De ce matematica de la școală nu are legătură cu matematica aia faină, cu istorie și poezie, care să-ți aducă bucuria că înțelegi lucrurile? Asta s-a tot întrebat matematicianul James Tanton până când și-a dat seama cum să ducă la nivel global matematica aia făcută cu bucurie și entuziasm.
Vi s-a întâmplat vreodată să vă gândiți că într-o anumită situație v-ați purtat de nota 4? Sau de nota 8? Sau de nota 10, caz fericit? Poate ați mers la un interviu, aveați totul bine gândit, erați siguri sau sigure pe voi, dar după încheiere, v-ați spus: Doamne, ce prost m-am descurcat! Apoi, surpriză, rezultatul să fie pozitiv, mai presus decât așteptările voastre. Poate, din contră, ați avut o discuție cu cineva, pentru care v-ați pregătit emoțional. Aveați de clarificat niște lucruri care țineau de raportul dintre voi, raport care, cu siguranță, era o sumă de interacțiuni, un întreg de acumulări, în timp.
Cum îți încurajezi elevii să treacă de prejudecăți și să vadă posibilitățile de a progresa, când predai electronică la o școală profesională sau un liceu tehnologic?