Antrenament pentru gândire critică

Doi instructori de debate din Nehoiu învață elevii și profesorii cum să-și exerseze de ce-ul.

28.07.2018

de Anca Iosif

 

  • E mai bine să nu le spuneți de la început copiilor în ce echipă vor juca, ca să fie pregătiți pentru ambele părți.
  • Să nu facă aerobică sau alte bâțâieli pe scenă, să nu patineze prin folosirea romglismelor, ca să nu fie depunctați pentru stil.
  • Trebuie să fie toți ca-ntr-o piesă de teatru, o echipă din care dacă un actor nu-și face rolul cum trebuie, strică bunul curs al întregului spectacol.
  • Arbitrul trebuie să fie nepărtinitor. Suntem oameni, avem toți reacții, poate unul mă distrează, altul mă enervează, dar nu avem voie să le arătăm, îi tratăm pe toți la fel.
  • Decizia arbitrului nu se schimbă, deci e ca un fel de Dumnezeu, dar trebuie să-l privești ca pe un om mediu informat, care e la curent cu ce se întâmplă în lume, nu ca pe un specialist.
  • Arbitrul nu are voie să deducă ceva, pornind de la un argument spus de o echipă: nu face singur conexiuni între o lozincă spusă, dar nedusă la capăt.
  • Cel mai important e ca elevii să înțeleagă că debate-ul e despre învățare, un sport de persuasiune în care trebuie să fie convingători.
  • Nu există meci egal.
  • Oricât de bun ar fi debaterul, trebuie să le oferim ceva de îmbunătățit. Dacă se culcă pe laurii victoriei nu câștigă nimic. Ne exprimăm disponibilitatea de a oferi feedback. Dacă nu vrea să știe, nu obligi.
  • Să joace un meci de plăcere, nu să calce pe cadavre ca să-l câștige.

Sunt doar câteva dintre sfaturile date de instructorii de debate Fabiola și Bogdan Chiriacescu pentru 30 din cei 100 de profesori adunați pe final de iulie în „Tabăra de Leadership pentru Instructori și Profesori de Dezbateri”, organizată de Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR). Era o miercuri cu mai multă teorie, în care Fabi le explica cum nimeni nu devine expert sau campion peste noapte.

Începătorii din grupa lor au venit fie ca să afle cum pot deschide un club de dezbateri - forma prin care se organizează liceenii sub supravegherea unor profesori-instructori în școli -, fie ca să învețe cum să-și predea materiile la clasă prin metoda argumentării și a contra-argumentării. Dacă din 30 de profesori, 20 vor antrena echipe de începători pentru „Tinerii dezbat” - singura olimpiadă de debate acreditată de Ministerul Educației Naționale (MEN), care a fost introdusă în 2010 în școli, Bogdan și Fabi vor fi mulțumiți. Metoda de argumentare și contra-argumentare e utilă oricând în predare sau în pregătirea unui discurs public.

Soții Chiriacescu sunt profesori trecuți de 40 de ani de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Nehoiu, un oraș din județul Buzău cu aproximativ 10.000 de locuitori. Se cunosc din facultate și sunt „parte din dubioșii care predau fizică și sperie copii la școală” - spre deosebire de majoritatea instructorilor care vin din zona de filologie și de științe socio-umane. Cred în puterea dezbaterilor pentru că văd că în România avem lipsuri pe partea de gândire critică. „Oamenii nu-și argumentează opiniile și iau informațiile de-a gata”, spune Fabi. Unora le place cum sună ceva, dar nu se gândesc dacă e corect ce acceptă. „Aici e o problemă care ne duce la involuție.” Profesoara de fizică folosea metoda dezbaterii în predare dinainte să știe cu ce se mănâncă un meci. „Fizica e grea, dacă elevii sunt atrași de profesor îndrăgesc și disciplina și fac eforturi”, spune Fabi. „Sunt copii care au înclinații, dar sunt comozi și trebuie să-i ajuți să iasă din zona de confort.”

Promotori ai educației nonformale, sunt convinși amândoi că dezbaterile i-au ajutat să se ferească de plafonare. „Una din marile frici pe care le-am avut când am început să-mbătrânesc în cariera de profesor a fost să nu mă plafonez”, spune Fabi. La orele lor nu se acceptă răspunsurile de tipul „da” sau „nu” dacă nu sunt urmate de justificări, care de multe ori duc la o dezbatere în clasă. „Dar avem marele avantaj de a lucra cu generații în schimbare, care ne ajută să ne menținem în priză.”

Valiza lor e plină de exemple de la copiii din echipele cu care lucrează la clubul din Nicolae Iorga. Când au avut o moțiune - afirmația de la care pornește efectiv dezbaterea - cum că Parlamentul ar vrea să legalizeze toate drogurile, una din fetele de la gimnaziu a fost șocată, cum să fie posibil așa ceva? Dar după ce-a-nceput să citească despre unele droguri care pot fi folosite și ca medicamente, a înțeles mai multe fațete, a putut să argumenteze informat. „N-au acceptat da și atât; au aflat de ce”.

Relația lui Bogdan și a Fabiolei cu dezbaterile începea printr-un proiect european, înainte de aderarea României la UE, în care descopereau metoda. Apoi au început să lucreze pe ea cu copiii din Nehoiu, să aibă meciuri demonstrative la Casa de Cultură, care, deși se așteptau să bată vântul, se umplea repede. Au mai urmat câteva schimburi internaționale și o pauză, din cauză că scena debatingului românesc nu era foarte dezvoltată. Dacă acum 18 ani erau 200 de pasionați în toată țara, acum sunt 110 cluburi, 1800 de debateri și 40 de concursuri și tabere dedicate pentru care antrenează echipe peste 150 de instructori. S-au reîntâlnit cu dezbaterile în 2010, odată cu olimpiada MEN, „Tinerii Dezbat”.   

Partea bună, spun amândoi, e că nu s-au blocat doar în concursul dedicat pentru liceeni, ci au început să meargă și la celelalte concursuri organizate de asociațiile din comunitatea ARDOR. Prin club, au început să formeze echipe cu care lucrează voluntar [una dintre „legile” comunității e că devii instructor pentru că îți dorești, nu pentru că ești remunerat], săptămânal, chiar zilnic când sunt perioade de competiții. Mai sunt ajutați ocazional de o altă profesoară din liceu, dar 90% clubul e în grija lor. O iau de la capăt o dată la patru ani, pentru că, spre deosebire de orașele mai mari unde absolvenții ajută, din Nehoiu își iau zborul către acele locuri care le promit un viitor. Au încheiat ultimul anul școlar cu aproximativ 40 de copii - liceeni sau elevi de gimnaziu - și așteaptă să vadă cu câți vor lucra din toamnă. Copiii din club se ocupă de promovarea clubului la orele de dirigenție de-a IX-a sau la ședințele cu părinții, pentru recrutări.

A fost un băiat care a ținut un discurs de 15 minute la festivitatea de absolvire a celor de-a VIII-a din „Nicolae Iorga” despre cum datorită dezbaterilor poate fi el pe o scenă și să le vorbească liber. O altă fată care vara asta a absolvit Electronica i-a trimis Fabiolei un mesaj de mulțumire, nu neapărat pentru toată fizică învățată de la ea, ci pentru toate experiențele de la dezbateri care au ajutat-o să se dezvolte. Au fost făcuți și sectanți, acuzați de alți colegi profesori că spală creierele copiilor la club. Nici toți părinții n-au fost mulțumiți când au încercat să le spună copiilor lor că n-au voie ceva și ei au întrebat „de ce” sau au insistat că „ăsta nu e un argument”.

Dar ei invită pe toată lumea la meciurile demonstrative iar poliția își face campanii și cu ajutorul lor prin debate-uri despre prevenire și siguranță - pentru care copiii își depășesc emoții când sunt patru camere de TV pe ei și sala plină de oficialități județene. Lecțiile deschise se întâmplă adesea cu copiii de la club pentru că „știu să vorbească”.

Nu e misiunea cea mai ușoară - copiii au fricile lor. De prima competiție, primul discurs în public, înfrângeri; frici mai mari legate de viitorul lor, că nu știu care încotro s-o apuce după ce termină liceul. Dar când e o problemă mai mare, întrerup antrenamentele și discută ce arde. Fac excursii cel puțin o dată pe semestru, unde au două meciuri pe zi, dar joacă și boardgames împreună, a VII-a cu a XII-a. Motto-ul e că trebuie să joace de plăcere, ca și cum ar fi meciul vieții lor. Când pierd, cel mai mișto pentru profii de fizică e să-i audă spunând că a fost un meci fain, că au avut ce discuta cu echipa Opoziției.

Iar de anul trecut, de când Fabi și Bogdan s-au acreditat să fie instructori și pentru profesori [ca să poată preda și în tabăra ARDOR, dar și cursul lor - „Strategii inovative de Predare a Disciplinei Opționale Dezbateri, Oratorie și Retorică”], au remarcat că adulții sunt mai rezervați când vine vorba să joace propriu-zis.

„Aici bănuiesc că suntem victimele aceluiași învățământ formal și ni s-a inoculat ca profesori teama de a nu greși, de a nu te face de râs - ceea ce e o mare prostie”, spune Fabi. „Primul pas de progres ca profesor a fost momentul în care am acceptat eu că pot să greșesc, că îmi pot asuma greșeli în fața copiilor; că îmi pot cere scuze pentru ce-am greșit și că pot îndrepta greșeala.”

Instructorii de dezbateri din Nehoiu primesc cu brațele deschise pe oricine la club, dar cel mai mult caută să includă copiii cu situații materiale grele sau cu familii monoparentale [sau deloc], care nu sunt puțini în liceul lor. „Am avut o echipă în care aveam o singură mamă pentru trei copii; deci un singur părinte din șase.”

Nu sunt puține nici situațiile în care obosesc - sunt obosiți și acum, pentru că din toată vara au avut doar cinci zile libere în care au fugit la Berlin pentru un concert - dar copiii îi țin acolo. Un fost elev, actual student la ASE cu care s-au întâlnit la Comic Con anul ăsta le-a spus că a prins un internship la Ambasada SUA datorită diplomelor de la concursurile de dezbateri și toate schimburile de tineret parte din dosarul lui. „Cum să nu fim mulțumiți?”


Fotografii de Punct Film

Anca Iosif

Reporter

Curioasă de cărări. Cele pe care le aleg liceenii, cele de prin munți.

CUVINTE-CHEIE

concurs dezbatere profesor

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile