Câți elevi au curajul să vorbească în fața unei camere de filmat profesionale? Au făcut-o 11 copii de la Școala Gimnazială Nr.1 din comuna Sohatu, Călărași. Împreună cu un profesor de istorie și cu o regizoare de documentare din București au filmat, pe înțelesul tuturor, zece lecții de istorie, între altele, despre cum trăiau oamenii în Orientul Antic, adică acum vreo 5000 de ani. Nu sunt doar lecții de la școală pentru elevii participanți, ci și de viață. Dovada că au abilități la care nici nu s-au gândit vreodată. S-a mai deschis o mică poartă într-unul dintre județele sărace ale țării, unde în 2021 au promovat Evaluarea Națională numai 65% dintre elevi.
Elevii și părinții au „sorcovit” ieri Ministerul Educației. Au cerut să trăiască mai mult predictibilitatea în structura anului școlar, să înflorească fondurile pentru transportul elevilor și să se reorganizeze mai iute și mai bine olimpiadele școlare. Dar în afară de organizarea acestor concursuri, după o pauză de doi ani, cred că este necesară o discuție serioasă despre ce mai înseamnă excelența în învățământul românesc. În cele 19 centre de excelență funcționale în toată țara, am descoperit că nu toți profesorii sunt plătiți și că fac apel la sponsorizări atunci când au nevoie de materiale didactice.
Pe un bloc din București, niște copii au desenat cu spray o poartă la care dau pase. Pe ulițele din Archita, Mureș, cei mici se cațără în copaci. Prinsa, șotron, elasticul, relicve ale distracției. De 1 iunie am trimis la joacă în fața blocului sau prin sate mai mulți liceeni din toată țara. Au colectat jocuri vechi și noi care îi animă pe pici azi, în 2025.