„La şcoală, am ştiut să răspund pentru că învăţasem deja aici”. În mijlocul uneia dintre comunitățile vulnerabile din cartierul Fabric din Timișoara, Asociația Merida organizează ateliere educaționale gratuite pentru copii. Ei învață de la engleză la cursuri de gătit, breakdance și gimnastică. Elena Tănase, fondatoarea asociației, crede că educaţia de calitate nu trebuie să fie doar pentru cei care își permit să o plătească.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
OP-ED. Elevii din medii vulnerabile nu cer pomeni sau privilegii. Cer șansa de a continua școala. Bursele sociale, de reziliență și tehnologice sunt printre singurele forme reale de sprijin pentru copiii care, în ciuda sărăciei, nu renunță. Reducerea acestor burse înseamnă să întoarcem spatele exact celor care muncesc cel mai mult pentru a rămâne în educație.