Dezaburit, proiectul unui vlogger român care vorbește despre abuzurile din școli: „Prioritatea era să informeze, dar trebuia să facă și vâlvă”

Achim Scarlat s-a apucat de scenarii de film pe la 12 ani, din pricina vârstei, însă, erau mai degrabă jumătăți de texte, căci n-avea suficientă răbdare pentru ele. Atunci a învățat, totuși, să-și filmeze producțiile, iar în 2014 primul lui film a fost proiectat la Cinema Studio în București. A mai scos un film în liceu, dar ulterior a așezat videoclipurile pe primul loc. 

Ca să își continue studiile a plecat la New York University, o universitate privată din Statele Unite cu rată mică de acceptare, dar a renunțat repede la ea, că i s-a părut prea scumpă pentru ce oferea. Când s-a întors în România, și-a deschis o firmă și a crescut, între altele, Dezaburit, un canal de Youtube care astăzi are 135 de mii de abonați. 

„Ne-a prezentat asta la ora de civică”, a comentat un băiat pe Youtube la popularul video despre abuzurile din învățământ. „«Se vor asigura hârtie igienică, săpun, mijloace de uscare a mâinilor». Și eu, în opt ani de generală, am așteptat asta, iar acum, ca boboc licean, mi-am dat seama că a fost o minciună gogonată”, a scris o elevă. 

La 23 de ani, vloggerul are deja experiență ca scenarist și producător. Am vorbit cu Achim Scarlat despre munca la clipurile Dezaburit, care durează mai multe luni și implică ajutorul celor de la Funky Citizens în ce privește legislația, precum și al unor ilustratori. 

Școala 9: Cine sunt cei care urmăresc Dezaburit? Primiți des mesaje private de la ei?

Cei mai mulți care ne urmăresc, cam 70% din public, cel puțin conform statisticilor, au între 18 și 35 de ani. Mai e un procent de copii de școală generală, foarte activi în secțiunea de comentarii, și mai există o categorie peste 40 de ani. Primim diferite mesaje private, de multe ori de la oameni care ne cer consiliere legală, ceea ce nu putem să facem, așa că am hotărât să nu le mai citim. 

Comentariile le mai citiți?

Da, dar e ușor să postezi un comentariu ca să-ți exprimi părerea pe moment. Nu înseamnă că este părerea ta generală, e un impuls. Poate să dăuneze, de exemplu, dacă citești prea multe mesaje în care lumea te înjură. Dar nu avem multe astfel de mesaje, sunt o grămadă pozitive și mulți ne susțin. 

Ilustrație din clipul despre abuzurile din partea profesorilor în școlile României

Te bucuri că și copiii sunt parte din publicul vostru?

Da, o să-ți împărtășesc niște întâmplări. Acum câteva luni, la metrou, am trecut pe lângă doi băieți de liceu. Unul l-a întrebat pe celălalt: „Te-ai uitat la videoul ăla nou de la Dezaburit”? Am schițat un zâmbet, pentru că mi s-a părut foarte tare. Un prieten mi-a povestit că într-o stație de autobuz un copil de 11-12 ani se uita la Dezaburit pe telefon. Iar acum un an, la magazin, a venit la mine un băiat de vreo 10 ani și m-a întrebat dacă vreau să facem o poză. N-am făcut poză, dar am apreciat și atunci că publicul tânăr ne urmărește.   

De ce n-ai vrut să faci fotografii?

Mi se pare că se strică farmecul dacă vezi personajul de la Dezaburit ca pe un om obișnuit care se duce la magazin. Prefer să apar doar în acele clipuri editate bărbierit și îmbrăcat frumos. 

Misterul absențelor nemotivabile 

Când ai pornit proiectul Dezaburit ți-ai propus să răspundă la niște întrebări ale liceenilor și tinerilor?

Proiectul a început de la o supărare pe care o aveam în liceu privind conceptul de absență nemotivabilă. Când un elev mai chiulangiu întârzia în repetate rânduri, profesorii începeau să amenințe restul clasei că o să-i dea o astfel de absență pe care chiar și cu scutire nu o va putea motiva. Pe mulți îi băga în sperieți ideea de absență trecută cu roșu sau semnată cu „n”. 

Mi se părea stupid, chiar am citit Legea educației și Regulamentul de organizare și funcționare a instistuțiilor din învățământul preuniversitar ca să văd dacă există absența asta. Nu am găsit nimic despre ea. Din clasa a X-a până la sfârșitul liceului am tot spus că nu există absențe nemotivabile. Colegii nu mă credeau și mi se păreau puerili. La un an și ceva sau doi după ce am terminat liceul, m-am hotărât să fac un video în care să abordez acest mit al absențelor nemotivabile și a avut succes. De acolo au pornit Dezaburit și dorința de a spulbera mituri. 

Ți-au împărtășit și alți elevi experiența lor legată de absențele care nu pot fi motivate?

Da, îmi amintesc că pentru acel video am făcut un fel de turneu. M-au ajutat cei de la ONG-ul Forum Apulum, care organizau diferite evenimente într-un liceu sau amfiteatru, unde invitau liceeni dintr-un anumit oraș și le vorbeau despre drepturile lor ca elevi. M-au chemat și pe mine să le povestesc despre aceste absențe. De fiecare dată s-a lăsat cu aplauze. Elevii mi-au povestit și altele, de exemplu, că la 18 ani nu te lasă gardianul să ieși din liceu, chiar dacă legal ai voie. 

Se întâmpla asta și în liceul în care învățai tu?

Da, ca în multe licee, la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București, directorul îi zicea gardianului că nu trebuie să iasă nimeni, pentru că întreabă părinții de ce s-a dus copilul lor să fumeze. 

Crezi că erai un adolescent curajos spre deosebire de cei de vârsta ta? 

Nu cred că eram. Uneori mă enervează când cineva încalcă niște reguli și se simte de parcă este dreptul lui să calce pe capete. 

Abuzurile din școli, primul clip viral 

Spuneai că după acel material despre absențe a urmat Dezaburit. Care au fost pașii?

M-am dus la Funky Citizens în septembrie 2018 și le-am spus că vreau să fac o serie de clipuri care să lămurească mituri despre legislație și educație civică. Le-am arătat clipul cu absențele, atunci încă nepublicat, și au propus să încercăm să facem un clip împreună. Așa a apărut cel despre ce are voie să-ți facă poliția dacă te oprește pe stradă. În ianuarie 2019 a fost gata prezentarea proiectului, „M-au aburit”, și i-am dat drumul, am făcut și o pagină de Patreon (n.r. – platformă de strângere de fonduri) și le-am transmis oamenilor că vrem să publicăm un clip o dată pe săptămână măcar trei luni. Era destul de naiv să ne gândim că putem să facem, cu o echipă destul de restrânsă, un clip cu animație, editing, scenariu și research într-o săptămână. Nu ne-am ținut de promisiunea aia, dar am continuat să postăm.

În toamna lui 2019 clipurile au început să se viralizeze pe Facebook, întâi cel cu abuzurile din învățământul românesc, apoi cel despre președinte – atunci am realizat că îl putem transforma într-un proiect sustenabil. 

De ce ai lucrat la un clip despre nedreptățile din școli din partea profesorilor?

Voiam să cresc publicul Dezaburit și m-am gândit să fac asta cu un subiect de actualitate și controversat. Era septembrie 2019, începea școala. Prioritatea clipului era să informeze, dar pe măsură ce lucram la el am realizat că trebuie să facă și vâlvă. Nu mai știu exact când ne-a venit ideea introducerii cu hârtia igienică. Am spus care e diferența dintre școala românească și închisoare: în închisoare e hârtie igienică la baie. Unora li s-a părut vulgar înainte să publicăm, dar ăsta era un lucru bun, altfel nu cred că s-ar fi viralizat.

În iarna acestui an, Dezaburit a explicat ce se întâmplă dacă alegi să te vaccinezi 

Publicați destul de rar clipuri. Proiectul funcționează pe bază de voluntariat?

În mare parte este voluntariat, pentru că multe clipuri sunt neplătite sau realizate din contribuțiile oamenilor de pe Patreon. Avem și alte lucruri de făcut în paralel; multă lume consideră că noi, cei care ne ocupăm de Dezaburit, suntem încă la liceu, ceea ce nu este adevărat. În plus, e destul de greu să faci research pe niște subiecte complexe.  

Actualitatea este importantă pentru voi?

Da, așa ar trebui să fie, ca să putem să avem vizualizări. Uneori, din păcate nu am ales teme din actualitate. 

Ai un clip preferat sau îți plac toate dintre cele de până acum?

Îmi place clipul despre vaccin, nu neapărat pentru ce am făcut eu pe partea de scenariu cât pentru animațiile lui Vlad Acatincăi. S-a depășit pe el însuși. Dar la episodul la care am lucrat în ultimele șase luni au participat șase animatori și ilustratori profesioniști. Clipul meu preferat e, deci, cel pe care încă nu l-am publicat (n.r. – despre cum au dispărut pădurile României; interviul a avut loc înainte de postarea pe rețelele de socializare). 

Cum a fost primit videoul despre vaccinare?

Pentru că a fost plătit, am vrut să fiu fair și am pus pe Youtube și Facebook că e un paid post. Mulți oameni consideră că e un fel de propagandă ca să se vaccineze lumea. Nu am primit milioane de euro! Despre asta se vorbea în perioada respectivă și era un clip important (n.r. – susținut de Declic). 

„Am scos un film în liceu, voiam să îl vând la companii ca Netflix”

De unde a apărut interesul tău pentru universul video? 

Am avut un prim canal de Youtube în 2009, cu 15 abonați și extrem de puține vizualizări și vreau să-l păstrez așa, așa că nu o să zic cum se cheamă. În urmă cu 12 ani, tata și-a descărcat un soft de editare video pentru efecte speciale, gen dispari și apari în alt loc sau arunci o chestie care după aceea ia foc. Avea nevoie de un actor pe care să-l filmeze și m-a luat pe mine în clipuri. Le postam pe acel canal de Youtube unde le vedeau colegii mei de clasa a V-a, pe care îi mințeam că eu fac efectele speciale; toți erau uimiți. 

Dintotdeauna mi-a plăcut să scriu povești și într-un final m-am gândit să le filmez. Atunci scriam scenarii de film și nu le terminam, pentru că la vârsta respectivă nu puteam să mă concentrez. Abia la 15 ani am făcut un scurtmetraj selectat într-un festival de filme ale adolescenților, Super, și proiectat la Cinema Studio. A fost primit bine în 2014, într-un reportaj oamenii din sală spuneau că filmul lor preferat fusese cel cu frigiderul și croissantul. Era despre un om care se uita în frigider și nu putea să se hotărască ce să mănânce. De atunci am început clipurile oarecum mai profi. Am mai scos un film în liceu, acum pare destul de amatoricesc, dar atunci îl consideram o capodoperă și voiam să îl vând la companii ca Netflix și să ne îmbogățim eu și cei care l-am făcut. Am trimis niște mailuri și am descoperit că aceste companii nu acceptă propuneri din afara lor. Nu s-a vândut, l-am proiectat prin țară, ne-am plimbat, a fost distractiv. 

După liceu ai mers la facultate? 

Am fost admis la New York University acum 4 ani jumate, am fost să văd cum e, mi s-a părut extrem de scump, nu prea merita, așa că m-am întors. Nu regret. Vreau să mă duc la altă facultate, probabil în afară.   

De ce ai alege o facultate de peste graniță?

O privesc ca pe un loc unde cunoști oameni noi și creezi prietenii care pot să reziste 10-20 de ani. Nu ai cum să știi în ce fel o să te influențeze în viitor, nu neapărat în carieră. În România consider că am deja acest cerc social.

O întrebare pe care și-o pun tot mai mulți români

Cum a fost pentru tine perioada fără studii, în care te-ai ocupat de diverse proiecte?

Am învățat multe despre mine, ceea ce n-aș fi făcut dacă aș fi fost preocupat să studiez și să-mi plătesc facultatea în America. Cred că merită să iei o pauză după liceu, eu mi-am deschis firmă, am continuat cu videoclipurile și asta fac și acum. 

Mai ai în plan vreun film?

Cu filmul e treabă serioasă, mă gândeam cu Vlad Acatincăi, care face animațiile de la Dezaburit, că ar fi tare să începem un film animat de lungmetraj. Avem deja subiectul, dar trebuie să îl putem finanța, pentru că ne-ar costa enorm.