Am crescut ca fiind copilul mijlociu al familiei. De mijloc am fost și în școala generală, ceea ce pentru multă vreme am considerat a fi un mare defect. O fi de la faptul că mi s-a spus de prea multe ori brânză bună în burduf de câine? Un mod destul de nepotrivit să îi transmiți unui copil că are potențial, dacă mă întrebați pe mine. Povestea asta e despre mine, copil care n-ajungea pe raftul de sus al medaliilor și coronițelor, neștiind atunci că nici nu are nevoie de ele și despre copiii de azi puși pe podiumuri din fașă și cântăriți în câți de 10 iau la materii care nu-i interesează.
Cine ar trebui să plătească pentru participarea profesorilor la banchetele de final de clasa a opta sau de liceu? Este o temă pe care a lansat-o profesorul bucureștean Cătălin Osiceanu, într-un apel făcut către profesori, pe rețelele sociale. El susține că fiecare trebuie să își plătească ce consumă atunci când participă la aceste evenimente. Școala 9 a întrebat reprezentanți ai părinților și elevilor, care în mod normal sunt organizatorii banchetelor, cum văd ei lucrurile.
Banii n-aduc fericirea, auzim adesea.
Dar o întrețin, vine (tot adesea) completarea.
Nu, articolul de astăzi nu are legătură cu banii, dar pleacă de la o parafrazare (educațională) a celebrei maxime cu care am încercat să vă captăm atenția: „Notele nu aduc fericirea.” Ne imaginăm doar posibilele completări (pe care tare am vrea să le și aflăm) și suntem convinși că ele nu sunt prea diverse.