Provocarea educației asistată de unelte puternice, bazate pe un volum mare de informație, ca agenții de inteligență artificială este că știu prea multe. În acest ultim episod al experimentului nostru, recapitulăm și învățăm matematică. Apoi, particularitățile celor trei agenți ne îndeamnă la câteva concluzii.
Elisabeta Păcuraru a emigrat în urmă cu 13 ani în Canada unde a lucrat ca educatoare. Dorul de casă a adus-o înapoi și astăzi este învățătoare la Școala Gimnazială din Eșelnița, județul Mehedinți. Împreună cu colegii ei au adunat fonduri pentru un afterschool unde copiii rămași în urmă recuperează materia. Asta dinainte de pandemie. A făcut proiecte pentru integrarea copiilor de etnie romă și i-a atras pe părinții acestora în activitățile extrașcolare. Iar orele ei sunt extrem de originale. „Învață fără să își dea seama că învață.”
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.