Scriu, din 2008, despre oamenii, locurile, problemele și speranțele din învățământul universitar și preuniversitar. Am fost în școli uitate de lume, ținute în viață doar de pasiunea unor profesori care voiau să dea o șansă copiilor să evadeze, prin educație, din comunitățile care nu le oferă niciun viitor. Am vorbit cu dascăli care au improvizat grădinițe în casele lor, pentru că în sediile oficiale riscai să-ți pice acoperișul în cap.
Profesorul de geografie Răzvan Vișan a pus acum un an bazele proiectului „Citește și Dăruiește”. Elevii de gimnaziu și liceu își completează într-un formular curiozitățile, apoi profesorul caută specialiștii potriviți care să le răspundă la întrebări. Până acum, copiii au vrut să afle mai multe despre schimbările climatice, despre ce ni se întâmplă după ce murim, dar și dacă există viață dincolo de Pământ. Evenimentele au avut loc în sate și orașe din Dâmbovița și Argeș, în unele dintre ele fiind chiar singura activitate extrașcolară.
La cursurile de educație emoțională pe care le susține, profesoara și psihoterapeuta Alina Chiracu spune că a descoperit cadre didactice care abia acum își descoperă nevoile și vocea. „Problemele lor sunt legate de locul de muncă: neînțelegeri cu părinții sau cu copiii, nerecunoașterea meritelor lor, presiunea timpului”, explică profesoara într-un interviu pentru Școala 9.