Diana a sărbătorit Paștele catolic în urmă cu o lună. A fost al doilea an când nu a plecat acasă în Galați, ci a rămas la București. „Am decis să nu merg acasă, pentru că eu fac pe drum vreo patru ore și jumătate și era o chestiune de două zile, adică trebuia să mă duc și să mă și întorc foarte repede. Mama mea nu putea nici să fie foarte prezentă pentru că nu a avut liber, Paștele catolic nefiind sărbătoare națională”, explică tânăra de 25 de ani.
Așa că a rămas în București, unde a modelat tradițiile de sărbători în alt fel. „Mama mi-a trimis pască, cozonac, ouă roșii, tot meniul de Paște. Mi-am dat seama că am mâncare în cantități mari și am zis să fac ceva cu ea și am organizat un picnic”.
„Elementul esențial care a lipsit a fost familia”
Și-a luat o parte de prieteni, „omuleți” cum îi numește și au mers în Parcul Tineretului din capitală. Cu cei nouă prieteni a luat masa, s-a jucat badminton, iar înspre seară a mers să ia lumină de la biserică.
„Cea mai surprinsă am fost când am spus că mă duc la biserică să iau lumină și două prietene au spus că vin cu mine. Și au fost foarte, foarte curioase de cum e la catolici și au stat cu mine. Nu mai aveam eu răbdare”, povestește Diana.
„Ce am trăit anul ăsta s-a apropiat un pic de Paștele ideal. Pentru că militez pentru ideea de liniște și pentru cea de apropiere. Numai că elementul esențial care a lipsit a fost familia”, mai spune ea.
„Dacă de Crăciun nu mă voi mai duce acasă, o să fie jale”
Jobul full time pe care îl are nu îi permite să mai meargă la fel de frecvent pe acasă și tocmai de aceea nu a apucat nici de Paște. „E ciudată schimbarea asta, e foarte ciudată. Eu acum mă gândesc că dacă de Crăciun nu mă voi mai duce acasă, o să fie jale. Anul trecut mi s-a spus de la muncă faptul că nu pot primi zile libere și de Paștele catolic și de cel ortodox decât dacă îmi iau din zilele de concediu”.
Provocarea pentru Diana va fi în următoarele zile, când majoritatea prietenilor ei din capitală vor sărbători Paștele ortodox, iar ea nu. Dar are în plan să se relaxeze, să facă curat sau să iasă în oraș.
Psihoterapeuta Silvia Guță crede că „tradițiile sau obiceiurile oferă și un fel de scop. Sărbătorile sunt precedate de ritualuri de muncă, de curățenia de primăvară, de pregătirea mâncării, iar singurătatea pe care o experimentează oamenii în preajma sărbătorilor, fie că e vorba de Crăciun sau de Paște, vine din faptul că le lipsește nu doar apropierea de comunitate și familie, ci și structura activităților premergătoare”.
Ce faci când ai familia la mii de kilometri depărtare
Andra a crescut în Italia cu părinții ei care sunt acolo și în prezent. Ea locuiește în România unde s-a mutat pentru facultate. E ultimul an la Jurnalism și lucrează la o televiziune. „Am liber doar patru zile și nu are rost să merg în Italia pentru un timp atât de scurt”, spune ea.
Tânăra a avut și o perioadă foarte aglomerată la job și facultate și afirmă că nu a avut timp nici pentru a se gândi la ce să facă de sărbători: „Cred că e primul an în care de Paște să nu vreau să fac nimic”.
S-a gândit să meargă împreună cu mătușa ei la țară, la bunică, dar drumul e prea lung și obositor: „Durează zece ore drumul cu trenul și mă obosește foarte tare”, spune Andra.
„Probabil voi ieși la o cafeluță, voi mai scrie la licență și mă voi relaxa”, adaugă tânăra despre planurile pe care le are.
„Adică e nașpa să stai singură?”
I-ar fi plăcut, totuși, să fie cu familia și anul acesta: „Ideal vorbind, mi-ar fi plăcut să fiu cu ai mei, ca în copilărie. Am crescut cu niște tradiții și cu o dinamică familială, e ca o setare din fabrică”, explică Andra. „Mai ales de când am crescut un pic mai mare, eu găteam cu mami, tati mergea la cumpărături. Se repetau mereu același lucruri, știi? Sunt acele lucruri care nu te obosesc”.
Spune că zilele acestea a vorbit și cu bunica ei care era fericită că nu va fi singură de Paște. „Adică e nașpa să stai singură?”, se întreabă Andra. „Probabil că de la o vârstă simți mai greu singurătatea. Pentru mine nu e o problemă”, răspunde tot ea.
Pentru a nu te simți singur, psihologa Silvia Guță este de părere că trebuie „să-ți creezi cumva propriile ritualuri, propria satisfacție care poate veni din citit, din plimbat, din făcut curat în dulapul cu haine. E ceva ce n-ai face de obicei”.
„Poți inclusiv să-ți iei o zi de uitat la seriale - o zi, două, trei și altceva chiar să nu faci. Doar să stai și să te scufunzi în seriale sau beletristică”, mai spune terapeuta.
Paul* și Gabriela* sunt prieteni de opt ani, iar anul ăsta s-au hotărât ca, în puntea dintre 1 mai și Paște să meargă împreună într-o excursie de o zi la mare în Bulgaria, în stațiunea Balcic. De la Marea Neagră, Paul și Gabriela vor merge la cozonaci și plăcintă cu brânză din Oltenia, într-un oraș din Dolj unde au crescut. Merg tot împreună, sâmbătă înainte de Paște. Și șederea acasă e una scurtă, trei zile. „Nu am lucruri de făcut acolo”, motivează Gabriela timpul scurt petrecut acasă.
Oul câștigător din fiecare an
„Ar fi soare și cald. Aș fi la țară cu familia mea și am sta la masă afară și am mânca și am vorbi... și m-aș relaxa”, așa își imaginează Gabriela un Paște ideal. Va fi tot cu familia, dar la bloc, în apartament și spune că nu va fi atât de cald pe cât și-ar dori. Iar soarele din Abu Dhabi, locul unde 1 mai o va prinde muncind ca însoțitoare de zbor, nu-l poate aduce cu ea acasă.
Totuși, spune că acasă se va bucura de tradiția ciocnirii ouălor: „Eu când eram mică aveam o teribilă plăcere de a sparge ouă și a câștiga. Eu am intoleranță la ouă, deci nu le mănânc. Doar le sparg”, povestește Gabriela. Dovada dorinței ei de a câștiga la ciocnit stau cele 10-15 ouă „câștigătoare” pe care le-a păstrat de-a lungul anilor: „Întotdeauna dacă pierdeam cu tataie, el îmi dădea oul câștigător. Mereu el avea cel mai tare ou și spărgea toate celelalte ouă. Oul câștigător era la final încoronat și pus într-un suport de ou. Le am pe toate într-un coșuleț”, povestește tânăra de 25 de ani.
„E mai mult nostalgică”, mai spune Gabriela despre această perioadă festivă. „Aș vrea să nu fiu clișeică și să nu zic asta, dar chiar nu mai am bucuria și suspansul și încântarea pe care le aveam mai demult”. Nici pentru Paul, Paștele nu e momentul preferat din an: „Sunt evenimente foarte tensionate și tocmai de aceea anul acesta este primul în care mă întorc acasă doar cu o zi înainte de sărbătoarea în sine”.
Cum să previi conflictele de la masa de Paște
În fiecare an, familia tânărului de 23 de ani se strânge duminica, în ziua de Paște la masă, aceasta fiind o tradiție și de alte sărbători sau aniversări. Deși acesta ar trebui să fie timp plăcut petrecut în familie, Paul spune că „în general, cu câteva zile sau chiar în ajunul acestor sărbători se produc foarte multe tensiuni în familie din cauza stresului cauzat chiar de pregătirea evenimentului în sine”.
Pentru prevenirea conflictelor în familie, psihoterapeuta crede că trebuie „să încerci să-ți utilizezi gândirea critică și simțul observației ca să-ți dai seama ce anume creează starea de disconfort sau de tensiune. Și, pornind de la lucrurile pe care le poți identifica ca fiind mai frecvente, mai recurente, să încerci să construiești cumva o explicație în mintea ta de ce se întâmplă lucrul ăla și cum se ajunge să se întâmple în mod recurent genul ăla de conflict sau de tensiune”.
„De regulă, de sărbători există această presiune socială care zice că trebuie să ne simțim bine și să ne înțelegem bine pentru că așa fac familiile. Și când oamenii au genul ăsta de nevoie, adică să bifeze în mintea lor imaginea familiei ideale, devin destul de indisponibili să accepte că ceilalți au nevoi diferite sau au interese diferite ori alte lucruri de gestionat din punct de vedere emoțional”, mai spune Silvia Guță.
„În perioade de genul acesta lumea de obicei își dorește foarte mult să se relaxeze pentru că sunt zile libere și atunci în momentul în care zilele libere nu sunt chiar zile libere, apar foarte multe certuri”, adaugă tânărul.
„Mi-am dorit dintotdeauna să petrec ori sărbătorile pascale, ori cele de iarnă, în altă țară”
Psihoterapeuta Silvia Guță întărește ce spune Paul: „Există conflictul acesta: O parte din familie vrea ca toată lumea să fie fericită, nimeni să nu se certe și altă parte din familie mai are și alte chestii de gestionat și apare acest teren de conflicte. Poate ar trebui ca cei care sunt mai ocupați să exprime cu ce își ocupă timpul și spațiul mental, ca ceilalți să poată înțelege”.
„Nu aș vrea să asociez o sărbătoare pascală cu certuri și disensiuni, ci cu bucuria petrecerii timpului în familie”, adaugă tânărul.
Dacă acestea apar totuși, psihoterapeta crede că este important ca membrii familiei să se asculte unii pe alții. „Cred că atunci când ne propunem să ascultăm cu adevărat argumentele celuilalt și să le abordăm într-o manieră critică - nu în sensul de a certa pe cineva, ci pur și simplu să încercăm să înțelegem și să contraargumentăm.”
„Cred că ăsta e un exercițiu de care avem nevoie ca societate - să ne întărim capacitatea de a dezbate, de a rămâne în disconfortul unui conflict și de a încerca să găsim acel teren de la mijlocul drumului, unde ambele părți pot să fie cât de cât împăcate cu soluția”, completează Guță.
Lui Paul i-ar plăcea să-și găsească bucuria alături de persoane dragi într-o vacanță în străinătate: „Mi-am dorit dintotdeauna să petrec ori sărbătorile pascale, ori cele de iarnă, în altă țară. Niciodată nu am fost plecat de acasă de sărbători. Mi-ar plăcea să merg în alte țări pentru a vedea obiceiurile altor popoare”, conchide Paul.
*Paul și Gabriela nu au dorit ca în acest text să le apară numele reale.
Foto principală: Freepik
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
