Germania 1755 de ore.
Pentru că structura anului școlar diferă de la o țară la alta, numărul de ore de predare poate fi foarte diferit, dar în realitate, profesorii să stea același număr de ore la catedră. De pildă, chiar dacă profesorii mexicani predau cu 62 de ore mai mult decât în Turcia, în ambele țări cadrele didactice au în jur de patru ore de predare pe zi.
Media țărilor OCDE pentru numărul de ore de predare la gimnaziu este de 712 ore. În Finlanda, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional din lume, profesorii predau mai puțin de 600 de ore pe an. La fel în Coreea de Sud, Polonia, Rusia și Turcia. Acesta este minimul cerut, dar poate fi depășit. La liceu, numărul de ore la catedră în aceste țări poate fi chiar mai mic, o medie de trei ore pe zi sau chiar mai puțin. Prin comparație, în Mexic și Costa Rica numărul de ore de predare este peste 1000, adică în jur de șase ore pe zi.
*Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o entitate internațională din care fac parte acele națiuni care acceptă principiile democrației și economiei de piață libere. România nu face parte din OCDE, dar și-a depus candidatura din 2004 și și-a reînnoit-o în 2017. Cele 37 de state membre ale organizației dețin 70% din producția și comerțul mondiale și 90% din nivelul mondial al investițiilor străine directe. Printre țările membre se numără: Australia, Belgia, Cehia, SUA, Grecia, Islanda, Luxemburg, Norvegia, Portugalia, Elveția, Germania, Canada, Danemarca, Finlanda, Ungaria, Italia, Mexic, Țările de Jos, Regatul Unit, Turcia, Austria, Coreea, Spania, Franța, Irlanda, Japonia, Noua Zeelandă, Polonia, Suedia.
