Alina Greavu (32 de ani), cunoscută în mediul online sub numele de Aluziva, este unul dintre cei mai cunoscuți influenceri din România. Canalul său de Youtube cu același nume este urmărit de peste 100 de mii de oameni. Vlogurile (video-urile) pe care le face încă din 2014 au strâns aproape 8 milioane și jumătate de vizualizări, cel mai cunoscut fiind cel în care povestește cum și-a dat demisia în direct din postul de prezentatoare de știri la Digi 24 Constanța.
Conținutul pe care Aluziva îl produce pentru canalul său de Youtube și conturile sale de pe rețelele de Facebook, Instagram și TikTok este axat pe activism social, parenting și „caterincă“, după cum prezintă într-o descriere din 2016 pe propriul site.
Urmărită de zeci de mii de tineri și mamă a trei copii, Aluziva nu se ferește să deschidă conversații în spațiul online despre subiecte incomode: de la violența împotriva femeilor și școlile cu WC-ul în curte la tinerii care au folosit produse cosmetice de la Plush Bio, pentru că erau promovate de influenceri pe rețelele de socializare, iar unora le-a produs acnee severă sau diverse iritații pe față.
Recent, în urma implicării sale și altor persoane publice s-au strâns zeci de mii de euro pentru achiziționarea a două ambulanțe de către Salvați Copiii România care vor merge către Spitalul de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu“.
Am întrebat-o pe Aluziva cum se raportează la rolul său de influencer, ce înseamnă să facă vlogging etic și de ce crede cel mai mare procent de sceptici față de vaccinul anti-Covid este din rândul tinerilor între 18 și 35 de ani.
Școala 9: Povestește-ne puțin despre experiența ta de vaccinare. Cum a mers cu programarea? Cum te-ai simțit după vaccinare?
Aluziva: Încă lucram în presă când am fost vaccinată. Am fost întrebată dacă vreau să fiu vaccinată, am zis da și am trimis un acord semnat către HR (biroul de resurse umane -n.r.). Programarea a făcut-o angajatorul meu. Câteva zile mai târziu am primit un mesaj automat pe telefon să mă prezint în data x, ora x la o anumită clinică Sanador pentru prima doză.
Vaccinarea în sine a decurs foarte rapid, cu Pfizer. Am simțit, dar nu m-a durut, nu mi s-a făcut rău și am putut să conduc înapoi spre casă fără probleme.
Singurul lucru de care mă pot plânge, să zicem, este că la câteva ore de la vaccinare a început să mă doară mâna, ca o febră musculară, dar nu locul injecției. În următoarele zile am avut o stare de somnolență și o mică durere de cap, dar având în vedere că muncesc mult și sunt mereu obosită, cu trei copii mici acasă, poate fi o simplă coincidență.
Un studiu IRES publicat la sfârșitul lunii ianuarie arată că cel mare procent (33%) din populația care nu este dispusă să se vaccineze este din segmentul 18-35 de ani, urmată de populația cu vârste între 36-50 de ani (32%). De ce crezi că există atât de multă reticență în rândul tinerilor vizavi de vaccinare?
Cred că existența conspirațiilor și a fenomenului fake news care sperie oamenii cu scenarii distopice stau la baza fricii multora. Că ne „cipează“ cu vaccinul, că ne controlează mintea, că de fapt nu există virusul, că ne omoară Oculta Mondială, că Bill Gates etc. Sunt prea multe informații în jurul nostru și este tot mai dificil să-ți dai seama care informație este științifică, oficială și sigură și care este o balivernă pornită de pe un blog obscur, cu scopul de a face click-uri și bani din afișări, profitând de naivitatea oamenilor.
„Statul român încă nu are prezență reală pe Instagram și TikTok, ceea ce mi se pare o mare pierdere.”
Ce ar putea să facă autoritățile pentru a comunica mai eficient tinerilor despre vaccinare? Unde crezi că se greșește?
Cred că nu se promovează îndeajuns pe canalele online unde petrec timpul tinerii. Statul român, respectiv ministerele și celelalte instituții, încă nu are prezență reală, conținut și activitate pe Instagram și TikTok - ceea ce mi se pare o mare pierdere.
Unele instituții ale statului au pagini și comunică pe Facebook date oficiale, dar nu îndeajuns de des sau de clar, motiv pentru care se pierd în marele volum de informații de pe platformă. În plus, mulți politicieni și persoane publice au conturi de Facebook, unde pot să comunice, dar sunt convinsă că se tem să spună că sunt pro sau antivaccinare pentru că ar putea pierde fani sau alegători. Este strict părerea mea.
Medicii care spun răspicat pe Facebook de ce important să ne vaccinăm sau care încearcă să demitizeze sunt deseori atacați și linșați în comentarii, ceea ce e de înțeles până la urmă.Dacă oamenii văd pe Facebook zece știri contra vaccinului și una pro, desigur că ar putea considera că cea din urmă nu e bună.
Dacă am avea mai multe persoane publice, medici, vedete, influenceri, politicieni care să spună public că avem nevoie de vaccin ca să scăpăm de pandemie poate că percepția oamenilor s-ar schimba. În fond, oamenii care refuză vaccinarea sunt speriați și pentru asta nu trebuie judecați, ci ajutați.
Totodată, majoritatea campaniilor de interes public, de educație și sănătate, se desfășoară prin televiziuni, la care tinerii se uită din ce în ce mai rar, unii chiar deloc. Au televizor în casă pentru Netflix și jocuri, dar nu și abonament la cablu.Normal că nu au cum să ajungă la acest segment de populație. Trebuie ca autoritățile să aibă o prezență strategică pusă la punct de specialiști în social media, să comunice unde trebuie și pe limba tinerilor.
Aluziva după vaccinare/Foto: Facebook Aluziva
Pentru că ai menționat de influenceri, totuși ce face un influencer și ce abilități ar trebui să aibă?
Un influencer trebuie să înțeleagă cum funcționează social media, să aibă câteva noțiuni de bază să folosească platformele, să știe să folosească un soft de editat foto sau video și să fie un bun comunicator. În rest, totul e relativ. Unii spun că trebuie să fii deștept, alții că tre' să arăți perfect, alții că nu tre' să fii nici frumos și nici deștept și doar să le dai oamenilor ce vor să consume.
Există o mulțime de influenceri care nu excelează în vreun domeniu, dar au carismă, fac poze frumoase, au un vibe bun și de acolo și mulți urmăritori. Nu cred că este o rețetă sau un secret pe care, dacă îl afli, poți să devii influencer peste noapte. Poate că te naști cu un pachet de date și, folosindu-te de tehnologie, reușești să ajungi la foarte mulți oameni și astfel devii influencer.
Te consideri un influencer? Unii consideră această etichetă ca fiind peiorativă.
Având în vedere câte acțiuni și oameni am mișcat prin conținutul meu de-a lungul anilor, da, mă consider un influencer pe baza faptelor. Cel mai recent exemplu este că am reușit să conving câteva mii de oameni și companii să se implice în campania Salvați Copiii de achiziționare a două ambulanțe pentru Spitalul Grigore Alexandrescu. Oamenii au donat, au dat un share pe story-uri (de pe conturile lor de rețele de socializare - n.r.) și astfel am reușit să strângem 160.000 euro.
Prin puterea comunității am contribuit la eliminarea unei profesoare abuzive de la catedră (profesoara de suedeză de la Universitatea București), am semnat petiții, am motivat oamenii să colecteze deșeurile selectiv, să se preocupe de sănătatea lor emoțională, am influențat oamenii să meargă la stomatolog, la ginecolog sau terapie.
Ba chiar am postat pe story anunțurile câtorva psihologi care s-au oferit să consilieze gratuit oameni din comunitatea celor care mă urmăresc și viețile unora s-au schimbat în bine.
Toate astea pot fi dovedite prin sutele de mesaje și comentarii primite de la oameni, care îmi mulțumesc că le-am dat un reminder, că i-am încurajat, că i-am ajutat, i-am învățat sau le-am recomandat un lucru bun. În concluzie, da, mă consider.
Eu nu sunt influencerul care te învață cum să faci cinci ținute cu aceeași pereche de bocanci, ci ăla care îți spune să nu uiți să-ți faci un Papanicolau o dată pe an.
Ce sfaturi ai pentru tinerii care își iau informația de pe rețelele de socializare și de pe Youtube?
Să verifice din surse sigure informațiile. Să nu creadă tot ce văd și aud și să fie conștienți că multe lucruri care se întâmplă în jurul nostru, nu numai în online, au un interes ascuns în spate: să-i convingă să creadă ceva, să cumpere ceva, să meargă undeva, să voteze ceva sau pe cineva ș.a.m.d.
„O mână invizibilă la gură“
Cum a fost trecerea de la o televiziune de știri la vlogging? Ce a trebuit să ajustezi?
A fost o provocare să fiu în fața camerei singură, fără o echipă în spate și singura responsabilă de cadru, lumini, montaj etc. În schimb, am libertate 100% în online, în limita legii și bunului simț, iar farmecul este chiar faptul că n-a trebuit să ajustez nimic. În online sunt eu 100%, în timp ce în televiziune trebuia să mă adaptez și să mă conformez multor aspecte. Simțeam că am o mână invizibilă la gură.
Ai urmărit și tu subiectul cu produsele cosmetice Plush bio, promovate de influenceri sau vedete, despre care multe adolescente s-au plâns că le-a afectat grav pielea de pe față. Ce înseamnă să faci vlogging curat, etic?
A face vlogging etic este o chestie subiectivă. Pune cinci oameni într-o cameră, cere-le părerea despre un subiect și vei obține diverse răspunsuri, unele chiar contradictorii. E firesc, până la urmă, că oamenii sunt construiți diferit și fiecare are busola lui. Mie mi se pare normal să vorbesc deschis despre experiența unei nașteri, în timp ce alte creatoare de conținut nu ar intra niciodată în genul ăsta de subiecte. Aici nu putem spune că cineva are dreptate sau nu. E o chestiune de alegere personală.
Așa și cu etica. Fiecare influencer este, înainte de toate, un om cu valori, credințe, principii, plăceri, preferințe proprii. Dacă oamenii consideră că ce fac eu este etic înseamnă că avem aceleași valori, iar asta se aplică, evident, și la ceilalți creatori.
Este și o chestiune de instinct justițiar, care la mine e foarte sensibil. Nu pot să tac atunci când zeci de fete suferă din cauza unor creme, dacă tot ai dat exemplul cu Plush bio. Nu pot să le ignor durerea, să le dau block și să promovez cremele.
Mi se pare de bun simț măcar să le ascult și să-mi ridic un semn de întrebare, nu să-mi țin ochii țintiți pe câteva mii de euro și să nu mai văd și aud nimic în jurul meu. Sunt un om cu coloană vertebrală și spun ce am în cap, în timp ce alții se tem că ar putea pierde din popularitate sau colaboratori.
Într-un final contează cum te simți când pui capul pe pernă, iar eu mă simt foarte bine și împăcată atunci când fac ceea ce este corect, din punctul meu de vedere.
Foto Cover: Arhiva Personală Aluziva
