Ce spunem în loc de NU drogurilor?

Din sala clasei a V-a*, se aud râsete puternice. „Provocarea a fost să rămână serioși, în timp ce colegii le spun glume”, spune Lidia Bonda, psihologă. Suntem la o școală gimnazială din Cluj-Napoca, la atelierul asociației Preventis. Bonda pune întrebări despre emoții și le oferă adolescenților tehnici prin care să le gestioneze. Folosește metafora focului – diferența dintre flacăra lumânării și un incendiu – ca să arate cum poate să difere intensitatea emoțiilor pe care le simțim.

– Cum credeți că se leagă intensitatea emoțiilor și consumul de substanțe?

– Unii oameni nu știu ce să facă atunci când au o emoție mare, așa că folosesc substanțe, chiar dacă le distruge creierașul, răspunde un băiat din prima bancă, iar colegii chicotesc.

La finalul orei, un grup de fete se adună la catedră să vorbească cu Lidia. O întreabă ce să facă în cazul unui prieten care consumă – ea le încurajează să vorbească despre asta cu adulții de încredere din jurul lor.

Gestionarea emoțiilor – una dintre cele opt lecții din seria Upgrade, care încearcă să echipeze tinerii cu abilități de viață – să relaționeze cu ceilalți, să ia decizii. Ele se pot accesa gratuit aici.

Preventis funcționează în Cluj-Napoca de aproximativ 20 de ani, când o psihologă și o doctoriță, Tabita Cernica și Violeta Goron, s-au lovit de neputința de a salva pacienți sau membri din familie de diverse dependențe. De atunci, au dezvoltat programe de prevenție și consiliere pentru elevi, profesori și părinți, cursuri de formare pentru specialiști și un program de mentorat unu la unu pentru tineri vulnerabili.

Tot de peste 20 de ani, România „spune NU drogurilor”. Guvernul a înființat în 2003 Agenția Națională Antidrog, condusă de Ministerul Afacerilor Interne. De atunci, ofițeri în uniformă au vorbit elevilor despre situațiile în care răspund penal și efectele negative ale consumului. Intenționează să întârzie experimentarea și să informeze. Au vreun efect real?

Din Standardele Internaționale de Prevenție Antidrog ale Organizației Mondiale a Sănătății aflăm că nu. Metodele axate strict pe informare, stârnirea fricii și amenințarea cu poliția sunt ineficiente.

„Nu cred că noi, ca adulți, avem mai multe informații despre droguri decât tinerii de liceu”, spune din experiență Viorelia Bîrlădeanu, asistentă socială și coordonatoarea programelor de prevenție ale asociației. Ea lucrează de peste 15 ani cu tineri, părinți și profesori ca să prevină dependența.

A văzut la clasă trei categorii de elevi – cei care nu vor încerca, cei care sunt ambivalenți și cei care au încercat sau sunt foarte aproape. Prezentările moralizatoare nu funcționează la niciuna. Cei din prima categorie, explică Bîrlădeanu, au deja o atitudine de genul drogurile sunt periculoase, care doar va fi confirmată. Cei care ar fi tentați, dar sunt nesiguri, vor lua decizia în funcție de alți factori despre care nu se vorbește în aceste prezentări. Ultima categorie ar putea reacționa exact invers – să fie mai motivați să consume, ca să se opună autorității.

În plus, aceste metode pierd din vedere dezvoltarea tinerilor – să învețe să relaționeze, să se implice în comunitate – obiective recunoscute la nivel internațional în prevenire.

„Nu poți să previi sau să îi tratezi pe cei care au nevoie cu poliția și procurorii după colț”, spune Vlad Zaha, criminolog. El crede că sunt trei pași principali pe care să îi urmăm ca  să prevenim eficient tulburările de consum – „să ne oprim din a mai face rău, să accesăm campanii de prevenție care au fost testate științific și să schimbăm abordarea legislativă a consumului din una axată pe frică într-una axată pe sănătate publică, înțelegere și suport”. Ne vom concentra pe primii doi pași, pentru că schimbarea legislației face un pas înainte și doi înapoi cu fiecare caz grav mediatizat sau la fiecare rundă de alegeri. 

Pasul 1 – Să ne oprim din a face rău

România a început confruntarea cu drogurile după Revoluție. În anii ‘90 a fost un influx mare de heroină. „În acel mediu cu foarte multă sărăcie, foarte puține oportunități, evident a apărut foarte multă dependență”, explică Eugen Secară, psihoterapeut.

Apoi, am ignorat problema. A fost mai ușor să declarăm rate mici de consum, decât să ne asumăm responsabilitatea, spune Bîrlădeanu. „Doar că ne ajung din urmă tot felul de tragedii care prind bine în presă și atunci nu mai poți băga sub preș”, continuă ea.

Acum, începem încet să schimbăm felul în care înțelegem prevenția. În decembrie anul trecut, guvernul a desființat Agenția Națională Antidrog, condusă de Ministerul Afacerilor Interne. În martie 2025, a delegat responsabilitățile Agenției Naționale pentru Politici și Coordonare în domeniul Drogurilor și Adicțiilor, în subordinea primului ministru. Poliția iese, în mod teoretic, din campaniile de prevenție și se mută responsabilitatea spre specialiști din sistemul de sănătate și educațional.

Totuși, în prezent, la nivel județean, funcționează Birourile de Siguranță Școlară. În Cluj, șefa structurii, comisara Meda Voievod, spune că scopul lor este să informeze elevii în mod preventiv, nu să combată consumul. Au colaborări cu persoane dependente și organizează vizite la Penitenciarul din Gherla.

Știm din studii că aceste metode nu funcționează. Zaha spune că testimonialele foștilor dependenți pot ajuta în tratament, nu în prevenție. „Tinerii care participă la astfel de conferințe, vor observa toată atenția pe care aceste persoane o primesc și le vor asocia cu vedete”. Mai degrabă cresc interesul pentru consum, susține și psihiatrul Eugen Hriscu.

Mai mult, când adulții exagerează efectele negative, scad credibilitatea programelor de prevenție. „Dacă tânărul consumă și nu are parte de acele efecte negative, va suspecta că ai încercat să-l minți și nu va mai crede nimic din ce ai spus”.

Și să privim doar efectele negative pe termen lung e ineficient. De exemplu, dacă cineva dorește să mănânce o felie de tort și noi îi spunem că are multe calorii, că îi strică dinții, persoana va răspunde – „dar e bun!” – beneficiile pe termen scurt. „Poate cel mai înțelept ar fi să acceptăm ambele părți ale consumului și să vorbim onest despre ele, pentru că persoana consumă datorită efectelor pozitive”, completează Secară.

Pasul 2 – Campanii de prevenire testate științific

Acestea au rezultat după ce mai mulți cercetători s-au întrebat: „Funcționează metoda de prevenție așa cum credem noi că funcționează?”. Pentru că e insuficient ca o metodă să sune bine ca să mergem cu ea în școli.

Preventis a înțeles asta în timp și a dezvoltat activități după modele de prevenție testate. Au început acum 20 de ani, când și ei reacționau la problemă, spune Bîrlădeanu. „Porneam de la substanța care era populară în momentul acela – etnobotanice, marijuana, energizante  – și făceam o lecție informativă”. Acum patru ani, au făcut și o campanie pe Youtube cu testimoniale ale foștilor consumatori. 

„Dar ne-a fost foarte clar că a ști despre droguri nu te ajută să stai departe de ele. Și atunci am mers pe dezvoltarea abilităților de viață”.

Au două seturi de ateliere pentru elevi – unul care include și informații despre diverse substanțe și unul în care vorbesc despre empatie, emoții, decizii.

Țin cam două-trei activități la fiecare clasă și ghidează profesorii să continue. Bîrlădeanu spune că e dificil să existe coerență, pentru că prevenirea nu e inclusă în programa școlară, așa că nu se încadrează constant în programul școlii. De obicei, merg la ore de dirigenție.

În fiecare an, recrutează voluntari pe care îi pregătesc să țină atelierele la clasă. În Cluj, au școli cu care colaborează constant prin activități pentru elevi, profesori și părinți. Cu toate astea, „adesea ni se cere să îi speriem pe copii de droguri”, spune Bîrlădeanu. „Pentru mulți adulți, consumul de droguri încă e acest bau-bau pe care trebuie să îl evităm”.

Dar ce evităm? „Dacă ne gândim că opusul dependenței e abstinența, atunci probabil am vrea să interzicem consumul”, spune Secară. „Dar dacă ne uităm la date, asta nu pare să funcționeze”.

Trei din zece copii între 10 și 17 ani spun că știu pe cineva care a consumat substanțe psihoactive – prieten sau coleg de clasă. (Sursa: Salvați Copiii, 2024)

„Atunci, poate, opusul dependenței, e o alegere liberă”, completează Secară. Ca să descrie ce înseamnă un mediu în care poți alege, Secară amintește de experimentele cu Disneyland-ul șoriceilor, din anii ‘60. „Au pus heroină în apa unui șoarece care stătea sigur în cușcă – șoarecele a băut apă cu heroină până când a murit. Pe de altă parte, au pus alt șoarece într-o cușcă împreună cu alți șoricei, cu rotițe pe care se meargă, cu tobogane pe care să se dea. Din când în când, s-a dus să bea din apa cu heroină, dar nu a mai făcut-o compulsiv, până la autodistrugere”.

Nu drogul e inamicul, ci o viață săracă în oportunități și relații. Dependența vine cu singurătate sau un cerc restrâns în care se consumă, explică Secară. 

„Atunci, ce ne dorim este să orientăm persoana spre lucruri care merită trăite. Și, de multe ori, acestea sunt incompatibile cu consumul”.

Preventis are un program de mentorat, în care potrivesc un adult voluntar și un tânăr care provine dintr-un mediu vulnerabil. Recrutează mentori după ce sunt siguri că pot avea încredere în ei și află cu ce tânăr s-ar potrivi. Apoi, cei doi păstrează legătura și se întâlnesc săptămânal.

„Ultima oară am mers în parc, am băut cafea și am colorat”, spune Ana**. Are 17 ani și e în programul de mentorat din clasa a IV-a. „Eram o persoană care nu se integra, mai tot timpul stăteam singură”, povestește. Are trei frați și părinții ei au divorțat în anul în care a intrat în mentorat.

Ana a relaționat cu patru persoane în mentorat. „De la prima, am învățat să fiu respectuoasă prin felul în care vorbea cu mine sau cu alte persoane. A doua era extrem de încrezătoare și îmi spunea: Ana, tu să ai mai multă încredere în tine. A treia studia biologie și mergeam cu ea în natură, îmi arăta plante și cum să le recunosc. Iar mentora mea de acum mă încurajează să analizez situațiile și să învăț să socializez mai bine cu oamenii”.

Unul din patru adolescenți între 15 și 18 ani se simt singuri la nivel global. (Sursa: Global Analytics, 2022)

Bîrlădeanu ține ateliere și pentru profesori și părinți. „Pornim mereu de la fricile lor, încercăm să-i liniștim”, spune ea. Am mers la două întâlniri și au participat maxim opt părinți. Ambele au început cu – „La noi nu se întâmplă, dar e bine să știm”. Bîrlădeanu îmi explică faptul că, adesea, părinții se simt vinovați dacă al lor copil are probleme cu consumul. Simt presiune să gestioneze situația, așa că o neagă sau o evită.

„Însă, partea cea mai importantă e cum să relaționeze mai eficient”, spune Bîrlădeanu. „De la profesori mai deschiși, care să-i asculte pe tineri și în care să aibă încredere să meargă dacă au o problemă, la părinți care înțeleg puțin mai bine unde să lucreze la relația cu copiii lor”.

La ateliere, Bîrlădeanu le-a spus părinților: „Încercați să le transmiteți copiilor că sunt de neînlocuit. Că sunt speciali pentru voi”.

Tinerii încep să consume cam de la 12-13 ani, din datele pe care le avem. Cercetările arată că, între 13 și 21 de ani, pentru fiecare an în care se amână consumul, riscul de dependență și abuz scade cu 4-5%. De aceea, prevenția trebuie să înceapă din primii ani de școală, fără să vorbim direct despre substanțe. Zaha spune că activitățile la această vârstă se axează pe punerea bazelor gândirii critice, încurajarea comportamentelor prosociale.

Apoi, în gimnaziu, se recomandă activități în care vorbim despre substanțe onest – despre efectele lor pozitive și cele negative pe termen scurt. Secară spune că poate fi un prilej să învățăm despre cum funcționează creierul, cum substanța influențează activitatea minții. „Ar fi bine să încadrăm toate substanțele sub aceeași umbrelă și să le privim cu curiozitate. Această separare între alcool, tutun, droguri, nu face decât să le normalizeze pe unele, în timp ce le stigmatizează pe altele”, continuă el.

– Și dacă vom crește interesul pentru consum?, întreb eu, antrenată să gândesc în termeni de „spune NU drogurilor”.

– E un risc. Ce ar ajuta e să ne gândim că interesul s-ar putea să fie oricum, spune Secară. Și atunci, prin prevenire, putem să le reducem vulnerabilitatea de a deveni dependenți după ce încearcă.

La finalul liceului și începutul facultății, ar trebui să vorbim despre reducerea daunelor consumului. Ne interesează ca cei care consumă să o facă responsabil.

Numărul elevilor și tinerilor care ajung în unități de primiri urgențe din cauza consumului de substanțe a crescut cu aproape 40% din 2022 în 2023. (Sursa: Raportul Național privind situația drogurilor, 2024)

Însă mentalitățile se schimbă lent. Când tinerii ies de la atelierele Preventis zâmbitori și spun că s-au distrat, unii profesori se îndoiesc de eficiență. Acesta e și unul dintre motivele pentru care Preventis primește mai multe solicitări decât alte organizații axate pe sănătatea mintală din Cluj. Ne este greu să vedem legătura dintre cele două și credem că tulburările de consum ard mai tare ca banalele strategii de gestionare emoțională.

România a alocat aproximativ 7,2 milioane de lei prevenției în 2023 și mai mult de 43 de milioane de lei tratamentului și combaterii substanțelor. Prevenirea ne-a costat de aproximativ șase ori mai puțin decât intervenția. Mă întreb cum ar arăta cifrele dacă prima ar funcționa?

Activitățile Preventis pornesc de la ideea că tinerii au nevoie să fie implicați. „Dacă eu mă numesc expert, pentru că știu câte ceva despre droguri, tânărul cu care vorbesc e cu siguranță expert în viața lui”, spune Bîrlădeanu. „El știe care sunt prietenii lui, care sunt părinții, cum reacționează – deci trebuie să îl ascult”. 

*; **Preventis dorește să păstreze sub anonimat identitatea beneficiarilor, așa că nu este menționată școala în care se desfășoară atelierul, iar numele persoanei este modificat.