Răzvan Mugur (15 ani)
Pe harta realizată de ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), satul Hermeziu figurează că are „semnal bun“ la internet. Dar, după cum explică reprezentanții instituției, măsurătoarea ia în calcul doar semnalul de pe străzile principale din sat, nu și din casele oamenilor.
„Am vrut să-mi trag internet, după ce a chemat vecina o firmă. S-au urcat pe casă și nu i-au găsit niciun pic de semnal“, povestește Maria Murgu, mama băiatului.
„Am trei familii în Hermeziu unde trei companii au încercat să pună internet și n-au reușit“, confirmă Liliana Lazăr, directoarea școlii gimnaziale „Iacob Negruzzi“ din satul alăturat Trifești. Aici învață și Răzvan.
Tânărul nu a trecut niciodată granița către Republica Moldova și nici nu-și dorește. Universul către care aspiră el se află la vest. Mai întâi la Colegiul „Grigore Moisil“ din Iași - unde are nevoie de o medie de cel puțin 9.40 ca să fie admis. Crede că are șanse, după ce la simulare a luat 9,25 la Matematică și 9,45 la Limba Română.
Ar vrea apoi să meargă în Marea Britanie sau în Elveția - la studii sau la muncă. A auzit că în aceste țări se trăiește mai bine decât în cele două care aproape se intersectează în curtea lui. Primul său plan a fost să dea admiterea la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare“ din Suceava. Acolo i-ar fi fost mai bine pentru că ar fi stat la internat și n-ar fi plătit transportul decât în weekend. Băiatul, însă, este convins că nu ar trece de proba sportivă. „Am vrut să mă antrenez, dar în online ce sport să faci!?“, spune băiatul.
Dintre cei 18 elevi din clasa lui Răzvan, doar el și încă o colegă, Daniela, vor să dea la liceu. „Amândoi sunt foarte ambițioși, deși vin din familii cu probleme. Ceilalți vor să continue la școli profesionale, dar și asta reprezintă un motiv de mândrie pentru noi, că totuși fac ceva cu viața lor“, ne mai explică directoarea.
Casa unde locuiește Răzvan. În față sunt dealurile din Basarabia.
Un bilet pe care scrie „vreau la muncă“
Răzvan locuiește cu părinții, „bunelul“ și fratele său, Alexandru, care are grave deficiențe de vorbire. La 21 de ani, poate să rostească doar câteva cuvinte. De exemplu, câți ani are sau cum îl cheamă. În rest, oamenii cu greu îl înțeleg. „A venit într-o zi la mine cu un bilet pe care a scris «vreau la muncă». I se zbăteau ochii în lacrimi“, mai povestește directoarea școlii. Cadrul didactic i-a explicat că având doar cinci clase, nimeni nu-l poate angaja.
Mama și bunelul au grija grădinii de „zarzavaturi“ și a animalelor: o vacă, un vițel, un porc și o mână de gâște. Numai tatăl lor își mai găsește de lucru în afara gospodăriei, când cineva din comună are nevoie să-și renoveze casa. Bărbatul are calificare de zidar, dar asta nu-l ajută prea mult. În această zonă de graniță nu lipsește doar internetul, ci și oportunități de muncă pentru a câștiga un trai mai bun. Singurele venituri lunare pe care se bazează familia lui Răzvan sunt alocația lui, indemnizația de handicap a fratelui său mai mare și pensia bunicului - 1200 de lei în total. Pentru ajutor social mama nu a depus dosar fiindcă, spune ea, mai bine „mănâncă o ceapă din grădina lor decât să ceară bani de la domn primar“.
O întrebăm pe mamă din ce bani va reuși să-l țină pe Răzvan la liceu. Doar pentru autobuzul până la Iași ar trebui să dea 300 de lei pe lună. Maria nu spune nimic. Își acoperă ochii plângând și se retrage în fundul curții. Chiar dacă nu este sigur că la anul pe vremea asta va fi în clasa a IX-a, Răzvan se îmbracă pentru o nouă zi de școală - în blugi și o bluză de trening.
Deși este unul dintre cei mai buni elevi din clasa lui, Răzvan a participat la toate orele remediale de când a început programul din martie. Așa va face și astăzi. „Vreau să înțeleg mai bine. Altfel e când rezolvi exercițiile la tablă sau când discuți cu profesoara față-n față“, ne explică băiatul.
Răzvan Mugur și mama sa, Maria
20 de ore de recuperare pe lună pentru fiecare elev
Orele remediale au ca scop recuperarea materiei care nu le-a fost predată elevilor, în special celor din mediile dezavantajate, din cauza lipsei de acces la școala online. Totodată, acestea au rolul de a exersa cititul sau efectuarea de operații matematice, activități pe care copiii le fac mai ușor într-o sală de clasă decât în mediul online.
Problema pierderilor de învățare cauzată de închiderea școlilor este globală, avertizează experții UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură). Soluțiile pentru recuperare diferă de la o țară la alta. Kenya a decis anul trecut să reia întregul an școlar. Odisha, al VIII-lea stat indian ca mărime, și Ontario (stat canadian) au redus din materia de învățat. În Filipine s-au organizat școli de vară, în Marea Britanie s-au alocat 490 de milioane de dolari pentru programe de meditații unu la unu. În Italia studenții se pot oferi să facă pregătire suplimentară cu copiii.
UNESCO estimează că pentru țările sărace și extrem de sărace costul programelor remediale este de aproximativ 35 de miliarde de dolari. Însă dacă aceste țări nu investesc banii acum, costurile ar putea să crească cu până la 75%.
În România, Ministerul Educației a finanțat cu 30 de milioane de euro un program de ore remediale, câte 20 de ore pe lună pentru fiecare copil. Până la sfârșitul lunii martie erau înscriși în jur de 150 de mii de copii. „Pentru luna aprilie raportarea nu s-a încheiat, dar ne așteptăm la aceeași cifră“, a declarat pentru Școala 9 Ștefania Manea, secretar de stat în cadrul ministerului. La nivel de liceu, se organizează ore remediale pentru 90 de mii de elevi prin programul ROSE, implementat de aceeași instituție cu bani de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Până pe 12 mai, profesorii nu au fost plătiți pentru aceste activități, deși programul a început din martie, scrie edupedu.
Potrivit recomandărilor Ministerului Educației, grupele nu pot fi mai mari de 15 elevi. Însă sunt situații, ca a școlii „Iacob Negruzzi” din comuna Trifești (Iași), unde grupele depășesc numărul stabilit de ordinul ministerului.
Școala Gimnazială Iacob Negruzzi din comuna Trifești
La noi, există pierderi de învățare și la cei mai buni și muncitori copii din cauza lipsei de acces la școala online. Chiar și cei mai buni au nevoie de ajutor. - Liliana Lazăr, directoarea Școlii Gimnaziale „Iacob “ din Trifești, județul Iași
Pe 11 mai, clasa lui Răzvan face o oră remedială la Matematică. „0,1 nu este fracție?“, îl întreabă profesoara Ramona Jora pe un băiat pe care l-a scos la tablă. „Ceilalți, este o fracție sau nu?“ În clasă, liniște. „Este o fracție. Știe cineva de care?“ „Zecimală“, spun câțiva copii aproape șoptit.
Se trece la următorul exercițiu. Un alt băiat citește: „Se dă pantagonul…“ „Pentagonul, da? Nu pantagonul“, îi atrage atenția profesoara. „Câte diagonale are un pentagon? Elevul nu zice nimic. Cineva din clasă spune „cinci diagonale“, iar băiatul dă același răspuns. „Chiar cinci sunt? Ia du-te la tablă și desenează pentagonul. Apoi scrie dedesubt toate diagonalele“, îi mai cere doamna Jora. „Sunt șase“, concluzionează puștiul.
Băiatul din prima bancă din dreapta își alungește gâtul ca să poată copia de pe tablă. În spate, altul ține capul în pământ, iar o fată se joacă cu pixul între degete. „După perioadele lungi de pauză copiii se concentrează mai greu când revin la clasă, iar alții sunt mai agitați“, explică directoarea Lazăr.
„Te rog să treci la tablă și să desenezi un triunghi isoscel“, o roagă profesoara pe o fată cu părul lung. „Dacă este isoscel, asta ce îmi spune despre unghiurile lui?“. Fata se uită ușor pierdută la profesoară. „Înseamnă că unghiurile de la bază sunt congruente (egale-n.r.)“, spune Răzvan. Este singurul care știe răspunsul, dar vorbește prea încet ca să-l audă profesoara.
Răzvan Mugur la orele remediale
Unii copii scriu bilete, alții învață să scrie litera „m“
Lângă sala unde învață Răzvan, se fac ore de remediere cu elevii din clasa a II-a. Învățătorul Vasilică Crețu face astăzi pregătire cu toți copiii fiindcă vrea să-i pregătească din timp pentru Evaluarea Națională de la sfârșitul lunii.
Problema este că nu poate să lucreze cu toți elevii la același nivel. În timp ce unii dintre copii se descurcă să scrie un bilet, după modelul dat de învățător, un băiețel din ultima bancă încă învață cum să scrie litera „m“. Alți copii scriu „ex cursie“ în loc de „excursie“ sau „să deie“ în loc de „să dea“.
Pe băiatul din prima bancă din rândul din mijloc i-a luat un an să-l învețe să vorbească. Din cauza pandemiei, copilul a regresat. „Acum îmi este iar greu să scot vreun cuvânt de la el“, ne explică învățătorul.
ore remediale la clasa a II-a în comuna Trifești
La Școala „Constantin “, dintre cei peste 500 de elevi, 352 sunt înscriși pe hârtie la programul de ore remediale. În realitate, sunt în jur de 400 de elevi care participă la aceste ore. 252 sunt doar de la ciclul primar. A fost școala cu cel mai mare număr de cereri de înscriere din Iași, care este și județul cu cele mai multe cereri la nivel național.
„Au venit părinți supărați la mine că de ce copiii lor nu sunt pe liste. Le-am zis că pot veni, dar nu-i trec pe listă. Nu poți să refuzi șansa unor copii să învețe în plus. Doar că este mai greu pentru profesori când sunt mai mulți copii de care trebuie să se ocupe“, ne mai spune directoarea școlii.
Alți părinți au depus solicitări dinainte să înceapă orele remediale, pentru că îl auziseră pe ministrul Sorin Cîmpeanu vorbind despre program la Antena 3. „Au venit în special mame de copii mici. Trebuiau să facă literele cu copiii acasă și și-au dat seama că nu se descurcă“, mai explică Liliana Lazăr.
Suntem în biroul său și al directorului - adjunct Simona Alexandru care ne arată un biblioraft cu trei dosare mari. Toate cuprind foi legate de programul de ore remediale. Fiecare grupă de copii are dosarul său cu analize de nevoi, solicitări către inspectoratul școlar și tabelele cu prezența de la fiecare oră.
Simona Alexandru, directorul adjuct al Școlii Gimnaziale din Trifești, ne arată dosarele pentru orele remediale
„La ciclul primar rareori lipsesc. Singurul absent de azi este un băiețel din clasa I care a plecat acum câteva zile cu mama lui în străinătate“, ne explică directorul-adjunct. „La clasa a VIII-a mai sunt câțiva care ar trage chiulul, dar noi îi monitorizăm“, adaugă cealaltă directoare.
Liliana Lazăr locuiește chiar în satul Hermeziu, unde sunt și copiii cei mai vulnerabili din școala ei. Așa că zilnic se întâlnește cu părinți. „Eu sunt directoare și la școală, dar și pe uliță când mă văd cu părinții și le atrag atenția că băiatul sau fata lor nu a venit la școală“, adaugă ea.
Pe de altă parte, directoarea este mulțumită că elevii n-au pierdut legătura cu prietenii din comunitate. „Au tot ieșit din case, s-au plimbat, s-au jucat. Spre deosebire de copiii de la București, ai noștri n-au simțit singurătatea.“
