De ce am învățat mai mult la școală despre figuri istorice precum Ștefan cel Mare, în timp ce am ignorat robia romilor sau Holocaustul din România? Cum a modelat această perspectivă asupra trecutului nostru felul în care ne raportăm la lumea înconjurătoare? Am discutat aceste aspecte ale programei cu o profesoară de istorie, Anemaria Soreață.
Sunt peste 400 mii de studenți în toată țara, arată raportul Starea învățământului superior. Rata abandonului este ridicată, aproape jumătate dintre cei care s-au înscris la studii de licență ajung să termine facultatea. Motivul principal este lipsa banilor, iar pe locul doi stă faptul că nu reușesc să-și ia examenele și să se adapteze la viața de student. La Universitatea din București de pildă, aproape 60% dintre studenți sunt din provincie. Am vorbit cu mai mulți tineri despre ce a însemnat adaptarea la jungla bucureșteană și cu un psiholog care oferă soluții celor care se simt anxioși sau stresați.
Andra și Alex Cazacu au trei copii de doi, cinci și șapte ani. Cel mare a urcat prima oară într-un avion la 7 luni, iar cea mică era în primul ei zbor la 2 luni deja. S-au obișnuit cu viața nomadă despre care părinții spun că le dezvoltă celor mici abilități prețioase: dacă iau masa la un restaurant, își exersează cunoștințele de matematică și limbă engleză, când vizitează o rezervație, învață noțiuni de geografie. În plus, în drumurile lor dese, învață „responsabilitatea față de mediu, respectul, libertatea, integritatea, curajul și încrederea în forțele proprii”.