Dragă cititorule,
Scriu aceste rânduri astăzi, pe 8 aprilie, cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor. O zi foarte importantă în cultura noastră, este ziua în care am fost luați în considerare, ziua în care ne recunoaștem problemele din comunitate, dar și ziua în care ne sărbătorim evoluția pe care am avut-o în secolele precedente.
Aș dori să folosesc această zi de 8 aprilie pentru a reflecta asupra unui lucru îngrijorător: părăsirea timpurie a școlii în rândul copiilor romi, care este în continuare extrem de mare, atingând un prag de 68%.
Iar acum urmează întrebarea cine este vinovat de faptul că tinerii romi abandonează școala? Copiii care provin din aceste familii nu sunt susținuți să își continue studiile. Au nevoie de sprijinul familiei, al profesorilor, al colegilor, aceștia ar trebui să le fie aproape și să-i ajute. Eu am studiat în clasele primare în Rahova, o zona în care eram în mare numai oameni de etnie romă și am simțit că fac parte dintr-o comunitate. Dar asta nu schimbă cu nimic amintirile cu care am rămas din acea perioadă, atunci când învățătoarea nu acorda atenție unui anumit copil care avea nevoie de ajutor, însă prefera să își îndrepte atenția către altul, doar pentru că era puțin mai blond.
După clasele primare m-am mutat din București într-o comună, unde am observat o diferență enormă în comportamentul colegilor mei, unii dintre ei aveau un comportament agresiv, violența era prezentă, iar copiii care aveau pielea închisă la culoare erau pur și simplu porecliți „Țiganu”. Am avut mulți colegi care au refuzat să mai meargă la școală din cauză că nu se simțeau acceptați sau pentru ca erau căsătoriți de la vârste fragede și credeau că ceilalți vor râde de ei. Într-adevăr, simt că aceste lucruri nu sunt la fel de răspândite acum.
În ceea ce îi privește pe colegii mei, odată ce se căsătoreau de la o vârstă fragedă, ei nu mai aveau ca scop continuarea școlii sau aspirații către o anumită carieră. Însă, sărăcia continua să fie prezentă peste tot, iar acesta este un factor care limitează alegerile copiilor romi în viață. Acești copii nu au posibilități financiare pentru a merge la școală, nu se pot întreține singuri la vârste fragede, așa că încep să muncească pentru a-și ajuta familia să ducă un trai decent.
Mulți spun că școala nu costă și că toți copiii romi ar putea să meargă la școală. Dar ai nevoie de caiete pe care să scrii, de pixuri și creioane pentru a nota informațiile. Dar ce faci atunci când ți se face foame la școală și nu ai ce să mănânci? Ajungi să te uiți la celălalt de lângă tine, care mănâncă bunătăți, pe care știi că tu nu ți le poți permite. Pentru un copil astfel de momente sunt decisive și îi pot schimba viitorul, mai ales atunci când colegii ajung să îl marginalizeze pe baza etniei sau a situației financiare.
Însă, adevăratul motiv este că un copil rom renunță la școală, în ciuda potențialului său, pentru că nu se simte acceptat în comunitate, pentru că nu este susținut din punct de vedere emoțional și material. Așa că e foarte greu să ajungem să vorbim despre carierele lor, dar nu este imposibil. În această lume există oameni care au reușit și care au contribuit cu talentul, cu abilitățile și cu viziunea lor, la crearea unei lumi mai bune, în ciuda faptului că au fost discriminați.
Însă viitorul lor stă în mâinile noastre. Dacă ne implicăm pozitiv în viața lor, vom ajunge să dezvoltăm ca popor, nu doar ca indivizi.
Cu drag,
Elisa
