De câteva luni întrebările elevilor, părinților, profesorilor și altor actori din educație despre cum se face școală în vreme de pandemie nu se mai opresc. Iar pragul de peste patru mii de cazuri noi de infectări din ultimele zile a venit cu mai multe incertitudini și frici. Am încercat să răspundem la ele prin intermediul unor experți în sănătate publică, educație și administrație locală. Pentru că, la intersecția dintre aceste domenii, se află soarta școlilor din România.
Trecerea tuturor școlilor la învățământul online a ridicat problema susținerii tezelor, testări semestriale la română și la matematică. Decizia Ministerului Educației, după o consultare cu oamenii din sistem, a fost să renunțe în acest semestru la teze. Neașteptat, decizia a fost aplaudată și de elevi, și de profesori. Nu doar că le consideră un factor de stres, dar această lucrare semestrială care valora un sfert din medie, nici n-ar mai fi o metodă de evaluare potrivită pentru școala de azi. „Învățarea și evaluarea se produc zilnic”, nu doar semestrial, este opinia profesoarei de română Monica Halaszi.
Din primul său an de predat, Alexandra Chirea și-a dat seama că, pentru a se înțelege cu elevii, trebuie să le vorbească pe limba lor. I-a cumințit până și pe cei care deranjau constant orele de curs pentru că a știut să-i asculte, iar copiii au observat asta. 14 ani mai târziu, pusă în fața grevei din educație, profesoara de franceză care predă acum la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Capitală a ales să-și continue orele. O schimbare în educație nu trebuie să se oprească la majorarea salariilor „obscen de mici” ale profesorilor, ci să continue inclusiv printr-o reformă internă, o „curățenie” pe care cadrele didactice să o facă printre ele și o îmbunătățire a modului în care se ocupă de elevi. „Cred că ar trebui să fim cu toții dați afară și să începem să angajăm de la zero”, spune profesoara.