„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
Republica Moldova duce o lipsă acută de dascăli. Acum un an, potrivit ministerului Educației de la Chișinău, erau înregistrate aproximativ 2.000 de posturi didactice libere în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, dintr-un total de 48.000. Astfel, educația de peste Prut fiind în topul sectoarelor cu cele mai multe funcții vacante. Guvernul de la Chișinău are de mai bine de zece ani o decizie prin care sunt oferite indemnizații de zeci de mii de lei pentru tinerii specialiști ca să predea la țară, unde e deficitul cel mai mare, puțini dintre aceștia profită de oferta statului.
Trimis de familia sa tocmai din Mosul, unul dintre cele mai periculoase locuri din lume, mereu în război, tânărul Hassan s-a integrat în sistemul românesc de învățământ. Cum îl vede el?
Mama lui Hassan, Baida, a venit recent în România în căutarea păcii și a băiatului ei. „M-am bucurat foarte mult că am ajuns aici și sper să îi putem aduce și pe ceilalți. Dar nu prea știu cum va fi viitorul. E foarte greu fiindcă ei sunt acolo, noi aici. Nu știu cum va fi viitorul nostru”, ne spune mama lui Hassan.