O colecție de cărți pentru copii despre sărăcie, refugiați, războaie și rasism a stârnit dezbateri pe social media. Îi protejăm pe copii de marile probleme ale lumii sau le explicăm lumea așa cum e ea? Un interviu de Ziua Internațională a Cărții.
Pandemia continuă să afecteze elevii și profesorii din întreaga lume. Școlile din Marea Britanie vor aduce prin rotație elevii de gimnaziu și de liceu la școală, după ce guvernul a modificat ghidul cu măsuri pentru școlile aflate în zonele afectate de COVID-19. În Pakistan, toate școlile au fost închise. Pentru că s-au întețit atacurile antisemite, statul Arizona a introdus lecții speciale despre Holocaust. Iar din depărtata Tanzania ajunge un licăr de speranță: o organizație neguvernamentală a contestat în instanță legea prin care elevele însărcinate nu au dreptul să meargă la școală.
În plin război, acum o sută de ani, se înființau 40 de școli la țară. Se discuta intens, ca și cum, despre programa școlară și pregătirea elevilor pentru viață. Cei înscriși la școală învățau inclusiv „studiul tablourilor”, făceau mult sport și erau pregătiți într-ale gospodăriei. Iar extrașcolar, aveau cursuri pe care azi le-am numi de „public speaking” și scriere creativă. Antonia Pup aduce în atenție, ca studiu de caz, școala din Vulcani de la care am putea învăța când vorbim de înființarea școlilor-pilot de astăzi. Astăzi, al treilea episod al seriei „Școala veche”.