- Articol de Școala cea mai 9, programul de mentorat în jurnalism al publicației Școala9
Essex, Sussex, sex
de Teodora Mateescu
La ora de istorie, vorbim despre invazia Saxonă. În manual, textul explică faptul că regatele instaurate de Anglo-Saxoni nu au dispărut în totalitate, ci unele denumiri de regiuni încă există și astăzi. Aceste nume sună astfel: Essex, Sussex, Wessex, Middlesex and East Anglia.
Un râs înfundat se aude din spatele clasei, urmat de încă unul. Toată lumea se întoarce ca să vadă de unde vine sunetul. Acum, râsul nu mai este suprimat, căci se transformă în adevărate hohote. Colegii se foiesc stânjeniți în bănci.
Profesoara așteaptă ca liniștea să se așeze în clasă. Apoi, spune calm că, uneori, râdem din neștiință. Cuvintele ei rămân plutind în jurul nostru.
Am avut noroc. De obicei, se tace, se schimbă subiectul, apărând astfel o barieră între noi și educația noastră. Între noi, cei din clasa noastră, dar și în alte clase din România, de zeci de ani.
M-am gândit atunci cât de diferit ar fi dacă am avea o oră în care astfel de momente ar fi discutate ca parte dintr-un dialog normal. O oră în care să învățăm despre corp, despre limite și despre respect, fără să simțim rușine sau nevoia de a râde la cuvântul „Middlesex”.
Peștele salvat într-un prezervativ
de Luca Strâmbeanu
De ce vreau educație sexuală în școală? În mare parte, pentru că nu am avut parte de ea. Fiind încă de mic un copil cât se poate de curios, mi-a fost imposibil să nu intru în contact și cu lumea sexualității. Această temă era, totuși, diferită de altele. Simțeam, din varii motive, că trebuie să îmi procur singur informațiile, sub nicio formă întrebându-mi părinții.
Ce am făcut, deci, cu setea mea precoce de a cunoaște un subiect „al adulților”? Am întrebat singurii oameni din jurul meu care pretindeau că stăpânesc subiectul – veri, prieteni mai mari sau chiar adulți (acum realizând, extrem de dubioși) străini. Așa am ajuns ca până în clasa a V-a, cu falsa impresie a cunoașterii, să îmi „învăț” colegii despre sex și relații. I-am virusat și pe ei cu informațiile mele eronate (știați, de exemplu, că mărimea penisului este direct proporțională cu cea a nasului?). Școala ne-a prezentat doar timid subiectul, într-o oră ce nu am s-o uit niciodată.
Biologia clasei a VII-a a venit la pachet, pentru prima oară în opt ani, și cu o lecție despre aparatul reproducător și sexul protejat. În hohotele de râs declanșate de subiect unor copii de 13 ani, profesoara încerca să ne explice stânjenită: „O să vă pun un filmuleț despre prezervativ…”. Următoarele trei minute au fost dominate de o liniște precară, pe parcursul unui video în limba italiană despre cum un pește a fost salvat de la moarte prin punerea lui într-un prezervativ umplut cu apă. Glorioasa concluzie? „Prezervativul salvează vieți”! De pești și de oameni.
Înainte de a se încheia prima și ultima mea oră de educație sexuală, căci nimeni nu a mai îndrăznit să se supună la așa ceva, cadrul didactic strigă: „Vă rog să nu mai râdeți, acestea chiar sunt lucruri serioase!”. Comic, dacă ne gândim că doar această singură lecție ar fi trebuit să ne pregătească pentru viață, nu?
De unde vin copiii
de Silvia Bușcan
Într-un an voi împlini vârsta pe care o avea mama mea atunci când m-a născut. Acum am 18 ani și nu îmi pot imagina cum aș fi reușit eu, un copil, să cresc un alt copil, așa cum au făcut părinții mei. Asta a fost realitatea a 88.000 de fete din România, în ultimii 5 ani. Cu toate acestea, nu am văzut în programa școlară controversata oră de educație „sanitară” - ne este prea rușine de cuvântul „sex”.
Am vorbit la un moment dat cu prietenii mei despre felul în care am descoperit de unde vin copiii. Mai este nevoie să vă zic că niciunul dintre noi nu a răspuns „de la părinți”? Atunci de unde află copiii despre sex? De pe internet, de la televizor sau de la alți copii, însă mă îndoiesc că informațiile din aceste trei surse sunt în totalitate exacte. Atunci, de unde învățăm cum să ne protejăm corect de sarcini nedorite și de boli cu transmitere sexuală?
Puțini părinți vorbesc deschis cu copiii lor despre sex și, sincer, nici măcar nu-i condamn – inclusiv nouă, adolescenților, ne poate fi rușine de ei. Dar lipsa unor conversații mature în cadrul familiei ar trebui substituită, într-un fel sau altul, printr-o informare corectă. Cea mai eficientă modalitate rămâne educația sexuală, de care nu ar mai trebui să ne fie jenă. Jenă să ne fie, în schimb, că aproximativ jumătate din numărul mamelor sub 15 ani din Uniunea Europeană aparțin României, iar noi nu facem nimic.
Disconfort
de Cristina Apostolache
În curând termin liceul. Uitându-mă înapoi la tot ce am învățat la școală, realizez că nu a fost aproape nimic legat de educația sexuală. Au existat câteva discuții timide, de suprafață, în gimnaziu la ora de biologie, dar care nu m-au ajutat aproape deloc mai târziu. Mă consider un caz fericit - mama este cadru medical și mi-a explicat sumar informațiile esențiale. Tot ce am aflat ulterior, am aflat prin căutări individuale, din surse mai mult sau mai puțin de încredere.
Dacă învățam mai pe larg și din surse sigure despre sistemul reproducător, când mi-a venit menstruația pentru prima dată nu aș fi fost atât de speriată încât să plâng 30 minute în baie. Eram la bunici în vacanță atunci. Bunica nu prea a știut cum să mă ajute și a trebuit să ascundem acest fapt, pentru a nu le crea vreun disconfort bunicului și vărului meu. Când am mers la farmacie să cumpăr absorbante, a trebuit să mint, am zis că mă duc după paracetamol.
Mi-aș dori ca educația sexuală să fie introdusă în școli ca nimeni să nu mai aibă frică de propriul corp pentru că nu îl înțelege. Nu ar trebui să fie tabu să poți să ceri ajutor. Educația sexuală nu ne va face să vrem mai mult sex, ci să avem mai multă demnitate în corpul nostru.
Cuvinte „urâte”
de Filip Niță
Țin minte cum colegii mei de clasă erau prinși de învățătoare folosind cuvinte „urâte”, despre care nici nu știau ce înseamnă. Toate noțiunile despre sex veneau din online, unde începeam să avem acces tot mai ușor.
Pentru cei de vârsta mea, educația sexuală e o chestie care se învață din auzite, din experiențele (ne)plăcute ale prietenilor cei mai apropiați, cu care pot fi confortabili să discute, fără să se simtă judecați. În privat, fiecare își ia informațiile de unde poate: filme, seriale, streameri. Pentru mine, un exemplu de „așa da” este Sex Education, care are niște personaje foarte simpatice și care m-a făcut să mă împac cu noțiunile „rușinoase” ale educației sexuale. Pe lângă asta, am avut norocul să am câțiva prieteni deschiși, care nu se rușinau să vorbească despre sex, așa cum o fac adulții.
Mi se pare că mulți am rămas cu informații eronate despre tot acest subiect, care a devenit „secret”. Toată lumea se preface că știe cu ce se mănâncă, dar există lacune mari. Internetul adesea oferă răspunsuri diferite, de la oameni cu experiențe diferite. Iar dacă ajungi să cauți pe forumuri, e și mai rău. Poți fi sigur că nu vorbești cu cineva care cunoaște concret problema.
O îngrijorare
de Mădălina Mihai
În 2023, în județul Botoșani erau peste 30 de fete minore care au rămas gravide.
Îngrijorător. O spunem de tot atâția ani de când fetele acestea care nu au împlinit 18 ani tot rămân gravide. Cele mai multe trăiesc la țară, provin din familii monoparentale sau care nu au ce să le ofere.
Medicul neonatolog Carmen Zaboloteanu din Botoșani m-a pus pe gânduri: „Se pun câteva probleme: cine este cel indicat să elaboreze educația sexuală și la ce vârstă, când este prea devreme și când este prea târziu. Sunt părinți care nu-și doresc acest lucru prea devreme pentru copilul lor.” Există însă cărți și resurse adaptate pentru orice vârstă.
Totuși, fără o informare corectă, în timp vom rămâne o țară în care vom avea mamece nu au încă o carte de identitate. Iar județele sărace, cum este și al meu, Botoșani, vor fi cele mai afectate.
Îmi amintesc de o discuție cu Ioana Matfeev, coordonatoare a redacției Buzz, care spunea că la școală, când era ea elevă, acum vreo 20 de ani, veneau specialiști care le vorbeau despre riscurile și efectele negative ale fumatului. Ioanei i-au rămas în cap imaginile cu plămânii afumați și asta a făcut-o să nu fumeze niciodată. Până la organizarea unei ore clare de educație sexuală, fie ea și ca opțional, ar fi utile măcar niște întâlniri la clasă cu specialiști în domeniu care să-i asculte pe copii, să le vorbească despre corpul lor. Poate n-ar fi rău ca întâlnirile astea să plece de la sat spre oraș, căci acolo e cifra mai mare a fetelor devenite mame.
E necesară educația sexuală? Absolut! Dar cine și-o mai asumă într-un sistem răsturnat și tot mai de neînțeles?
