La începutul anului 1882, filozoful Friedrich Nietzsche a primit o mașină numită „Malling-Hansen Writing Ball”, un mic gadget ingenios acoperit cu taste. Vederea gânditorului se înrăutățise progresiv, până în punctul în care nu mai putea scrie de mână. În luna martie a aceluiași an a putut continua să scrie datorită acestui nou instrument.
Prietenul său, compozitorul Heinrich Köselitz, a observat o anumită schimbare stilistică în textele sale începând din acel moment, proza sa devenind mai laconică și mai succintă. Se pare că și conținutul unora dintre filozofiile sale a fost afectat, notează The Conversation.
„Mediul este mesajul”
Această schimbare – o reamintire a faptului că „mediul este mesajul” – ar putea fi explicată prin noile teorii ale cunoașterii corporale. Știința cognitivă modernă indică faptul că aspectele motorii și senzoriale ale comportamentului nostru au consecințe care merg mai departe decât am putea bănui la început.
Mințile noastre nu sunt pline de idei neînsuflețite. Trebuie să ținem cont de corpurile și de simțurile noastre pentru a explica fenomene care altfel sunt inexplicabile, mai notează The Conversation.
Într-un studiu realizat în urmă cu aproape două decenii, subiecților li s-au prezentat cuvinte cu conotație pozitivă (cum ar fi „dulce”) sau negativă (cum ar fi „gunoi”). Subiecții trebuiau să indice dacă un cuvânt era „bun” sau „rău” prin deplasarea unui joystick. Jumătate dintre subiecți au fost sfătuiți să indice că un cuvânt este „bun” trăgând joystick-ul spre corpul lor, iar cealaltă jumătate a fost rugată să indice „bun” împingându-l în afară.
Pentru a indica faptul că un cuvânt este „rău”, subiecții au făcut mișcarea opusă celei de „bine”. A fost observată o corelație consecventă între semnificație și mișcare: cele mai rapide răspunsuri au fost produse de subiecții cărora li s-a spus să indice „bun” trăgând joystick-ul spre ei înșiși și să indice „rău” împingându-l în afară.
Această implicare directă a corpului și a simțurilor în procesele mentale poate explica modul în care scrisul de mână (spre deosebire de alte tipuri de scris) ne ajută să învățăm literele și cuvintele. Acest lucru este susținut de rezultatele diferitelor studii citate de The Conversation.
Capacitatea de memorare
The Conversation folosește drept exemplu și un studiu din 2021 care a comparat memoria pe termen scurt și mediu a cuvintelor învățate fie prin dactilografiere, fie prin scrierea de mână. Amintirea a fost mai bună atunci când cuvintele fuseseră învățate cu creionul și hârtia.
Într-o altă cercetare, un mic grup de adulți au învățat simboluri noi (dintr-o limbă de origine asiatică) pe care le-au reprodus apoi fie cu un creion, fie la o tastatură. După ce au terminat de învățat simbolurile, nu au existat diferențe de reamintire între cele două metode, dar utilizatorii de tastatură au uitat o cantitate semnificativă din ceea ce învățaseră odată cu trecerea timpului.
Resurse mentale
Un alt beneficiu al scrierii de mână este acela că ne solicită mai puțin creierul. Tastatura ne solicită mai mult resursele mentale, cauzând dificultăți atunci când vine vorba de sarcini de memorare a cuvintelor. Sarcina mentală crescută se datorează vitezei mai mari cu care sunt bătute cuvintele la mașină. Acest lucru înseamnă, la rândul său, că există mai multe elemente individuale care trebuie procesate într-o anumită perioadă de timp, precizează The Conversation.
Texte mai lungi și de mai bună calitate
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că tastaturile ne-au adus și multe avantaje, arată The Conversation. De exemplu, unele meta-analize care compară textele scrise de mână cu cele scrise la calculator au constatat că acestea din urmă sunt adesea mai lungi și mai bine compuse.
În plus, persoanele cu probleme de alfabetizare sunt cele care resimt cel mai acut avantajele tastaturii.
Cu toate acestea, unora dintre aceste studii le lipsește rigoarea științifică, ceea ce ridică îndoieli cu privire la claritatea și utilitatea lor generală. Folosirea în continuare a ambelor forme de scris este cheia, concluzionează The Conversation.
