Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.
Am stat două săptămâni printre subiecte considerate tabu de societatea românească la o universitate americană women-only. La 17 ani, în 14 zile de lecții cu profesori americani, am învățat despre justiție reproductivă și efectele rasismului în lume. Am decis, însă, că nu voi fi parte din class of 2030, așa cum plănuiam până atunci.
Maria Anistoroaei, elevă în clasa a IV-a la Școala „Varlaam Mitropolitul” din Iași și șahistă la cluburile CSM Iași 2020 și Politehnica Iași, a devenit campioană europeană la șah. A plecat de acasă cu dorința de a ieși „măcar în primii trei” și a reușit să se claseze prima într-o întrecere cu 71 de jucătoare din 46 de țări. Într-un interviu pentru Școala 9, Maria și tatăl ei, „partenerul de joc de acasă”, au vorbit despre experiența de la Campionatul European, despre pregătirea din spatele rezultatelor de până acum, dar și despre percepția lor asupra existenței unor categorii separate pentru băieți și fete la majoritatea competițiilor de șah.