Bullyingul poate lua multe forme, de la cele fizice, precum îmbrâncirea și lovirea, la cele țin de relații, ca răspândirea de zvonuri, excluderea cuiva din grupul de prieteni, ori remarci nepoliticoase. Mai poate însemna și hărțuire sexuală. Uneori, agresorii iau în vizor pe cineva pe motive de rasă, religie, aspect sau orientare sexuală. O cercetătoare explică de unde învață copiii să fie bullies și de ce trebuie să scăpăm de scuza „așa sunt copiii”. În România, 1 din 4 copii este victimă a bullyingului la școală, în mod repetat.
V-am invitat să ne scrieți portrete de profesori dragi în oglindă cu cei pe care i-ați pus în rama „așa nu”. Astăzi, profesoara Diana Gradu, conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ne-a scris despre profesoara de română, „o rezervă inepuizabilă de cultură, de spirit critic, de sensibilitate și un munte de inteligență” și cea de fizică, „un veșnic vânător de greșeli”, care „umbla cu kalașnikovul permanent”.
Uneori, ar trebui să iei o pauză, să tragi aer în piept și să încerci să îmblânzești demonii interiori care te bântuie și ajung să te copleșească. Asta am învățat la atelierul „Care e faza cu greșelile?”, organizat la Rezidența9, parte din expoziția „Atâta s-a putut”, prilejuită de lansarea revistei #6 Scena9. M-am folosit de un ac, bucăți mici de lână colorată și o bilă de poliester ca să spun povestea unei greșeli.