Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Sabina, Matei, Natalia și Iulia contribuie la împlinirea visului unei asociații de a cumpăra o aeronavă medicală pentru a transporta copiii bolnavi la tratamente în străinătate. Și învață împreună lecția generozității. Cei patru vând brățări și luciuri de buze, gătesc cele mai bune rețete de paste sau fac salam de biscuiți: puțin câte puțin, pun câte un leu la pușculița ce trebuie să se umple cu 2 milioane de euro pentru ca asociația Blondie să cumpere un avion.
În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.