Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Fenomenul cumpărării lucrărilor de licență a umflat o piață gri de firme care cunoscând vulnerabilitățile din lege, nici măcar nu se ascund și se promovează intens pe internet. Școala 9 a investigat cazul a trei parteneri care își deschid SRL-uri ce oferă lucrări științifice și când ating plafonul de la care ar trebui să plătească TVA, le închid și deschid altele. O sursă din interior ne-a explicat exact cum funcționează aceste afaceri și cum reușesc în final să fenteze inclusiv softurile de plagiat ale universităților. Deși ei spun că oferă lucrări originale, în realitate sunt texte compilate în câteva ore, în care sunt strecurate caractere din alte alfabete, ca să deruteze softurile de detectare a plagiatului.
Ca părinți, suntem parte din fundația emoțională a copiilor noștri. Modelarea compasiunii de sine este indispensabilă acestei construcții. Când copiii își văd părinții tratându-se cu bunătate în momentele provocatoare, ei învață o lecție valoroasă despre reziliență.