Până în anul 2022, creșele erau subordonate administrațiilor locale. Cu alte cuvinte, în creșe se angajau oameni de către primării, cu grile de salarizare specifice acestor unități administrative. În orașe cum este, de exemplu, Cluj-Napoca, cu salarii semnificativ mai mari decât cele din sistemul național de educație.
În 2022 s-a reglementat legislativ preluarea educației timpurii, a creșelor, de către sistemul național de educație, deci trecerea lor în subordinea administrativă, dar și curriculară a ministerului de resort. Legislația odată schimbată a generat primele zvârcoliri în unele orașe, acolo unde finanțarea acordată inițial de primării era semnificativ mai mare decât în sistemul național de educație. Odată cu intrarea în sistemul educațional, în mod firesc, salarizările trebuiau aliniate cu cele din învățământ. O restructurare administrativă care presupunea, firesc, și o restructurare financiară (și curriculară, cum vom arăta mai jos). Dar, pentru că oamenii trebuiau menținuți pe posturi și pentru a nu se crea prea mari tensiuni, în orașele în care înainte salariile erau mai mari decât cele din învățământ, s-a mai recurs, ulterior, la o soluție de finanțare duală: salariul corespunzător funcției din învățământ, acordat de la bugetul Ministerului Educației, a fost suplimentat de primării, pe baza unor existente, de altfel, reglementări legislative (în speță sporuri), care însă în învățământ nu se acordă.
Vorbind cu cineva care cunoaște detaliat situația, din interior, am aflat că, spre exemplu, un administrator de creșă – înainte cu statut de inspector – primește un salariu de vreo 8000 de lei net. În tot acest timp, directorul care coordonează aceste instituții acum, venit din sistemul de învățământ, cu salarizare conform grilei din învățământ, are un salariu semnificativ mai mic. Chestiune de detaliu, nu?
Un aspect interesant al acestei preluări a creșelor de către sistemul de învățământ îl constituie și personalul didactic. În fapt, cei mai importanți angajați ai acestor instituții. Înainte de modificarea legislativă și administrativă, pe aceste posturi erau angajate persoane cu diverse calificări, mai mult sau mai puțin corespunzătoare cu statutul educațional al posturilor: de la absolvenți de opt clase, până la absolvenți de liceu pedagogic. Pentru a se potrivi cât de cât profilului postului, acești angajați făcuseră anterior unele forme de formare/perfecționare în domeniul pedagogic, deși aveau la bază studii total inadecvate. Odată cu noua legislație, aceștia nu au putut fi disponibilizați, chiar dacă nu aveau studii corespunzătoare. Noroc că majoritatea celor care nu au măcar bacalaureatul sunt aproape de pensie. În ce-i privește pe ceilalți, care au „măcar” studii liceale și bacalaureat, conform noii legislații pot rămâne încadrați până în 2025, având obligația ca până atunci să-și completeze studiile la nivelul posturilor, respectiv să obțină definitivarea în învățământ, dacă vor să obțină statutul de profesori titulari.
Cea mai mare și mai valoroasă schimbare o constituie, însă, încadrarea normativă curriculară a acestor ani de educație timpurie. Pentru că dacă înainte de anul 2022 acești copii nu erau instituționalizați și educați în conformitate cu o programă școlară, ci mai mult după ureche, acum există o abordare curriculară. Adică se lucrează cu ei după o programă școlară, pe care profesorii-puericultori trebuie să o respecte și care vine în preambulul firesc al programelor școlare pentru ciclurile următoare. Desigur, angajații au trecut prin etape de formare în acest sens și încă mai trec. Se văd efectele încă după primul an la nivel de achiziții cognitive. Vocabular, comunicare, deprinderi de igienă și de sănătate personală, dezvoltare socio-emoțională etc. Copiii aceștia sunt, adesea, mult mai avansați decât cei de aceeași vârstă care nu frecventează creșa.
În fine, câteva alte observații administrative. Teoretic, în creșă pot accede copii cu vârsta între 3 luni și 3 ani. Cum se știe, părinții beneficiază până la vârsta de doi ani de concediu pentru îngrijire a copilului. Așadar, prioritate au, la intrarea în creșă, copiii între doi și trei ani, vârstă neacoperită de concediu pentru părinți. Este, credem noi, firesc să fie așa. Totuși, există multe situații, care uneori se transformă în tensiuni, presiuni, aranjamente, situații, așadar, în care părinții doresc să-i ducă pe copii la creșă înainte de vârsta de 2 ani. Fie pentru că vor să se întoarcă mai repede la serviciu, fie pentru că se consideră surmenați de statul permanent cu ei acasă. Oricare dintre aceste situații, însă, nu ar trebui să intre în responsabilitatea instituțiilor sau a statului. Sunt doar alegeri ale părinților. Iar pentru copiii aflați în acel interval, dintre doi și trei ani, din ceea ce știm noi, se pare că există numărul necesar de locuri în sistem.
Pe de altă parte, uneori pare că personalul angajat este puțin supradimensionat. Angajarea a doi educatori-puericultori pentru o zi, unul pentru programul de dimineață, altul pentru programul de după prânz, până la ora 17, este puțin exagerată. În fapt, parcurgerea programului curricular se realizează dimineața, iar după-amiaza ar fi suficienți îngrijitorii, care să asigure siguranța și nevoile vitalului, supravegherea în aer liber etc.
Ca să și încheiem acest parcurs observațional. Este un câștig enorm, credem noi, integrarea creșelor, a educației timpurii, în sistemul instituționalizat de învățământ, mai ales prin asigurarea unui parcurs curricular coerent. Sunt, încă multiple probleme, de la cele de personal, până la cele de calificare a acestuia. Dar ele, sperăm noi, pe parcurs se vor mai regla.
Scriind acest articol ne-am întrebat dacă am fi în stare să lucrăm într-o creșă. Voi ați fi?
