Pasiunea lui Goro pentru istorie a început atunci când s-a pregătit pentru admiterea la Academia de Poliție, facultate pe care, însă, nu a urmat-o. A mers de fapt la Facultatea de Comunicare și Relații Publice și spune că l-a ajutat foarte mult în ceea ce face acum pentru că înțelege cum să se promoveze și să vândă și cum funcționează marketingul, domeniu în care a și profesat până să dezvolte cursul de istorie.
Pe scurt, Goro are o firmă prin care dă meditații elevilor, fără ca el să fie profesor și fără să fi studiat Istoria. Chiar și-așa, părinți și elevi îi cer ajutorul și plătesc pentru lecțiile sale. „Mulți elevi vin de la profesori care ori nu predau, ori predau mult și prost”, spune tânărul pe care elevii îl descoperă mai ales pe TikTok.
Alții sunt atrași de materialele gratuite oferite sau de webinariile gândite ca o lecție unde elevii se hotărăsc dacă le place sau nu modul în care Goro predă. „Rata de conversie e undeva la 50%, adică din întâlnire gratuită, între 50 și 60% continuă cursul”, ne-a povestit el.
Spune că rezultatele modului în care Goro predă se văd direct în notele elevilor, dar el nu are de gând să facă pasul spre a intra în sistemul de învățământ. „Foarte, foarte mici”, e ceea ce crede Goro despre salariile profesorilor din România. Așa că preferă să rămână la aceste meditați, pentru că deja e un business care funcționează: „Sunt angajat la firma mea și îmi plătesc taxele”, ne-a spus el. Totuși, va începe facultatea de istorie anul viitor pentru că știe că îi va prinde bine o diplomă, cândva. Dar, ca profesor într-o instituție preuniversitară se poate vedea doar în cazul în care nu îi va mai merge nici cu meditațiile online, nici cu specializarea sa de bază, marketingul.
Școala 9: Cum ai început să ții meditați la istorie?
Marian Gorocilă: Am început în primul an de facultate meditații basic, individuale, pentru un ban în plus, cum fac majoritatea studenților care se apucă să țină meditații. Bineînțeles că, odată cu pandemia, am trecut în online. Atunci nu m-am mai ocupat atât de mult de treaba asta, pentru că voiam altceva de la mine. Inițial, voiam să fac cu totul altceva și asta să rămână doar un hobby. Dar, apoi am descoperit toată treaba legată de cursurile online și cum poți să ai mult mai mulți elevi și tu să muncești mai puțin, dar să ai venituri mai mari.
Am transformat tot acest lucru într-un business. Practic, eu am început oficial în august, pe social media. Prima dată, Instagramul l-am făcut ca un fel de portofoliu, ca un fel de carte de vizită, pentru că acolo te vede toată lumea, vede ce faci, cine ești.
Inițial, am pornit cu grupe de 5-7 elevi și până prin martie am avut undeva la 5 grupe de elevi. Ulterior, am pornit și cursul, unde am zis că o să adaug mult mai mulți elevi. Și atunci am început să redistribui toți elevii pe care îi aveam în grupe, să-i pun pe toți într-o singură grupă. Grupele sunt acum cursuri. Practic, în momentul de față am trei cursuri care merg plus grupe cu care lucrez pentru Academia de Poliție.
-Cum ai ajuns să faci primele meditații?
- La început, pe tot felul de site-uri de meditații. Dar nu prea mai funcționează treaba asta, din cauză că nu există încredere. Poți, în momentul de față, să intri pe un site, să auzi că un profesor la matematică e bun, dar nu știi cu adevărat dacă e așa. Până la urmă, oricine poate să-și pună acum un anunț, că dă meditații, dar tu nu știi dacă e bun.
„Eu nu vorbesc cu ei în modul academic”
- De ce sunt atrași elevii să vină la tine?
- Eu sunt tânăr, sunt destul de aproape de vârstă cu ei și înțeleg altfel, adică eu nu sunt pentru ei un profesor, sunt un prieten și, automat, când vorbesc de la același nivel cu ei, înțeleg altfel. Și au și ei o altă atitudine, deja vorbind cu mine. Eu nu vorbesc cu ei în modul academic sau super profesional, cum fac la școală, pentru că asta este și problema profesorilor, vorbesc așa, iar ei nu înțeleg. Eu le explic ca la niște copii mici, ca la clasele primare - „bă, uite ce s-a întâmplat”, adică să înțeleagă.
Automat, pe baza explicațiilor, deja când se citește materia, cu o formulare mult mai drăguță, istorică, ca între elevi de clasa a XII-a, automat ei pot să facă o conexiune și să înțeleagă mult mai repede lucrurile. Ăsta e un plus.
- Preferi orele față în față sau cele online?
- Eu văd mult mai multe plusuri la orele online, decât la orele fizice. Ce se întâmplă la o meditație fizică? Profesorul îți dictează materia și pierd foarte mult timp. Profesorii cer foarte mulți bani pe o oră jumătate - două ore, la București și în orașele mari între 100 și 150 de lei o ședință de 2 ore, iar în orașele mici undeva la 60-70 de lei. Am foarte mulți elevi care au plecat de la alte meditații, au venit la mine la curs. Profesorii nu explică așa cum ar trebui, nu predau exact cum ar trebui. O fac cumva pentru bani sau pentru un venit în plus, dar tot nu se întâmplă ca elevii să învețe ceva. Și ce li se dă? Li se dictează materia, li se corectează o temă și cam atât.
- Cum e structura cursului tău?
- Eu am făcut cursul exact cum sunt niște cursuri la facultate, două ședințe pe săptămână. Prima ședință este cursul în care eu predau materia și a doua sesiune este seminarul unde mă văd cu ei, facem recapitulare și facem foarte multe exerciții din lecția respectivă. După patru ore de istorie, după două sesiuni pe săptămână, ei știu lecția aceea foarte bine.
„Dacă vrei să înveți, n-ai timp, pleci în oraș, îți bagi căștile în urechi și dai drumul la înregistrare”
- Ce avantaje crezi că ai tu față de un profesor care predă la o școală?
- Ce ofer eu, de exemplu, la orele online, lucru care nu se pot face la orele fizice, este că facem recapitulări, de exemplu, prin teste Kahoot (o aplicație prin care se pot face teste în timp real pe calculator, ca la un concurs de cultură generală, n.r.). Eu fac teste Kahoot și ne jucăm.
Ei primesc Kahoot-ul și acasă, ca să-l poată juca și singuri, să poată să mai exerseze. Totodată, eu le explic materia prin niște prezentări foarte drăguțe, cu poze, cu explicații, cu videoclipuri. Nu stau să le dictez materia, e o pierdere de timp. Nu stau doar să vorbesc eu o oră sau două ore și ei doar să stea să asculte. Eu le explic și le pun întrebări, să văd că au înțeles.
Cine n-a înțeles, pune întrebări și le explic. Mă asigur că înțeleg fiecare parte și, noi când terminăm cele două ore de meditație, ei au 80% din lecție învățată când merg acasă. Lucrez foarte, foarte mult cu ei pe anumite teste și le dau teste și fișe de lucru cu exerciții rezolvate, nerezolvate, ca să înțeleagă și să poată face acasă o comparație și să se descurce. Plus temele și modalitatea cum lucrez la teme. Că ei primesc temele acasă, iar eu le corectez în timpul liber. Și le dau timp.
Pe când, la meditațiile fizice, corectează temele acolo. Adică, clar, jumătate de oră, o oră se pierde prin corectarea temelor. Toate orele mele sunt înregistrate. Când se întâmplă să nu poți ajunge o dată la o meditație, nu este nicio problemă - e înregistrat. Adică, nu pierzi nimic. Sau, pur și simplu, ai venit la meditație, dar vrei să faci o recapitulare în weekend. Dacă vrei să înveți, n-ai timp, pleci în oraș, îți bagi căștile în urechi și dai drumul la înregistrare. Mi se pare că treaba asta cu înregistratul orelor a ajuns la alt nivel și cumva se învață super bine prin treaba asta.
„Eu le spun: băi, uite ce ai de făcut, uite ce ai de învățat”
- Acum, cu aproximativ o lună înainte de Bac, cum simți elevii în legătură cu examenele care urmează?
- Elevii sunt chiar foarte pregătiți. O să-ți dau un exemplu concret. Grupa de elevi cu care am lucrat până în simularea națională, majoritatea au luat peste nota 9, iar eu am început cursul oficial pe 14 martie și pe 28 a fost simularea națională. Sunt elevi care la etapa județeană au luat undeva între 5 și 6. Adică elevi foarte slabi. Și ne-am văzut două săptămâni înainte de simulare națională. Și elevii care au luat 5-6, au luat și 9,50, 9-80, după două săptămâni. Clar se vede o diferență enormă.
Am observat foarte mulți profesori care au obosit. Adică, ei nu mai predau. Ori nu predau, ori predau foarte mult, ori predau prea multă materie. Adică, sunt profesori care zic - băi, eu am făcut facultate, ia să predau tot. Doar că pentru Bac nu intră chiar atât de multă materie și profesorii nu le explică că nu trebuie să învețe, de fapt, tot. Eu le explic, adică eu nu o să mă apuc să le dau toată materia și toată istoria României. Strict ce au ei nevoie pentru Bac. Eu le explic - băi, uite ce ai de făcut, uite ce ai de învățat, cât ai de învățat. Profii nu le spun și li se pare că e multă materie și de aia se pierd.
- Care este rețeta succesului în ceea ce privește învățatul la istorie?
- Contează foarte mult dacă te pregătești pentru admitere sau pentru Bac. Dar pentru ambele, cred că ce ar fi de zis este ca ar trebui să citești lecțiile cât mai des. Mulți mă întreabă cum poți să reții atâția ani. Dacă stai și înveți o dată pe lună la istorie, nu o să înveți, clar.
Citind, pe mine asta m-a ajutat, și asta le spun și elevilor mei. Își schematizează lecțiile își pun anii deoparte, ce au de învățat. Dacă citești o listă de ani de două ori pe zi într-o săptămână, la final știi foarte bine. Mi se pare că repetiția ajută super, super mult.
„Dacă nu te implici, nu ești acolo, ieși din curs”
- Cum îi ții pe elevi motivați?
- Chiar dacă asta e singura mea sursă de venit, fiind un business până la urmă, eu nu fac asta doar pentru bani. Așa că, există niște reguli. Dacă nu ai făcut trei teme, ieși din curs. Dacă nu te implici, nu ești acolo, ieși din curs. Dacă sunt persoane care nu sunt interesate, eu le zic că trebuie să respecte un regulament, să învețe.
Eu îmi dau seama foarte ușor cine nu învață, pentru că eu lucrez cu ei, vorbesc cu ei. Eu le corectez temele și văd ce știu. Mă văd cu ei și individual. E un lucru pe care eu îl fac în plus - atunci când cineva are foarte multe probleme și sunt chestii pe care totuși nu le-a înțeles, nu a fost atent sau s-a pierdut, îl iau separat jumătate de oră, o oră, îi explic din nou, ca să mă asigur că înțelege. Îți dai seama că din 100 de elevi pe care-i am, nu sunt toți care învață la modul să știe tot.
- De obicei, părinții își pun încrederea într-un profesor recomandat sau chiar în cel de la clasă. Tu cum îi convingi să te plătească pe tine și nu pe ei?
- Nu pot să zic că am avut foarte multe discuții cu părinții. Am avut câteva. În primul rând, dacă e deja încrederea în profesorul de la clasă, ei se duc la profesorul de la clasă. Dacă profesorul de la clasă nu predă bine și elevul nu înțelege, elevul acela nu se va duce la meditații la el. Automat, se caută alte surse.
Există două tipuri de părinți: părinții care sunt super deschiși, pe modul - dacă copilul meu vrea acolo, eu îl las și îi plătesc. Sunt și alți părinți pe care nu-i interesează. Pur și simplu, dacă au încrederea în copii și li se pare un lucru bun, îl lasă acolo.
Au fost părinți care m-au sunat după simulare și au zis „Goro, eu n-am avut încredere prima dată, dar dacă el a vrut așa, așa a fost. Și când am văzut că a luat nota mare, că a luat 9,80, 9,35 în simulare, nu mi-a venit să cred”. Mai sunt și părinți care pur și simplu nu înțeleg. Ei cred că nu merge online, că trebuie să mergi fizic la meditații că trebuie să mergi la un profesor. Am avut și persoane care m-au întrebat dacă am facultate sau de ce fac asta.
- Ce planuri ai pentru viitor?
- Vreau să lansez niște flashcarduri (un fel de cărți de joc, dar pe care e scrisă în rezumat materia la o disciplină, n.r.) care sunt cea mai bună modalitate de învățat în momentul de față. Toată ideea asta de flashcarduri a pornit în America și a început să se dezvolte și la noi în România. Mă gândeam să pornesc și un curs de geografie. Am foarte mulți elevi care dau la geografie ca a treia materie, foarte mulți care au insistat să-i pregătesc la geografie, doar că nu mă ocup cu așa ceva acum. M-am gândit să fac asta de la anul pentru că aș avea un număr foarte mare de elevi.
„E diferența foarte mare între a fi profesor și a fi un bun pedagog”
- Cum vezi meditațiile în viitor?
- În principiu, o să mai rămână pe partea tradițională, să se țină fizic, dar o să se dezvolte foarte mult și partea online. Există însă posibilitatea să scadă încrederea în meditațiile online, dar cred că o să meargă în continuare. Profesorii care au o vârstă mai înaintată, o să continue cu meditațiile fizice, cum au făcut de o viață.
- De ce au ajuns meditațiile să fie aproape indispensabile?
- Elevii nu se pregătesc la școală pentru că profesorii nu își mai dau interesul. Aș putea să spun că este 50% vina profesorilor pentru că foarte mulți profesori nu au ajuns să fie profi pentru că ei își doreau asta. Ei își doreau să ajungă altceva, dar au ajuns să fie profi.
Mai sunt profii care și-au dorit de la bun început să predea, doar că nu se așteptau să fie așa în sistemul de învățământ. Sistemul de învățământ nu e cel mai bine realizat în momentul de față, din păcate, nu se așteptau să fie atât de multe obstacole și au ajuns să se plictisească și să nu-și mai bată capul.
Am foarte mulți elevi care vin de la profesori care nu predau. Ori nu predau, ori predau prea mult și prost, să nu înțelegi nimic. Vorbește trei ore încontinuu și nu înțelegi nimic.
E diferența foarte mare între a fi profesor și a fi un bun pedagog. Profesori pot fi toți. Te duci la facultate și apoi te faci prof. Dar să fii un bun pedagog, să explici, nu sunt mulți.
- Te-ai îmbogățit din meditații?
- Nu, bineînțeles că nu te poți îmbogăți din meditații. Da, poți să ai un venit mult mai mare față de salariu minim în România. Asta clar. Dar nu ajungi să ai șapte case. Dar nu mai ai salariu de 400 de euro. Se câștigă mult mai bine, dar e un job până la urmă. Eu munceam înainte 8 ore la firmă, dar acum muncesc de luni până duminică, de dimineața până seara, adică muncesc de două ori mai mult.
