Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
Ce învață elevii de gimnaziu din textele pe care le citesc în manuale? Mai degrabă pesimism decât speranță, arată o cercetare recentă. Am discutat cu Mădălina Chitez, una dintre autoarele studiului, despre cum apare acest ton în manuale, ce riscuri implică și cum pot interveni profesorii și părinții pentru a-l echilibra.
Când am intrat în Europa, această localitate din Iași era numită „polul sărăciei din UE”. Elevii de aici care terminau școala generală erau o excepție. Asociații și oameni s-au mobilizat și anul ăsta, la 18 ani de Europa, 9 dintre elevii de-a opta din Crucea au luat peste 5 la simularea Evaluării Naționale.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
