Crina Mănăilă (17 ani), elevă la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galați
Primul instinct este să spun că a vota este un drept, dar și o obligație a fiecărui cetățean ce vrea să trăiască într-o democrație care să-i reprezinte interesele. Pe de altă parte, mă gândesc că sunt situații în care oamenii nu sunt mulțumiți de niciun candidat și-atunci pot să înțeleg de ce nu merg la vot. Și a nu merge la vot este o decizie. Tocmai asta este frumos într-o democrație: că nu există vot greșit și că absența la vot este tot un manifest politic. Cred că fiecare om are dreptul la liberul arbitru.
Personal, dacă aș putea vota, mi-aș exercita acest drept pentru partidul sau candidatul care se apropie cel mai mult de așteptările mele, chiar dacă poate nu este perfect. Aș pune ștampila pentru acei politicieni care ascultă cel mai mult vocea cetățenilor. Eu îi încurajez pe tineri să voteze cu capul lor, nu în baza a ceea ce zic cei din jur. Să voteze rațional. Să se gândească la ce trebuie schimbat în această țară și să-i voteze pe cei în care au cea mai mare încredere că vor face ceva în sensul acesta.
Sigur, înțeleg teama unor oameni de-a merge la vot de teamă că se vor infecta cu COVID-19. Și eu am fost infectată și am avut simptome destul de grave. Acum câteva zile mi-am făcut din nou testul și am ieșit negativ. M-aș bucura dacă oamenii mai vulnerabili în fața virusului vor solicita urna mobilă pentru a vota de acasă. Iar dacă nu este aglomerație în secțiile de votare și toată lumea poartă măști și își dezinfectează mâinile, îi încurajez pe majoritatea cetățenilor să meargă la vot. Dacă simt asta, desigur.
Crina Mănăilă
Ștefania Dragnea (15 ani), elevă la Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci“ din Brăila
Mereu am urât persoanele care se plâng, care spun că țara asta se duce pe apa sâmbetei. E adevărat, nu avem cel mai bun guvern dintre toate. E adevărat, putea fi mult mai bine. Dar cu ce ne ajută pe noi, cei tineri, să auzim non-stop că „țara asta se duce de râpă”? Cu nimic. Voi, cei mai în vârstă decât noi, ați făcut alegerile astea!
Noi primim ceva ce este stricat deja. România e ca o mașină de jucărie pe care părinții ne-au dat-o nouă să o reparăm. Așa că mergeți la vot, interesați-vă, fiți activi. Împreună vom putea face ca această „jucărie“ să funcționeze mai bine.
Nu toți avem cunoștințele necesare pentru a merge la vot, dar trebuie s-o facem! Este obligația noastră, ca popor, să facem cumva ca această țară să fie mai bine. Dacă alegem să stăm acasă, nu se va schimba nimic! Iar pe noi, cei tineri, va pica tot greul.
Ștefania Dragnea
Maria Rotărescu (18 ani), elevă la Colegiul Național ,,Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Buzău
Aveam vreo cinci ani când am mers prima dată la vot. Bunica m-a luat de mână și ne-am dus împreună la școala unde era secția de votare. Fuseserăm acolo și cu alte ocazii, pentru că ea era învățătoare. Mă lăsa uneori să stau cuminte într-una dintre bănci, în timp ce îi urmăream orele.
Însă atunci, în ziua votului, școala nu mai arăta cum o știam. Devenise o lume a adulților, plină de hârtii și ștampile. Am privit-o pe bunica cum dispare după o perdea albastră. La fel făceau și alți oameni ca într-un joc de-a v-ați ascunselea. Această amintire m-a fascinat ani la rând, cât timp am așteptat să devin adult și să descopăr secretul din spatele perdelei albastre.
Văd în vot un privilegiu, un act de putere și de încredere în decizia ta și în cel căruia i-o acorzi. Merg să votez cu recunoștință. Pentru că după decenii de vot cenzitar și dictatură, m-am născut în vremuri în care am posibilitatea să-mi exprim opțiunea politică, chiar dacă sunt femeie. Poate că nu mă regăsesc întotdeauna pe deplin în aleșii mei, dar mă asigur ca ei să fie cea mai bună variantă posibilă pentru mine. Votând, îmi dau motive să rămân în România.
Maria Rotărescu
Aura Badiu (16 ani), elevă la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galați
De aproximativ trei ani mă implic în proiecte de voluntariat cu scopul de a contribui la dezvoltarea unei comunități în rândul elevilor din județul în care locuiesc (Galați), cât și la nivel național prin munca de comunicare pe care o fac pentru Consiliul Național al Elevilor. E o comunitate în care cred foarte mult, pentru că este construită democratic.
Dar, la un moment dat, am realizat că, oricât aș încerca, schimbarea nu vine întotdeauna ca un succes garantat. Schimbarea poate fi și regres. Am învățat să accept că uneori realitatea nu se transformă la fel de repede cum aș vrea eu.
Noi, tinerii de 16-17 ani, nu putem să producem schimbări majore chiar de la „firul ierbii”, cum ar fi prin votul la alegeri, așa cum mulți ne-am dori. Doar voi, persoanele peste 18 ani, aveți acest drept. Prin vot, voi puteți alege pe cineva care să reprezinte mai bine atât ideile și nevoile voastre de adulți, cât și pe ale noastre, ale celor prea tineri pentru a vota.
Aura Badiu
Emanuela Popa (20 de ani), studentă în anul I la Facultatea de Filosofie la Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați
Democrația nu ne oferă doar drepturi și libertăți, ci și responsabilități. Mulți oameni vor să obțină doar drepturile. Mulți își doresc ca guvernarea țării să fie fără cusur, însă puțini sunt cei care își exercită dreptul de a vota - un drept care ne oferă posibilitatea să corectăm greșelile sau să îmbunătățim conducerea statului. Tind să cred că acest lucru se întâmplă, de multe ori, pentru că oamenii nu vor să-și asume deciziile.
Votez pentru că este primul mod prin care îmi pot ajuta țara. Votez ca să trăiesc într-un loc mai bun. Votez cu respect și cu iubire pentru patrie. Votez, asumându-mi alegerile.
Tinerii trebuie să învețe că prezența la vot este extrem de importantă. Nu trebuie să mergem la vot doar din curiozitate sau dintr-o falsă implicare. Noi trebuie să înțelegem că prin vot exprimăm și susținem activ modul în care ne dorim să fie țara în care trăim și modul în care noi vrem să trăim. Prin vot ne ajutăm pe noi înșine.
Emanuela Popa
Robert Dău (18 ani), elev la Colegiul Național „Vasile Alecsandri“ Galați
Eu aleg să merg la vot pentru că este responsabilitatea mea să încerc să schimb lucrurile care nu merg în țara asta: educație, administrația în spitale, infrastructură ;i lista poate continua. Ne ciocnim probabil zilnic de ele și simțim nevoia unei reforme a noastre, a tinerilor.
Votul nu e doar azi și după aceea, gata. Noi luăm decizii în fiecare zi. De aceea consider că putem lua și acum o decizie, când puterea e în mâinile noastre, ale tuturor. Votul meu, singur, poate nu contează în sine, dar dacă adunăm voturile fiecăruia dintre noi, atunci devenim o forță pentru schimbare. Îi îndemn pe toți tinerii să se solidarizeze între ei în mediul online și să meargă la vot. Nu trebuie să ne ferim de această responsabilitate și să-i lăsăm pe alții să ia decizii în locul nostru.
Robert Dău
