Câteva dintre acuzațiile pe care Șerban Iosifescu, fostul președinte ARACIP (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar), le aduce Ministerului și școlilor private:
-Controalele din ultimul an de la ARACIP s-au făcut la scurt timp după ce reprezentanții instituției au refuzat să dea Ministerului Educației informații confidențiale despre școlile private care erau în curs de evaluare la agenție. În alte situații, controalele s-au efectuat la scurt timp după ce acesta a exprimat, public, opinii cu care Ministerul nu era de acord.
-În ultimul deceniu au fost constant presiuni din partea Ministerului Educației pentru ca ARACIP să autorizeze sau să acrediteze anumite școli private cu care angajați din minister au diverse legături: fie că au inițiat școli private sau au predat la astfel de școli.
-Școlile particulare care au cerut demiterea lui Șerban Iosifescu din conducerea ARACIP sunt, de regulă, cele care au avut probleme cu obținerea autorizației sau acreditării din partea agenției.
Radu Szekely, secretar de stat pentru școlile particulare: „ARACIP vine cu bățul peste ele (școli) pentru că nu respectă anumite standarde, dar nu le ajută“
Școala 9: Este adevărat că s-au pus presiuni din partea Ministerului asupra ARACIP în privința acordării de autorizații sau acreditări pentru anumite școli private?
Radu Szekely: Eu nu știu de existența unor astfel de presiuni din partea Ministerului Educației. Presiune a fost, într-adevăr, inclusiv din partea mea, pentru evaluarea școlilor astfel încât să se încadreze în timpul legal. Acum, suntem în situația în care semnăm zeci de ordine pe zi pentru evaluări de școli sau grădinițe, private sau publice, care ar trebui să funcționeze din septembrie.
La începutul lunii ați distribuit o fotografie cu zeci de dosare despre care ați afirmat că sunt ale unei școli care așteaptă o inspecție ARACIP. În schimb, fostul șef ARACIP susține că de anul trecut documentele se pot încărca exclusiv online.
Acea fotografie mi-a fost trimisă, sub protecția anonimatului, de la o școală unde urma să fie o inspecție ARACIP. Este adevărat că documentele se pot încărca online, însă în momentul în care ARACIP merge în inspecție, verifică multe alte documente de fapt. Nu este neapărat vina ARACIP, ci mai degrabă a unei culturi sistemice pe care a creat-o ARACIP în a verifica mai multe documente.
Din păcate, școlile înțeleg verificarea calității lor prin prezentarea a cât mai multe documente, nu prin verificarea rezultatelor elevilor. -Radu Szekely
Asta am reproșat și acum doi ani ARACIP-ului când am lucrat la cabinetul doamnei ministru Ecaterina Andronescu: că se concentrează pe documente și se uită la clădiri, în loc de calitatea actului de învățare din școală.
Pe ce ar trebui să se bazeze aceste standarde? Ce ar trebui să evalueze ARACIP?
Nimic nu i-a împiedicat pe cei de la ARACIP de-a lungul celor 16 ani să realizeze niște standarde care chiar să evalueze calitatea procesului educațional. Îmi pare rău să o spun, dar în toți acești ani calitatea educației din România nu s-a îmbunătățit. Au făcut niște standarde noi, care vor intra în vigoare din această toamnă. Dar, din punctul meu de vedere, nici acestea nu evaluează, de exemplu, în ce măsură a crescut nivelul de competențe științifice al elevului. Ministerul Educației va ține cont de viziunea România Educată în sensul în care, după cum scrie și în proiect, ARACIP va face inspecțiile școlare.
Ce înseamnă inspecție școlară? Ce va trebui să evalueze ARACIP?
La momentul autorizării unei școli, te uiți la tot ce are ca resurse materiale. Tot ce ține de curtea școlii și de clădire: săli de clasă, laboratoare, biblioteci, scări și așa mai departe. Însă la pasul al doilea, la acreditare, ar trebui să te uiți la rezultatele elevilor, nu să verifici din nou aproape aceleași lucruri.
A crescut rata de promovare la Bac și la Evaluarea Națională? A scăzut abandonul școlar și al numărului de elevi cu mediile neîncheiate? Dacă nu, de ce? Are legătură cu pregătirea profesorilor, are legătură cu managementul defectuos al școlii? Care sunt soluțiile? De astfel de probleme ar trebui să se ocupe ARACIP în etapa de acreditare a unei școli.
ARACIP ar trebui să facă un raport cu rezultatele școlilor, iar pentru cele mai slabe să propună niște măsuri de îmbunătățire a rezultatelor acestora, iar ulterior Ministerul să le pună în aplicare printr-o finanțare corespunzătoare.
Dar pentru asta ARACIP nu ar trebui să aibă mai mulți angajați?
Ei au organigrama redusă, ce-i drept. Dar asta pentru că n-au scos toate posturile la concurs. Potrivit organigramei, ei pot angaja 40 de oameni, dar deocamdată sunt ocupate doar 13 sau 14 posturi. (Nota redacției: Alina Paraschiv, actualul președinte ARACIP, a clarificat pentru Școala 9 că printr-un ordin de ministru s-au acordat 40 de posturi în 2019, dar acest act normativ nu poate fi aplicat pentru că există o hotărâre de guvern din 2010 care spune că se pot acorda doar 20 locuri. Iar o hotărâre de guvern are prioritate în fața unui ordin de ministru)
În plus, ei au foarte mulți experți înscriși în baza lor de date cu care pot colabora, pe care îi pot plăti din taxele pe care le plătesc școlile pentru evaluare.
Și apropo de faptul că școlile plătesc aceste evaluări, este firesc ca școlile să aștepte de la ARACIP ca, în urma acestor inspecții, să fie și ajutate să-și îmbunătățească partea de calitate. Or, școlile ne-au spus că ARACIP vine cu bățul peste ele pentru că nu respectă anumite standarde, dar nu le ajută.
Care va fi rolul ARACIP în relație cu Ministerul Educației?
ARACIP este în coordonarea Ministerului Educației, nu în subordinea sa, și așa ne dorim să rămână. ARACIP trebuie să rămână o instituție cu un grad mare de autonomie, poate chiar mai mare decât acum, după modele care se practică și în Franța sau Marea Britanie. Iar standardele de evaluare a școlilor trebuie aprobate în continuare de Guvern.
Noi avem în vedere ca ARACIP să funcționeze după o nouă structură, cu filiale în fiecare județ, care să vină la pachet cu noi proceduri și obiective de evaluare a calității, care, repet, să aibă în vedere în primul rând calitatea actului educațional. Acest lucru ne dorim să se întâmple din toamna anului viitor, adică începând cu anul școlar 2022-2023. Desigur, demersurile noastre depind și de ce se va întâmpla în Parlament.
Puteți fi mai explicit?
Noi, cei de la Ministerul Educației, depindem de votul pe care îl va primi pachetul legislativ pe care o să-l trimitem în Parlament, bazându-ne pe programul România Educată, până la 1 octombrie.
Tot fostul președinte ARACIP a declarat că aceste controale au fost făcute pentru a arăta că instituția nu funcționează cum trebuie. Cum comentați?
Îmi pare rău că domnul Șerban Iosifescu a avut impresia asta. Nu a fost scopul meu și, presupun, că nici al altor colegi din minister care au lucrat la cabinet înaintea mea. Inspectorii corpului de control au cerut niște documente care ar trebui să fie la sediul instituției. Ei acolo au și arhivele.
Au fost două controale anul trecut în timpul mandatului Monicăi Anisie (unul în iulie și unul în octombrie anul trecut - n.r.), dar rapoartele pentru acele controale n-au fost asumate de ministru. Așadar, nu pot fi luate în considerare și a trebuit să demarăm un nou control. Poate doar din perspectiva asta înțeleg că s-au simțit hărțuiți cei de la ARACIP, pentru că este al treilea control din ultimul an. Dar nu este vina noastră că nu a existat asumare pentru controalele de anul trecut.
Christian Comșa, președintele Asociației Școlilor Particulare: „Iosifescu încearcă să ascundă un resentiment puternic față de inițiativa privată în educație“
Școala 9: Luna trecută ați cerut demisia lui Șerban Iosifescu. Ce v-a deranjat legat de activitatea acestuia ca președinte ARACIP?
Christian Comșa: Acesta este un drept legal al oricărei asociații, după cum au fost și cererile noastre de a avea o comunicare mai clară, la timp, cu ARACIP. Dincolo de formarea domnului Șerban Iosifescu în cercetare, pe care o respectăm, asociația noastră a făcut referiri, în interpelările ei oficiale, la capacitatea și adecvarea stilului managerial al conducerii ARACIP. Sunt două competențe distincte, care nu se pot scuza una pe cealaltă.
Observăm, din reacțiile publice ale fostului președinte ARACIP, o emoție personală incompatibilă cu funcția pe care a deținut-o și probabil, nu a înțeles-o în cei 15 ani, extinsă la nivelul organizației conduse și în atitudinea unora dintre funcționari: lipsă de transparență, aroganță în comunicare, enunțarea unor păreri personale generalizate despre sistemul particular, în sens derogatoriu, implicarea unor subordonați ai agenției în consultanță privată, chiar sub nasul domniei sale etc.
Interesant este că abia acum dezvăluie presupusele interferențe nelegale din Ministerul Educației în activitatea ARACIP. Oare de ce nu le-a făcut publice la timp? Cum de a rezistat în scaun 15 ani, ascunzând presiuni ale așa-ziselor grupuri de interese?
Șerban Iosifescu spune că școlile private iau bani și de la părinți, și de la stat, asta în timp ce performanțele unităților de învățământ particulare nu sunt mai bune decât ale școlilor publice, dacă înlăturăm factori precum educația familiei sau statutul economic al acesteia, potrivit OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Cum comentați?
Studiul invocat de domnul Iosifescu și rezultatele la evaluările naționale arată același lucru: copiii din școlile particulare au rezultate foarte bune. Aspectele legate de diverși factori care influențează performanțele școlare sunt parte a multor discuții contradictorii în lumea cercetării. Evident că factori precum educația familiei și statutul economic al acesteia influențează performanțele elevilor indiferent de tipul de școală frecventată de copii.
Copiii din școlile publice beneficiază de o educație privată consistentă pentru a ajunge la rezultatele obținute de elevii din școlile particulare: meditații, programe de afterschool și o paleta largă de activități extrașcolare.
Invocarea unui studiu parțial este pentru domnul Iosifescu un paravan insuficient după care încearcă să ascundă un resentiment puternic față de inițiativa privată în educație. Acest resentiment a avut ca efect amânarea acreditărilor și autorizațiilor școlilor fără niciun orizont de calcul, care la rândul său produce nesiguranță în rândul elevilor în privința faptului că vor începe cursurile într-o școală evaluată, cât și nesiguranța profesorilor că vor fi plătiți pentru activitatea lor de la clasă.
Credeți că școlile particulare sunt îndreptățite să ia același cost standard per elev de la stat precum o fac școlile publice?
Aș reformula întrebarea: Credeți că elevii din școlile particulare sunt îndreptățiți să primească finanțare de la stat pentru educația lor la fel ca elevii din școlile de stat?
Școlile particulare nu primesc bani de la stat. Elevul primește dreptul plătit deja de părinții lui, care, la rândul lor, își plătesc contribuțiile legale către statul român. Un mic procent al acestor contribuții sunt pentru asigurarea minimală a dreptului la educație. Deci, nu, școlile particulare nu iau bani publici, ci munca părinților acestor copii se întoarce, de la stat, în familie, sub forma unui cost unitar pe elev, universal.
Este adevărat că în cadrul Ministerului Educației sunt persoane care au interese legate de școlile private? Fie că au înființat astfel de școli sau predau în cadrul acestora? Dacă da, cum vi se pare acest lucru?
Nu este cazul să alimentăm tensiunile între sistemul public și sistemul privat, ele trebuie să lucreze împreună. Pentru mine este firesc ca orice om care activează în sistemul privat să fie primit cu brațele deschise să activeze în sistemul public și invers. Dacă o să continuăm să vedem interese peste tot nu o să ne vindecăm și nu o să progresăm ca societate.
Poate domnul Iosifescu ar trebui să se întrebe de ce a ajuns o școală particulară să apeleze la cineva din minister să afle informații despre soarta ei.
Nu era treaba ARACIP să ofere acele informații școlii fără să fie nevoie de o terță persoană? Sau nu era treaba președintelui ARACIP să denunțe public o astfel de imixtiune ilegală?
Șerban Iosifescu spune că una dintre problemele principalele pe care le au unitățile de învățământ private care nu primesc autorizație este că nu asigură măsurile de securitate la incendiu. Cum comentați?
Eu știu că toate unitățile particulare de învățământ care au primit autorizarea sau acreditarea de la ARACIP au autorizație de securitate la incendiu. Guvernul a decis din noiembrie 2019 ca în cadrul vizitelor de evaluare să nu mai fie cerută autorizația de securitate la incendiu, dar asta nu înseamnă că unitățile particulare de învățământ nu asigură măsurile de securitate la incendiu.
Nu sunt specialist în acest domeniu ca Șerban Iosifescu, dar mă gândesc că măsurile pot fi diferite de la o unitate de învățământ la alta, în funcție de structura și forma clădirii, numărul de preșcolari/elevi etc. Spre exemplu, nu știu cât de important este sensul de deschidere al ușii dacă evacuezi cinci elevi dintr-o sală de clasă, dar știu cât de important este acest aspect când pe aceeași ușă se evacuează sute de copii. Las specialiștii să dezvolte acest subiect.
Foto: Facebook (stânga) Radu Szekely și Christian Comșa (dreapta)
