Vlad era în clasa I când a început să meargă la concursuri. A participat la atât de multe, încât nici măcar nu își mai amintește care a fost primul: „Am amintiri vagi cu atmosfera de concurs, cu o probă de o oră în care încercam să răspund la niște grile. Dar au fost atât de multe concursuri de genul acesta încât nu pot să le diferențiez”. Prima competiție pe care și-o amintește clar este etapa județeană a Olimpiadei de Lingvistică din clasa a V-a, care i-a adus și prima calificare la o națională.
Au urmat zeci de olimpiade și concursuri, fiecare punându-l în fața unor noi provocări. Spre exemplu, despre prima sa olimpiadă internațională, cea de Științe pentru Juniori din clasa a VIII-a, spune că a fost o experiență remarcabilă pentru că a presupus o separare îndelungată de mediul său familiar: „Eu, care nu fusesem niciodată mai departe de Marea Britanie, urma să merg până în Botswana, să stau singur două săptămâni, să fiu izolat complet de lume, pentru că nu aveam nici telefoane la noi... A fost ceva foarte special și o să fie ceva ce nu voi uita niciodată”, povestește olimpicul.
„Olimpiadele sunt una dintre ocazii în care pot să îmi dau seama că nu sunt un robot”
Vlad a mărturisit că, în gimnaziu, era foarte competitiv, astfel că a încercat să participe la olimpiade din toate domeniile pentru a vedea unde poate fi cu adevărat bun. Ulterior, a început să prețuiască mai mult experiențele la care olimpiadele îi ofereau acces: „După pandemie, de când au revenit concursurile internaționale, motivul principal pentru care merg la olimpiade este experiența în sine, șansa de a interacționa cu oamenii de acolo. E o ocazie pe care nu o am niciunde altundeva, să întâlnesc atât de mulți oameni cu care să mă pot înțelege atât de bine”.
Elevul consideră că olimpiadele l-au ajutat să își îmbogățească eficiența și organizarea, să își dea seama ce nivel are la materiile care îl pasionează, dar și să se înțeleagă mai bine pe sine: „Multă vreme, am fost văzut atât de alții, cât și de mine ca o persoană introvertită, ceea ce mi-am dat seama că nu este adevărat. Eu sunt un om foarte vorbăreț de fapt, doar că foarte rar am ocazia să îmi dau seama de acest lucru. Olimpiadele sunt una dintre aceste ocazii în care pot să îmi dau seama că nu sunt un robot, cum au considerat unii la un moment dat”, explică Vlad.
„Momentul de evrika”
Deși a reușit să facă performanță în domenii variate, elevul olimpic este atras cel mai mult de fizică, disciplină care îi răspunde la curiozitățile legate de lumea înconjurătoare: „Îmi place să înțeleg cum funcționează lucrurile din jurul meu, de la cele la scară largă, până la cele mai simple, cum ar fi o mașină care merge. «De ce merge o mașină?» era o întrebare pe care mi-o puneam acum câțiva ani”.
Momentele în care reușește să înțeleagă un lucru nou au o valoare deosebită pentru el:
Când ajungeam să înțeleg astfel de lucruri, aveam un sentiment foarte greu de egalat. Eu numesc asta «moment de evrika», când simt că ceva mi s-a deschis, că înțeleg ceva ce nu înțelegeam înainte. Mi s-a întâmplat uneori chiar să încep să plâng puțin în asemenea momente.
Elevul olimpic nu a fost mereu sigur că fizica este domeniul care i se potrivește. Anul acesta, spre exemplu, înainte de a se clasa pe poziția a treia în lume la Olimpiada Internațională de Fizică, s-a clasat pe poziția a treia în țară, în urma barajelor de selecție a lotului. A perceput rezultatul ca pe o dezamăgire: „Plecasem cu convingerea de cel puțin un an că eram destul de clar primul din țară și aveam speranțe să ies primul din lume în unele contexte, cum am și reușit la Olimpiada de Astronomie și Astrofizică. Să ies pe locul 3 în țară a fost o dezamăgire din acest punct de vedere”.
Treptat, a înțeles că au fost și elemente de hazard care au influențat rezultatul de la lot, însă pe moment, s-a întrebat dacă merită să continue cu performanța la fizică: „Am considerat că ar trebui poate să merg într-o altă direcție, pentru că locul 3 era mult mai slab decât orice reușisem în multă vreme”.
La lingvistivă a epuizat toate problemele de rezolvat
În ceea ce privește lingvistica, materie care nu se studiază la școală, Vlad și-a descoperit pasiunea tot mergând la concursuri. La început, a fost ajutat de mama sa, care, deși este medic dermatolog, a devenit și ea interesată de problemele de lingvistică: „În clasele a V-a și a VI-a, făceam pregătire la lingvistică cu mama mea, pentru că ea putea să înțeleagă mai bine soluțiile decât le puteam înțelege eu. De altfel, ea încă e pasionată de lingvistică, dacă mai găsește o problemă o rezolvă”, povestește olimpicul.
Pentru a înțelege conceptele de fonetică și de morfologie cerute la olimpiadă, Vlad a folosit Wikipedia. S-a pregătit atât de mult în anii trecuți încât, înainte de internaționala din acest an, nu a mai avut ce probleme să lucreze: „Adevărul e că nu m-am prea pregătit la lingvistică, în principal deoarece nu prea mai am probleme pe care să le rezolv. E o situație destul de dificilă. Deja am rezolvat de cinci ori subiectele de la olimpiada internațională și nu simt nevoia să le mai fac încă o dată”.
La Astrofizică a învățat singur materia
Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică, de la care Vlad s-a întors cu aurul absolut, a fost cea mai complexă, după cum a menționat elevul olimpic. A avut de susținut cinci probe: o probă teoretică, o probă de analiză a datelor, două probe observaționale (de zi și de noapte) și o probă pe echipe internaționale. Nu se aștepta să iasă primul, iar cel mai emoționant moment pentru el a fost la festivitatea de premiere când, fiind chemat pe scenă, oamenii din sală au început să îi strige numele.
A fost ceva extraordinar, nu atât prin rezultatul pe care l-am obținut, cât prin faptul că am înțeles că în final am fost înțeles și m-am simțit conectat cu ceilalți oameni, ceva ce eu foarte rar am simțit.
Elevul a fost surprins de rezultat și pentru că a învățat complet singur materia. După ce a văzut că mulți dintre colegii săi de la Olimpiada de Fizică se pregătesc și la astronomie și astrofizică, a vrut să încerce și el, însă a descoperit că nu are cine să îl ajute. „Nu aveam nicio idee ce să studiez. Nu există profesor de astrofizică în Timișoara, nu există cerc de excelență cum este în alte județe, deci nu aveam nicio idee nici pe cine să întreb”.
La începutul pandemiei, a căutat pe Internet materiale care să-l ajute să înțeleagă astronomia și a dat întâmplător de o carte care conținea toată materia pentru olimpiada internațională: „Am avut un noroc extraordinar aici. Am început să citesc cartea aceea, să învăț conceptele, m-am uitat peste subiectele de olimpiadă. Peste câteva luni, fără să îmi dau seama, ajunsesem deja la un nivel la care puteam să merg la etapa internațională”, explică elevul olimpic. S-a bucurat să descopere că multe dintre conceptele de care avea nevoie îi erau cunoscute de la fizică.
„Mi se pare că mă descurc mai bine lucrând singur decât în orice alt mod”
Vlad s-a obișnuit să se pregătească singur pentru olimpiade. Anul acesta, nu a simțit nevoia să învețe propriu-zis pentru internaționale, atât pentru că mai participase și în trecut la aceleași olimpiade, cât și din motive de timp. „Cred că per total concursurile au acoperit peste șase săptămâni din vara de anul acesta, deci cam jumătate din timpul total, dacă nu și mai mult, a fost ocupat de concursuri. În perioadele dintre aceste concursuri pregătirea mea a fost în principal ceva recapitulativ”, mărturisește elevul olimpic.
Înainte de competiții, îi place să își facă fișe de câteva pagini, în care să sintetizeze materia. De asemenea, încearcă mereu să își consolideze cât mai bine bazele, pentru a putea înțelege în profunzime conceptele mai complicate. Atunci când vrea să învețe ceva nou, alocă oricât de mult timp procesului: „Încerc să duc lucrurile de capul meu. Dacă nu reușesc, încep să mă folosesc de Wikipedia sau de cărți, dar stau oricât timp este nevoie până simt că înțeleg cu adevărat acel concept sau acea idee”.
Acest lucru îl ajută să fie sigur pe cunoștințele sale. „În momentul de față sunt destul de sigur despre lucrurile pe care le știu, în sensul că știu ce știu și știu că știu bine ceea ce știu”, explică Vlad.
„Olimpiadele nu mai sunt ceva surprinzător pentru mine”
Elevul olimpic a explicat că a ajuns să își cunoască suficient de bine nivelul încât să nu mai fie stresat înaintea probelor: „Nu mă vei mai vedea în timpul unei probe recitind disperat notițele, deschizând caietele oricând pot sau tremurând. În momentul în care vin la probe sunt destul de liniștit, destul de relaxat”.
Cele mai mari emoții le are înaintea aflării rezultatelor: „La olimpiada de lingvistică, de exemplu, țin minte că în momentul festivității de premiere, unde nu știam rezultatele de dinainte, ajunsesem să tremur cu adevărat. A fost un moment destul de intens”, rememorează Vlad.
Nu are un ritual înainte de olimpiade, ci încearcă să se bucure din plin de timpul liber dintre probe: „Prefer să izolez proba ca o perioadă de 5 ore într-o zi și să nu mă gândesc la ea foarte mult în restul timpului. Încerc să mă bucur de ceea ce este în rest, fie el somn, fie o ieșire cu colegii, fie element de socializare sau alte experiențe”. Tocmai de aceea, nu a simțit că olimpiadele i-au răpit vacanța de vară: „Pentru mine olimpiadele au fost cele mai frumoase momente din vacanță. Oricând aș fi preferat să merg la trei olimpiade internaționale într-o vară decât să stau acasă toată vara și să nu fac nimic”.
Compune muzică în timpul liber
În clasele primare, Vlad a descoperit că este bun la pian, iar părinții lui s-au gândit chiar să îl îndrepte spre acest domeniu: „Prin clasele a III-a – a IV-a părinții mei au luat în calcul ideea de a mă trimite la școala de muzică, pe secția de pian. Pe vremea aceea studiam pian destul de intens și eram la un nivel destul de înalt, participam la concursuri”. A renunțat să studieze pianul clasic, însă a rămas și acum cu pasiunea pentru muzică. Ascultă aproape toate genurile muzicale, îi place să analizeze structuri ritmice și compune, de asemenea, propriile piese, cu ajutorul aplicației GarageBand.
Elevul olimpic afirmă că își face timp pentru muzică oricând se simte inspirat, de obicei o dată la câteva săptămâni: „Nu aloc des timp pentru asta, dar atunci când aloc, aloc destul de mult timp”. În unele zile, poate petrece ore întregi încercând să ducă până la capăt o idee de piesă.
Mai are de dat o singură probă la Bacalaureat
Cu medaliile obținute la olimpiadele internaționale, Vlad își poate echivala Bacalaureatul la limba și literatura română și la fizică. Va mai susține o singură probă, la matematică, la care afirmă că se poate pregăti „în câteva zile, cel mult o săptămână pentru partea de redactare, deoarece e materie pe care oricum o știu deja”.
Își dorește să lucreze în continuare constant pentru olimpiade, dar simte nevoia de a folosi timpul liber pe care îl va avea în plus și pentru dezvoltarea sa personală: „Vreau să încerc să mă dezvolt și în alte domenii ce țin de artă, de alte experiențe prin care aș vrea să trec. Simt că în ultimii doi ani am fost destul de privat de aceste experiențe. Am fost la multe olimpiade, am performat foarte mult, dar mai ales în 2021 nu am făcut foarte mult altceva”, mărturisește Vlad.
În următoarele luni, se va concentra pe procesul de aplicație pentru universitate. Își dorește să studieze fizica la MIT, despre care s-a informat că „e o universitate care are șanse mai mari să admită elevii olimpici”, însă se gândește și la alte universități din SUA și UK.
Consideră că studiul în străinătate îi poate oferi nu doar mai multe oportunități profesionale, ci și experiențe care să-l ajute să se deschidă față de oameni și să se maturizeze. „Aș întâlni mulți oameni cu care m-aș înțelege foarte bine și care mă vor ajuta să mă dezvolt și mai departe. De asemenea, voi trece prin experiențe prin care probabil nu aș trece în România și voi fi obligat să mă dezvolt mai mult din cauza împrejurărilor.”
