De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?
A fost un an școlar cu multe schimbări, cu treceri de la online la offline, de la pandemie la normalitate, de la pace la amenințarea războiului la granița noastră. Un an cu anxietăți, dar și cu speranță. Autoritățile promit pentru anul viitor o nouă lege a educației, digitalizare, școli moderne. Elevii și-au promis astăzi că vor prețui amintirile ultimei zile de școală, cu toce aruncate în aer sub o ploaie de șampanie și iz de vacanță.
Cei mai mulți dintre copiii care se confruntă cu hărțuirea rasistă la școală au nevoie de sprijin din partea profesorilor, dar puțini îl primesc, arată, într-un articol pentru publicația de știință The Conversation conferențiara în criminologie și justiție penală Maria Sapouna. Etnia este unul dintre motivele de discriminare și în școlile românești.