Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
Cărțile ilustrate nu sunt doar pentru copii. Și cele pentru copii au înțelesuri pentru oameni mari, dar sunt și cărți ilustrate doar pentru oameni mari. Artista americană Maira Kalman are câteva în care pune culoare pe nimicurile de zi cu zi, cum ar fi lucrurile pe care le poartă femeile în brațe, funcționalitate și metaforă deopotrivă. A povestit pentru Școala9 despre creativitatea izvorâtă din golirea creierului, despre plimbări și privitul oamenilor de pe stradă ca job cu normă întreagă. Despre toate micile frumuseți ale zilelor care dau sensul vieții.
La ce ne uităm, ce consumăm înainte sau după alegerile europarlamentare dacă votăm pentru prima oară?