Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
Acum 136 de ani, un medic român redacta un manual de igienă pentru oamenii de la sate, fiindcă „tăranii suntu rădăcina arborelui naționalu”, potrivit moto-ului cărții. Atunci speranța de viață nu atingea 40 de ani. Medicul vorbea despre importanța aerului curat, despre alimentație și efectele alcoolului și fumatului la copii și tineri. Nimic despre sănătatea reproducerii. Dar era 1885. Astăzi, milionarul Richard Branson a revenit după primul zbor turistic în spațiu, în timp ce ultima găselniță a parlamentarilor români pentru a antrena dezbaterea publică este dacă să numim educația sexuală educație sanitară sau nu.
OP-ED. Profesorii știu bine: elevii lor cresc într-o lume digitală saturată de informații, imagini și mesaje, care ne-a schimbat nouă tuturor modul de a trăi, de a ne informa, de a ne distra și socializa, și cu care copiii iau contact de la vârste preșcolare. Cum navigăm o lume în care informația curge fără pauze?