654 de școli, adică sub 4% din total, sunt în scenariul roșu. Dar numărul lor crește în fiecare zi din cauza infectării cu noul coronavirus. Cumplitul COVID-19 și-a adjudecat și prima victimă din rândul profesorilor: Renato Tronciu, un cunoscut director de școală din Suceava a murit în urmă cu câteva zile. Ca o recunoaștere a riscului la care se supun, profesorii așteaptă în continuare legea care prevede un stimulent de 2000 de lei lunar, pentru orele predate în stările de alertă și urgență. Și mii de elevi își așteaptă tabletele promise de Ministerul Educației dinaintea începerii școlii, tablete care nu au ajuns la ei nici astăzi.
Aproape 40% dintre români își schimbă telefonul o dată la 2-3 ani, cam atât de des își înlocuiesc și periuța de dinți sau pieptenele de păr. După ce nu mai sunt utilizate, cele mai multe dintre acestea ajung la gunoiul care poluează și crește emisiile de dioxid de carbon, ducând la încălzirea globală. Un ceh pasionat de sustenabilitate vede o lume în care aceste deșeuri nu rămân deșeuri, ci sunt refolosite și își găsesc o nouă viață prin alte întrebuințări.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.