Printre străzi în șantier, praf și semafoare care clipesc galben intermitent, un nucleu de râsete și voci de tineri răsare în Parcul Catedralei din Alexandria. Să ajungi în parc trebuie să faci slalom printr dale și asfalt proaspăt turnat. „Tot praful din oraș e-n sandalele mele”, spune o femeie. Dar, în parc, oamenii par să uite de tot șantierul din oraș. În fața Centrului de Tineret, într-un foișor, mai mulți bătrâni stau ori joacă Rummy. La câțiva metri, zeci de copii și adolescenți, de la 10 până la 17 ani, așteaptă să intre la spectacol. Așa e o zi din timpul Ideo Ideis.
La Ideo Ideis, tinerii se întâlnesc cu actori cu experiență
„O să-mi fie dor de experiența asta! Pentru mine a fost un loc sigur, un loc unde puteam să fiu eu, adevărata eu”, „Continuați să schimbați vieți”, sunt unele dintre mesajele afișate la intrare în Centrul pentru Tineret, gânduri de-ale participanților. La Ideo Ideis, tinerii au parte de spectacole de teatru, de ateliere creative sau de întâlniri cu actori cu experiență, cum sunt Pavel Bartoș, Andreea Grămoșteanu sau Judith State.
Școala 9 a stat de vorbă cu directorul festivalului Liviu Romanescu și cu directorul artistic Sorina Ștefănescu pentru a înțelege cum poate ajunge la maturitate un astfel de eveniment în România și ce înseamnă el pentru o comunitate unde nu există teatru ori alte evenimente culturale, cum este Alexandria.
„Voi veniți acum și e atâta viață în oraș și după aceea plecați și noi rămânem aici”
Sorina Ștefănescu spune că una dintre participante i-a spus: „Voi veniți acum și e atâta viață în oraș și după aceea plecați și noi rămânem aici. Se întâmplă foarte puțin după voi - nu există un teatru, există doar Centrul pentru Tineret unde se întâmplă lucruri o dată pe lună”. De aceea, Ideo Ideis a creat Laboratorul, care e în oraș cu activități pentru tineri aproximativ opt luni pe an.
Sorina Ștefănescu, director artistic al Festivalului Ideo Ideis
Directoarea artistică crede că pentru a dezvolta un astfel de proiect trebuie să ai o relație bună cu administrația locală. „Avem acces în săli de școală, când venim aici oamenii ne întâmpină cu zâmbetul pe buze [...] când vrem să facem ceva aici, se face tot posibilul să existe”. Liviu Romanescu spune că „orașul a înțeles la nivel administrativ valoarea festivalului. Administrativ, nu la nivel social. E unul dintre singurele evenimente care ridică orașul la nivel național”.
„Aici e ca o gură de oxigen, unde totul se bazează pe respect și încurajare”
Ideo Ideis a luat naștere dintr-o dorință a trupei de teatru din Alexandria de a crea un festival unde lucrurile să fie transparente, unde să fie apreciată arta și valoarea, pentru că la acel moment, în urmă cu 18 ani, erau două festivaluri de teatru, la Arad și Timișoara, unde organizarea nu era așa cum își doreau ei, povestește Romanescu.
Și azi, directorul crede că Ideo Ideis se diferențiază de alte forme care „își pun haina educației” prin faptul că „aici e ca o gură de oxigen, unde totul se bazează pe respect și încurajare”. Actorul crede că acest lucru ar trebui să existe pe întreaga scenă artistică din România. „De ce în România partea artistică se bazează pe demotivare ca modalitate - în loc de încurajare?”
Valoarea pe care festivalul o aduce tinerilor se poate observa în faptul că ei revin, spune Ștefănescu. „Mulți dintre cei care au participat la Ideo Ideis în edițiile anterioare se întorc acum în festival, deși sunt adulți, au peste 20 de ani, ei vor să rămână în festival. Își aduc și prietenii, deci cred că îi impactează pe tineri”.
Spectacolele care ies din sala de spectacol
Asta nu înseamnă că organizatorii nu mai au incertitudini legate de toată activitatea pe care o fac. „Și eu m-am întrebat de ce să existe astfel de evenimente. Până la urmă ai Netflix, ai televizor, dar mi se pare că, după pandemie, oamenii au foarte multă nevoie să se conecteze. Au foarte multă nevoie să vorbească, să se asculte, să-și spună părerile. Oamenii au nevoie să se exprime și teatrul e printre puținele lucruri care poate face asta”, spune directoarea artistică.
Tocmai datorită faptului că au înțeles nevoile oamenilor, Ideo Ideis a depășit granițele unei săli de spectacol. Se organizează piese oriunde - în pădure, pe stradă sau la restaurant.
„Încercăm să ieșim din locul unde se face teatru - scena de teatru. Se face teatru în pădure, se face teatru pe platou, se face teatru la colț de terasă, dacă vrei, se face orice oriunde”, explică Romanescu.
„Profesionistul face profesia, dar profesionistul cum crește discipolul?”
Pentru a ține festivalul relevant, organizatorii au trebuit să se reinventeze constant, după cum povestește directorul. „Acuma suntem în punctul în care deja de doi-trei ani implicăm comunitatea. Concret, se fac spectacole cu oameni din comunitate, ai prezență constantă în comunitate. Festivalul pleacă, dar îți rămâne partea de laborator, care-i totdeauna în Alexandria, vreme de opt luni [...] ca să putem continua munca sustenabil, nu mai putem fi oricum. Și atunci a devenit o organizație, un fel de instituție aproape, care are niște bugete, o anumită viziune, un plan mediu, unul lung”.
Liviu Romanescu, director al Festivalului Ideo Ideis
Actorul crede că instituțiile de cultură sunt cele care ar trebui să educe oamenii în acest sens, pentru a exista ceva transmisibil și continuitate: „De pildă, Teatrul Național din Iași ar trebui să aibă un program despre ce înseamnă educare prin teatru. Exact cum opera ar trebui să aibă educare prin muzică. La noi, de obicei, profesionistul face profesia, dar profesionistul cum crește discipolul? Are discipol? De ce n-are discipol? Nu e interesat să existe continuitate și chiar dezvoltare pe profesii?”.
Aflat la a 18-a ediție, directorul festivalului îl aseamănă pe acesta cu un tânăr adult, care a ajuns acum la majorat și trebuie să se gândească ce face pe mai departe, „pentru a face mai bine în comunitate, mai mult - în sensul de mai implicat, mai în profunzime, cu urmări mai puternice”.
Romanescu și-ar dori ca Ideo Ideis să aibă mai multă expunere internațională, să vină străini, iar trupele de teatru din România să meargă și la festivaluri din afară: „Mi-ar plăcea ca trupele să poată să iasă în niște rețele de festivaluri din afară, ca să vadă alții cum fac”.
