Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane ale României. În spatele operei sale se ascunde trauma asasinării tatălui său când avea 11 ani, răzvrătirea unei adolescente care după aceea și-a luat viața în propriile mâini și dorința de a trăi în prezent: de la cititul de pe un ecran în loc de cărțile „care foșnesc“ la a încuraja tinerii să spună povești așa cum simt ei. Dincolo de autoarea pe care o putem găsi pe Facebook, în librării și în manualele școlare, am încercat să cunoaștem omul.
Programele de formare, dincolo de scopul pe care îl au, acela de a le dezvolta cadrelor didactice diverse competențe profesionale, au și un alt avantaj: permit schimbul de idei. În ultimele săptămâni, în calitate de formatori ai programului „Introducere în educația media pentru profesorii de limba și literatura română și discipline conexe din unitățile de învățământ liceal”, în contextul în care vorbeam despre ceea ce conferă valoare de știre unei informații (prin valoarea de știre înțelegem calitatea unui fapt ori a unui eveniment de a fi suficient de interesant pentru a fi raportat în buletinele de știri), am adus în discuție incidentele din Serbia, concentrându-ne pe primul, în care un copil de 13 ani a ucis opt elevi și un agent de pază dintr-o școală din Belgrad.
Ioana Mischie, realizatoarea primului documentar românesc 3D, Guvernul copiilor (Government of Chidren), își propune să arhiveze creativ înțelepciunea colectivă a copiilor.