Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Am fost la una dintre primele școli publice din țară care au acceptat elevi ucraineni, refugiați în urma invaziei rusești. Sunt 16 înscriși deja la Școala „Pușkin” din Brăila, unde 70% dintre elevi sunt lipoveni. Aici limba rusă e principala cale prin care elevii ucraineni se pot înțelege cu colegii lor. Cei mai mulți vor rămâne „până când se va termina războiul”, iar profesorii au acum o dilemă: în ce limbă să învețe copiii refugiați: română, ucraineană sau rusă?
Până în 2030, UE vrea ca 85% dintre elevii în vârstă de 13-14 ani să aibă competențe solide IT și vrea să creeze și un certificat european de competențe digitale, care să fie recunoscut în întreaga Europă. Unde suntem noi? Nu știm exact dacă au ajuns toate tabletele la copiii vulnerabili care n-au făcut școală online în pandemie și avem o strategie de digitalizare a școlii, dezbătută public, dar neasumată. Antonia Pup explică într-o analiză pentru Școala 9 pașii Comisiei Europene și cât de străini ne sunt nouă.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
