După 15 ani în care a lucrat ca jurist, Andreea Ciucu a decis o schimbare de carieră radicală: vrea să fie învățătoare. Și-a testat abilitățile în cadrul Academiei de Leadership și Pedagogie, organizată de Teach for Romania, ONG care susține profesorii la început de drum din zone defavorizate. Andreea a vorbit cu emoție pentru Școala 9 despre nesiguranțele începutului care însă toate pălesc în fața certitudinii că ești omul potrivit la locul potrivit.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Un prof bun de română poate să facă „Predoslovie adecă voroava cătră cititoriul” să pară cool? Răspunsul nu e simplu. Dar două profesoare de română ne-au explicat de ce își doresc să nu fie nevoite să ducă noua programă școlară la clasă.