Ordonarea lecțiilor cronologic este, din punctul meu de vedere, cea mai simplă variantă pentru a le învăța. Așadar, vom continua seria lecțiilor cu perioada medievală.
În articolul trecut, am observat cu precădere Antichitatea românilor, am urcat rând pe rând treapta fiecărui secol până am ajuns la perioada despre care bunicii ziceau „pe vremea mea…”. Astăzi vom derula caseta până la perioada Evului Mediu românesc (aprox. 800-1821), de unde începe formarea noastră statală.
Revenind la puzzle-ul necompletat, capitolele II și III reprezintă un colț al acestuia. Pentru a face un puzzle este întotdeauna mai ușor să începi de la margini. Astfel, vei realiza conturul. Exact din acest motiv, perioada Evului Mediu este importantă. Este cea care pregătește scena, încălzește cititorul, introduce acțiunea. Altfel spus, conturează formarea României pentru mai mult de 1000 de ani. Sunt multe schimbări pe care va trebui să le înțelegi, dar există și constante ale perioadei, specifice contextului politic.
Calendar ilustrat de Simina Popescu
Autonomiile locale și instituțiile centrale în spațiul românesc
În acest sens, prima săptămână o vom folosi pentru autonomiile locale. Aceste autonomii sunt formațiuni prestatale care au lideri proprii, norme și o organizare specifică. Este foarte important să le plasezi corect din punct de vedere geografic!
Uită-te în interiorul României de astăzi și gândește-te astfel:
În interiorul arcului carpatic, spațiu ce va deveni mai târziu Transilvania, sunt precizați mai mulți conducători români.
În secolul IX, în lucrarea „Gesta Hungarorum” a lui Anonymus, sunt menționate Voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut.
În secolul XI, în „Legenda Sfântului Gerard”, sunt menționate Voievodatele lui Gyla și Ahtum.
Acum mută-ți privirea mai jos, coboară sub zona Carpaților și concentrează-te pe una dintre scrierile cele mai importante.
Izvorul istoric „Diploma cavalerilor ioaniți” menționează la sud de Carpați, în secolul XIII, Voievodatele lui Litovoi și Seneslau și Cnezatele lui Ioan și Farkaș.
Rămâi tot în zona extracarpatică și mergi mai la est (Moldova de astăzi). Și aici avem atestate autonomii locale, precum Țara Brodnicilor, Țara Bolohovenilor sau Țara Romanilor în secolele XI-XII.
Statele medievale românești
În a doua săptămână, vom explora statele medievale românești: Transilvania, Țara Românească sau Valahia și Moldova.
Statele medievale sunt al doilea pas înspre formarea României. Primul a fost reprezentat de autonomii. Fiecare dintre cele trei state are un proces de formare prin care a trecut. Autonomiile locale mici s-au unit și au devenit zone puternice pe care le numim state. Întregul proces de formare are loc între secolele XII-XIV.
- Transilvania este cucerită treptat de maghiari în secolul XII și ajunge sub controlul otoman complet în secolul XVI.
- Țara Românească se constituie prin înfrângerea trupelor maghiare în Bătălia de la Posada (1330), sub conducerea lui Basarab I.
- Moldova are un proces mai sacadat. Doi voievozi din zona Maramureșului vor trece Carpații pentru a ajunge în zona aceasta. Primul este Dragoș în prima jumătate a secolului XIV, iar al doilea este Bogdan, în a doua jumătate a aceluiași secol. Bogdan refuză recunoașterea coroanei maghiare în zona Carpaților și pune bazele unei zone autonome ce se va extinde sub urmașii săi.
După ce ai înțeles bine procesul de formare al fiecărui stat, ia o pauză! Nu am terminat cu tot ce e de pus la punct în această săptămână! Urmează instituțiile medievale!
Cu statul proaspăt format, este nevoie de o reglementare a politicii interne cu ajutorul instituțiilor:
- Domnia - exercitată de domn este cea mai importantă instituție a Evului Mediu;
- Sfatul domnesc - compus din boierii cei mai importanți: logofătul, vornicul, postelnicul, vistiernicul, spătarul, banul, portarul, paharnicul etc.;
- Adunarea țării - era formată din reprezentanții tuturor claselor;
- Oastea țării - era împărțită în oastea domnului și oastea cea mare;
- Biserica - cea mai stabilă instituție din Evul Mediu.
Urmează o perioadă deosebit de importantă în istoria noastră: marii domnitori. Cei despre care auzi uneori, care au statui dedicate lor, bulevarde sau universități, cei care apar în imnul României și pe care îi putem găsi pe monedele omagiare.
Într-o perioadă în care poziția de conducător al statelor românești era mai dificilă ca oricând, au fost niște nume care s-au remarcat, care nu au cedat în fața atacurilor venite din partea Imperiului Otoman, care au fost alături de cruciații creștini în luptă și care și-au jucat bine cărțile pentru a face alianțe cu foștii dușmani împotriva celor noi. Trei săptămâni le vor fi dedicate lor și voi încerca să îi împart cât mai ușor posibil. La fiecare este important să cunoști bătăliile și tratatele de pace.
PS: Ți se pare mai accesibilă istoria acum? Am o surpriză pentru tine! Lansez o serie de flashcarduri care te vor ajuta să înveți mai simplu și mai ușor! Vei putea repeta elementele cheie și vei ști cum să dezvolți pe baza lor. Ele sunt oferite de amicii mei de Start în Bac și sunt complet gratuite. Din păcate, transportul nu este și el gratuit, dar lucrăm la asta. Aruncă o privire asupra lor dacă ești interesant să înveți simplu și schematic. Uite un exemplu:
Mircea cel Bătrân și Iancu de Hunedoara
Încheiem luna ianuarie cu două dintre cele mai importante personalități ale istoriei României.
Mircea cel Bătrân [1386-1418] a fost domnitorul Țării Românești. Inițial, el a fost „cel Vechi”, cel din bătrâni, cel ce a domnit cândva în trecut, dar în timp a ajuns să fie cunoscut ca „cel Bătrân”. Valahia pe care Mircea a condus-o a ajuns la cea mai mare întindere teritorială, domnul reușind să ia în stăpânire mai multe teritorii, printre care și Dobrogea.
Putem menționa mai multe bătălii ale lui Mircea împotriva otomanilor, precum:
- Bătălia de la Kosovopolje (1389);
- Bătălia de la Karînovasî (1393);
- Bătălia de la Rovine (1395);
- Cruciada de la Nicopole (1396).
Dintre acestea, prima și ultima au fost victorii ale otomanilor, iar celelalte au reprezentat succese militare ale oastei românilor.
Tratatele pe care domnul le-a făcut au ajutat la stabilizarea țării și au format legături de alianță temporare cu statele din jurul nostru. Mircea cel Bătrân a fost iscusit la diplomație și a făcut înțelegeri cu vecinii noștri geografici de atunci:
- Tratatul de la Radom cu Polonia (1390);
- Tratatul de la Brașov cu Ungaria (1395).
Iancu de Hunedoara [1441-1456] a fost voievod al Transilvaniei. Inițial, Iancu a ocupat poziția de ban al Severinului. Însă în acea perioadă a început un război civil în interiorul Ungariei pentru alegerea succesorului la tron. Iancu l-a sprijinit pe Vladislav al III-lea al Poloniei, care în cele din urmă, a și câștigat. Drept răsplată, influența lui Iancu a devenit tot mai mare, ocupând acum o poziție mult mai importantă, cea de Voievod al Transilvaniei.
În cazul său, vom vorbi doar despre acțiunile militare desfășurate de domn:
- Campania cea Lungă (1443-1444);
- Cruciada de la Varna (1444);
- Cruciada de la Belgrad (1456).
Cele trei bătălii au avut toate caracter antiotoman, adică au fost purtate împotriva turcilor. Iancu de Hunedoara a fost o personalitate remarcabilă a istorie noastre. A fost un lider ambițios și recunoscut inclusiv în afara granițelor țărilor române. Despre moartea sa, a fost afirmat că „a căzut coroana regatului, s-a stins lumina lumii” (Ioan de Capistrano).
Vlad, dar nu vampirul, și Ștefan cel Mare
Prima săptămână din februarie le este dedicată celor mai sonore nume din istoria noastră: Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare.
Vlad Țepeș [1456-1462] a avut trei domnii, a doua fiind considerată cea mai reprezentativă. Probabil legenda sa diluează adevărul istoric al personalității lui Vlad Țepeș.
Lăsând ideea de vampir la o parte, domnitorul era într-adevăr recunoscut pentru răutatea, sadismul și cruzimea sa față de cei ce-i greșeau. Vom menționa un singur conflict și vom trece mai departe, cu precizarea că vor urma multe tratate și bătălii în Moldova.
Revenind la Țara Românească, Târgoviște, anul 1462, luna lui iulie, în data de 16 spre 17, Vlad Țepeș săvârșește vestitul atac de noapte. Domnul se îmbracă în haine turcești și se infiltrează în tabăra otomană a lui Mehmed al II-lea. Nu reușește să îl omoare pe sultan, dar creează panică în rândul turcilor. La puțin timp după acest eveniment, se încheie și a doua lui domnie, fiind trădat de regele maghiar și închis.
Ștefan cel Mare [1457-1504] a fost recunoscut pentru talentul său atât militar, cât și diplomatic. Este un simbol al Moldovei, al curajului și al stabilității. Este singura figură pe care o putem regăsi pe leii moldovenești, fiind o emblemă a regiunii.
Mai multe bătălii merită menționate la Ștefan, printre care:
- Bătălia de la Baia (1467);
- Bătălia de la Vaslui (1475);
- Bătălia de la Războieni (1476);
- Bătălia de la Codrii Cosminului (1497).
Și cele mai importante tratate:
- Tratatul de la Ovărchelăuți (1459);
- Scrisoarea către principii creștini (1475);
- Tratatul de la Iași (1475);
- Jurământul de la Colomeea (1485);
- Tratatul de la Hârlău (1499).
Da, sunt multe de reținut cu tot cu anii, dar nu te teme! Te vei descurca! Repetă-le treptat și concentrează-te pe acest Bac Planner pentru a avea o idee clară despre cum să înveți!
Mai avem puțin! Un ultim domn român al Evului Mediu și doi domni ai Modernității timpurii.
Mihai și ultimii domni români
Mihai Viteazul [1583-1601] a fost domn al Valahiei, dar nu numai, și primul care a realizat o scurtă unire a principatelor române. Gloria de care Mihai Viteazul s-a bucurat a fost, din păcate, furată de răscoale și trădări. În memoria noastră el rămâne un simbol recunoscut și sub denumirea de Mihai Bravu.
Printre acțiunile diplomatice se numără Aderarea la Liga Sfântă (1595) și Tratatul de la Târgoviște (1598).
Bătăliile purtate cu otomanii sunt cele de la Călugăreni și Giurgiu, amândouă fiind în 1595.
Următoarele bătălii importante sunt purtate cu rezistența din Transilvania: Bătălia de la Șelimbăr (1599), Bătălia de la Mirăslău (1600) și Bătălia de la Grăslău (1601).
Mihai Viteazul câștigă bătălia de la Șelimbăr și ajunge triumfător până la Alba Iulia. Cucerește și Moldova și realizează Prima Unire în 1600 (nu Mica Unire! Atenție!). Tot în 1600, la Mirăslău, pierde Transilvania, iar în 1601 este trădat și ucis.
Odată cu el se naște un ideal care va ajunge o realitate mult mai târziu.
Înainte de schimbarea de peisaj din secolul XVIII, Moldova l-a avut la conducere pe Dimitrie Cantemir (1710-1711), iar Valahia, pe Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Este bine să le acorzi și lor puțină atenție fiindcă sunt ultimii domni români înainte de perioada fanarioților.
Fanarioții și Habsburgii
Fanarioții sunt boieri greci din cartierul Fanar din Constantinopol care au preluat tronul Principatelor române în schimbul unei sume de bani. În perioada fanariotă, care a început după ultimii domni, tronul Moldovei și al Valahiei putea fi ocupat de acești boieri greci.
Perioada fanariotă începe în Moldova în 1711 și în Valahia în 1716 și se termină în același an pentru amândouă: 1821 (Revoluția lui Tudor Vladimirescu).
Între timp, în Transilvania îi găsim la conducere pe habsburgi. Împărații casei de Habsburg își vor extinde influența până în zona Transilvaniei, care fusese ocupată de otomani până în 1686. Evoluția zonei va fi dictată de la Viena, iar românii vor avea puține privilegii sub autoritatea habsburgică.
Fiind sub control străin, dezvoltarea firească a societății românești a fost blocată de regimul fanariot în Moldova și Valahia și de regimul habsburgic în Transilvania.
Odată cu acest capitol, dăm startul vacanței!
Pentru mai mult ajutor și indicații schematizate, te aștept pe pagina mea de Instagram dedicată istoriei. Ne putem întâlni și pe pagina Start în Bac, o comunitate din care fac parte mii de elevi care vor să se pregătească mai ușor pentru bacalaureat.
Și un exercițiu!
Ai ajuns până aici și aș vrea să-ți vorbesc despre exercițiul 5 de la Subiectul I: relația cauză-efect.
De multe ori am auzit că acest exercițiu pune probleme elevilor. Relația cauză-efect este dificilă, poate, datorită felului în care formulăm cauzalitatea în limba română.
Să îți dau un exemplu dintr-o variantă de bac:
„Sub Mircea cel Bătrân, Țara Românească cunoaște cea mai mare întindere teritorială pentru că domnul nu numai că și-a consolidat stăpânirile din Transilvania, obținute ca feude din partea regalității ungare, dar a cuprins și Dobrogea sub autoritatea sa”.
Dacă te uiți cu atenție, ție îți cere cauză-efect, însă în limba română, noi punem mai întâi efectul și abia apoi cauza.
Am plecat acasă (efectul) fiindcă a plouat (cauza).
Am băut apă (efect) pentru că îmi era sete (cauză).
Am luat o pastilă (efect) deoarece mă durea capul (cauză).
Remarcă, totodată, cuvintele care arată cauza: „fiindcă”, „pentru că” și „deoarece” (conectorii de cauzalitate).
Și revenind la exemplul nostru:
Prima dată efectul: „Sub Mircea cel Bătrân, Țara Românească cunoaște cea mai mare întindere teritorială…”.
Apoi cauza: „… pentru că domnul nu numai că și-a consolidat stăpânirile din Transilvania, obținute ca feude din partea regalității ungare, dar a cuprins și Dobrogea sub autoritatea sa”.
Altfel spus: Țara Românească a atins cea mai mare întindere teritorială (efect) pentru că Mircea a luat în stăpânire și zone din Transilvania, dar și Dobrogea (cauza).
BAC PLANNER by Școala 9:
- Ce să înveți în noiembrie și decembrie la Română, 20 noiembrie - 22 decembrie
- Ce să recapitulezi la matematică în noiembrie și decembrie, perioada 27 noiembrie - 22 decembrie
- În decembrie, învață despre cum s-a format poporul român, la istorie, perioada 4 decembrie - 24 decembrie
- Cum să scrii cel mai bun eseu la subiectul al III-a?, perioada 12 ianuarie - 16 februarie
- Un prof de matematică îți explică funcțiile, ecuațiile și operațiile cu matrici, perioada 15 ianuarie - 16 februarie
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
