Pentru a nu lăsa loc neputinței…
Silvia Vrânceanu-Nichita după ce a ieșit din presă, în anul 2016, și-a dorit efectiv să schimbe ceva. A pus cărți din biblioteca personală într-o valiză și a început să colinde localități rurale pentru a citi împreună cu copiii în cadrul unor ateliere recreative.
„Mă despărțeam cu ochii în lacrimi de o meserie pe care o iubeam, dar care mă golise și am plecat pentru a nu lăsa loc neputinței. Am avut o bursă în Statele Unite, unde am învățat despre organizare comunitară și de unde mi-am luat o doză consistentă de inspirație. Aveam alături o parte dintre tinerii mei #SchimbăLume, cum i-am numit, care frecventau Clubul de jurnalism și implicare civică, Tineret în (re)acțiune. Împreună cu 15 voluntari povestași am pornit”, povestește Silvia care a avut parte și de destule descurajări.
Dar mereu a căutat soluții prin care să ducă titluri noi de cărți elevilor din țară, în special celor din rural. Așa s-a născut la Focșani proiectul C@rte în sate, sub egida Asociației „Eu, tu și ei”.
Timp de 20 de ani, Silvia a fost jurnalistă la Monitorul. A fost corespondentă și pentru presa națională, redactor-șef și formatoare de noi jurnaliști. Fără studii de specialitate, pentru că atunci, în presa locală, reporterii se formau la locul de muncă. Spune că e absolventă „a Școlii de presă de la Iași”, organizată de rețeaua Monitorul, care devenise cea mai extinsă rețea de ziare locale.
În paralel, se implica în Asociația „Eu, tu și ei”, înființată în 1999, doar că jurnalismul nu i-a mai permis treptat să se implice în activitățile ei. A revenit cu totul în 2016.
De opt ani, Silvia merge în sate cu voluntari, cu cărți și povești. În România lovită direct de măsurile de austeritate ale Guvernului. „Un bibliotecar la o comună mică nu se justifică cu normă întreagă”, declara premierul Ilie Bolojan, în iulie 2025. De la firul ierbii, Silvia vede o cu totul altă realitate, una în care bibliotecarii sunt esențiali.
Iar chiar în februarie anul acesta, măsurile de austeritate ale Guvernului amenință posturile a 1.500 de bibliotecari. În localitățile în care există un singur post de bibliotecar, asta înseamnă închiderea cu totul a bibliotecii, scrie Edupedu.
Deși România este pe primele locuri în Europa la analfabetismul funcțional, iar 44% dintre tinerii în vârstă de 15 ani care nu înțeleg textele citite, patru din zece comune nu au nici măcar o bibliotecă, iar şase din zece şcoli nu au bibliotecă şcolară, conform unei statistici a World Vision Romania. Apoi, în bibliotecile comunale din România încă funcționale, cărțile sunt vechi, la fel și clădirile care le găzduiesc.
„Noi avem, practic, cea mai mică bibliotecă mobilă din țară, organizată într-o valiză în care încap în jur de 150 de cărți. Nici nu vă puteți imagina cu ce bucurie caută copiii în această valiză cu povești călătoare.”
„O lume alternativă la manele, jocuri de noroc, false modele”
Într-o Românie în care sunt copii care nu au ținut o carte în mână, Asociația „Eu, tu și ei” mobilizează azi în jur de 60 de voluntari. Când au pornit erau 15. Unii dintre aceștia sunt de la început în asociație. Realitatea din teren îi fac să dăruiască în continuare din timpul lor.
Silvia a cunoscut copii care plecau la școală pe un drum de pământ, iar unii trebuiau să muncească mai toată ziua pe lângă gospodărie ca să aibă minimul necesar supraviețuirii.
„În vatra satelor, ca în Poiana lui Iocan, copiii vin pentru a se bucura împreună. Timizi la început, ei capătă treptat curaj și încredere în sine, se simt prețuiți. Ascultă povești citite frumos pentru ei și le sorb apoi înțelesul, ei citesc și își spun propriile povești, mănâncă ciocolată, beau ceai sau limonadă și învață prin joc și joacă.”
În 8 ani, Caravana c@rte în sate a organizat sute de ateliere de povești, tabere de lectură sau școli de vară, a înființat zeci de mici biblioteci și a donat zeci de mii de cărți incurajand copiii să citească și să gândească. Până acum, activitatea lor a atins în jur de o sută de comunități rurale vulnerabile.
„Au văzut cu ochișorii lor că există o lume alternativă la manele, jocuri de noroc, false modele și cultură de tip TikTok. Organizăm tabere, deschidem minibiblioteci în biserici, magazine sau ferestrele unor case și le punem în vedere drumuri diverse pe care să pășească în viață”, mai spune Silvia.
Primele activități comunitare cu copiii le-a derulat în satul Fundătura Vrancei, descris de Silvia ca un loc frumos, de la poalele munților Vrancei, unde a organizat o mică „bibliotecă de weekend” în casa unei familii.
„Am observat însă că cei mici nu prea mergeau să împrumute cărți și o făceau doar când veneam noi. Așa mi-a venit ideea fondării unei caravane de lectură pentru copiii din sate mici, unde nu există biblioteci și nici alte servicii publice de natură educativă, unde copiii fac naveta la școală, studiază adesea în clase simultane cu profesori care la rândul lor se confruntă cu provocări”, mai spune Silvia.
Au inventat și un personaj, pe Cărțilă, spirițul cărților de povești, prietenul tuturor copiilor care citesc și povestesc și care are mai mereu de furcă cu cei trei mari inamici, Telefonilă, Tablețilă și Televizorilă.
Au și un salut personalizat, ca la cercetași, un steag care e înfipt în fiecare sat ca un simbol al trecerii pe acolo pe care scrie „orice poveste de succes începe cu deschiderea unei cărți”, un jurământ al povestașului, și un imn. Când își permit, le oferă copiilor și o gustare, „pentru a nu citi pe burta goală”.
Proiectul „Prima Carte”
Și nu rămân nici cu mâna goală. Silvia a mers în sate unde a întâlnit copii care nu aveau nicio carte acasă, așa că le-au oferit una. „Întâlnim aici o altă formă de sărăcie, una emoțională, spirituală, o lipsă de conexiune, de speranță, o blazare. Dar sunt și oameni care au luptat și care schimbă fața satelor. Au plecat la oraș sau în străinătate, iar unii i-au luat și pe copiii sau i-au susținut material pentru a primi educație. Sunt și profesori care reușesc să facă diferența și care sunt adevărații eroi ai copiilor și pe care îi apreciem pentru munca lor”, explică Silvia.
Silvia visează la un proiect de tipul „Prima Carte”: „Ne-am dori ca la vârsta de 3-4 ani fiecare copil din sate să primească gratuit acasă, prin poștă, prima lor carte frumoasă de povești.”
Școala pe roți
Gabriela Andone, antreprenoare din Focșani și inițiatoarea proiectului „Garsoniera culturală” împreună cu compania la care lucrează, este printre susținătorii Centrului Educațional Mobil pentru copiii din sate, „Școala pe roți”. Este și una dintre voluntarii din echipa Silviei.
„Nevoi sunt multe. Sunt sate în care școlile s-au închis din cauza numărului mic de copii și aceștia sunt nevoiți să meargă în școlile din centrul comunei. Rata abandonului școlar este din ce în ce mai mare. În unele sate sunt copii care au dificultăți de citire chiar și la clasa a III-a sau a IV-a. Am observat lipsa unor cărți atractive pentru copii și a accesului la biblioteci deschise permanent pentru ei”, spune Gabriela.
Ce își doresc este ca „Școala pe roți” să fie un serviciu educațional 3 în 1 (bibliotecă mobilă, ludotecă și centru de activități) gândit și organizat să ofere acces la resurse educaționale și oportunități de învățare în vatra satelor, pe durata verii și la sfârșit de săptămână, care are scopul de a reduce rata de analfabetism funcțional.
Cea mai mare nevoie e obținerea unor fonduri pentru o dubă care să devină centru educațional.
„Avem nevoie de un microbuz capabil să călătorească în condiții de siguranță, în special în zonele mai greu accesibile, Vrancea fiind un județ predominant rural, cu sate împrăștiate și o rețea fragmentată de drumuri. Costul unui asemenea vehicul 8+1, second-hand, care să ofere siguranță și spațiu pentru echipamente și care să poată fi condus cu permis de categorie B, se ridică la aproximativ 20.000 de euro. Avem deja strânsă o parte, ce-i drept mică, din sumă”, adaugă Silvia.
Copiii-lumină de la sate
Silvia spune că nu a avut mulți eroi în copilăria sa, dar crede că mama sa a inspirat-o. S-a dus cu Caravana de lectură pe ulițele copilăriei ei, în cătunele de pe valea Milcovului: Hotaru, Andreiașu de Sus, Titla, Arșița, Ursoaia, Răiuți, pentru a le citi povești copiilor prin tinde de biserici, la margine de râu, în poieni înflorite sau prin grădinile oamenilor. Ajunge alături de echipa sa în sate unde accesul e dificil și de unde te întorci cu mașina murdară, cu pantofii plini de noroi, dar cu, adaugă Silvia, „cărțile citite și sentimente amestecate pentru că în fiecare sat e un copil-lumină”.
În fiecare an, echipa asociației duc în excursie la oraș copiii dintr-un sat sau cătun pentru a le oferi experiențe care să le arată o altă lume. Sunt cazați la hotel, vizitează instituții culturale, organizează un atelier de lectură la librărie sau bibliotecă și iau masa cu toții la restaurant, unde este mereu un invitat special care să le vorbească copiilor.
„Este fantastic cum se transformă copiii care primesc atenție și încurajare. Și am avut copii care nu au vizitat niciodată orașul, nu știau cum arată blocurile sau cum este să achiți o consumație cu cardul”, povestește Silvia.
Printr-un alt proiect, fac tabere cu cortul fix în satele unde ajung timp de 2-3 zile acolo. „Este incredibil cum se transformă copiii. Ne place să îi invităm și pe oamenii mari ai comunității pentru a le arăta ce copii buni pot să aibă. Ne dorim ca ei să continue.”
1/4
