Cum formăm tineri care să acționeze pentru mediu

„Ce știți voi despre poluare?” Alexandra Rădulescu i-a întrebat pe elevi asta, înainte să povestească despre orașe poluate, aflate oricum la distanță de ei, de nitrați și alte lucruri din cărți. Așa a aflat de la copii de petele de petrol din râul Olt, în jurul căruia ei se joacă. „Copiii sunt acolo pe gârlă și au văzut primii pelicula respectivă”, povestește ea. Și de acolo, discuția despre poluare s-a legat mult mai bine, copiii au putut face conexiunea cu ce se întâmplă în viața lor de zi cu zi. Așa cum, atunci când au început să planteze în grădina lor pedagogică, s-au întrebat dacă o cârtiță e prieten sau nu al culturilor. Sau care-i rolul buruienilor. 

Alexandra Rădulescu este coordonatoare de programe la Asociația Rubik Educație Alternativă care de patru ani a implementat EduGrădina în comunități din Dâmbovița, Brașov, Vrancea, Galați, Ialomița și Brăila. Proiectul are mai multe componente. Pe deoparte, înseamnă că orele normale de la clasă se fac afară, adică li se predă și lecția despre arie și perimetre de la matematică, dar și cea despre poluare de la științe. O altă componentă e că îngrijesc o grădină regenerativă, după principiile permaculturii, cu ajutorul unui specialist. Oricum, comunitatea școlară poate gândi proiectul în funcție de nevoile sale. 

„Fiecare comunitate cumva și-a pus amprenta într-un mod foarte specific. Adică, la unii e mai mult în zona de autonomie, locul în care copiii mâncau dimineața, de învățare, la alții e mai mult în zona de grădina comunitară cu implicare intergenerațională. Adică copii, cadre didactice, dar și părinți și bunici. Într-o comunitate, bunicii erau cei care veneau vara și udau grădina.”

După primii ani de implementare, au văzut deja efecte în rezultatele la învățare și comportamentul copiilor, erau mai prezenți la ore, mai conectați unii cu alții și mai activi. „Nu putem să facem toate orele afară?”, e o întrebare recurentă. 

De ce la țară, unde învață jumătate din copiii României și există spațiu verde nu se face asta mai des? „Profesorii au nevoie de ghidaj, vor să înțeleagă cum ar arăta o oră dacă ar muta-o afară, la ce riscuri se supun, că au provocări destule și în clase, dar într-un spațiu deschis. Și noi facem această formare cu ei”, spune Alexandra. 

De altfel, acolo unde au întâlnit multă rezistență din partea profesorilor și unde managementul școlii nu și-a asumat programul, au decis să se retragă. E nevoie de deschidere din partea tuturor să implementezi un proiect care se îndepărtează de predarea tradițională cu pix și hârtie. Cei de la Rubik au observat că a contat mult să aibă niște lideri locali care să țină activitățile sub ochi când ei nu erau acolo. 

Foto credit: EduGrădina

EduGrădina este un program de învățare pe care experții în educație îl numesc place based education, adică educație adaptată la locul în care se află copiii. Este ceea ce recomandă să fie folosit pentru îmbunătățirea educației de mediu, potrivit raportului „Regândirea educației în contextul schimbărilor climatice: Puncte de pârghie pentru schimbări transformative”, realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică - OCDE. 

„Ne-am dat seama că dacă elevii n-au atașamentul ăsta față de mediu, nu putem să vorbim despre lucruri precum reciclare, o instanță care implică moralitatea legată de mediu”, crede și Alexandra. 

De EduGrădina au beneficiat în ultimul an 115 copii de la școli din rural. Cum poate ajunge educația de calitate, adaptată realității locului de unde sunt elevii, peste tot? E doar una dintre întrebările cu care pornim la drum într-o nouă serie REZOLVAT, de data aceasta pe tema educației de mediu. 

Întâi de toate, vă invităm la podcastul cu public pe această temă, pe 14 mai, de la ora 18.00, la Rezidența9. Jurnalistele Cristina Radu și Patricia Cîrtog vor modera discuția. 

Ce inițiative verzi avem pe educație?

Avem Săptămâna verde, proiecte pentru școli verzi, microbuze verzi, opționale pentru mediu, responsabili pentru programe dedicate, grupuri de lucru pentru educație de mediu. S-au deschis porțile școlilor pentru ONG-uri cu programe dedicate pe sustenabilitate și schimbări climatice. Reciclăm becuri și punem hârtia la hârtie și sticla la sticlă. De trei ani, avem și o strategie pentru educația de mediu și ce ne dorim de la elevi până în 2030. 

În același timp, mai puțin de 10% dintre profesorii care au participat la programul Săptămâna verde spun că au fost formați pentru ele. Iar în primii doi ani de implementare, programul nu a avut alocate fonduri pentru activități. 

Peste toate, studiile globale arată că, deși ne-am pus becuri ecologice în casă, nu ne gândim că ar ajuta, de fapt, mai mult să renunțăm la zborurile poluante cu avionul. Ceva din felul cum îi educăm pe copii nu funcționează, spun experții.

În toamna anului trecut, școli din cinci județe au fost închise din cauza ploilor torențiale, scrie TVR Info. Cu mai bine de jumătate de an înainte, mai multe școli din județul Galați încercau să reintre în normalitate după ce viiturile le-au măturat casele și mobilierul din școală. Școala9 a vorbit cu oamenii care nu erau prima oară față în față cu furia apei.

Ce învață copiii locului când ce li se spune la școală despre protecția mediului nu se leagă cu răspunsul pe care îl văd în comunitate sau la nivel înalt atunci când natura se dezlănțuie? 

Nu suntem singurii care trec prin așa ceva - 242 de milioane de elevi, adică de 12 ori populația României, au avut perioade în care n-au mai mers la școală din cauza unor evenimente climatice extreme, arată un raport al UNICEF.  

Elevii din Harghita sau Brașov, unde sunt cele mai mari populații de urși din țara noastră, știu cum se pot proteja ei, dar și natura? Înțeleg cum funcționează legislația pentru protecția animalelor și cine-ce responsabilități are pe acest lanț?

Reușim să scoatem vocabularul la modă „schimbări climatice”, „sustenabilitate”, „verde” din manual și să-l ducem în viața reală spre înțelegere și acțiune? 

„A educa pentru a acționa”

În Strategia națională privind educația de mediu și schimbările climatice aprobată în ianuarie 2023, educația privind schimbările climatice este văzută ca „mod de a gândi și de a acționa, ținând cont de variabile precum riscul, incertitudinea, schimbarea permanentă.”

„A educa pentru a acționa implică fundamentarea de competențe, înțelese în termenii capacității de a antrena cunoștințele și abilitățile, pentru a analiza o situație dată/o problemă, a-i găsi o soluție și a acționa în vederea implementării sale”, mai scrie în strategie. 

Se întâmplă asta în practică? Cei aproape patru ani de Săptămână verde, noțiunile despre mediu inserate în materii precum Geografia, Biologia sau Chimia, opționalul de la liceu „Educație ecologică și pentru protecția mediului” (despre care Ministerul Educației nu centralizează în câte școli se predă), plus sutele de inițiative de educație pentru mediu fac asta? Educă copiii și tinerii pentru a acționa? 

În 2022, fostul președinte Klaus Iohannis forma un grup de lucru pentru educația de mediu la Cotroceni. Grupul și-a propus să introducă Săptămâna verde, cu activități dedicate mediului, pe lângă Săptămâna Altfel, să integreze noțiuni despre schimbări climatice la biologie, chimie și geografie, câteva opționale tematice, să facă parteneriate cu ONG-uri, să existe o bibliotecă digitală cu resurse de mediu. Lucrurile astea s-au întâmplat. 

Un an mai târziu, pe baza acestui raport, s-a făcut și Strategia privind educația de mediu și schimbările climatice. 

A fost implementat programul Săptămâna Verde, cu reticență în primul an, adică 2022-2023, și fără sprijin pentru profesori, nici de formare, nici logistic. Începând cu anul școlar trecut însă, și în acesta, s-au alocat fonduri pentru acoperirea activităților din afara școlii, într-un cuantum de 17 lei per elev pe an, din Fondul de Mediu.

Suntem deja la al patrulea an de implementare. Cercetătorii de la Institutul de Științele Educației au realizat anul trecut un raport de evaluare al programului din care reiese că: 

• 79% dintre profesori consideră că programul aduce beneficii reale, precum creșterea conștientizării problemelor de mediu și diversificarea modurilor de învățare;
• profesorii se simt „destul de pregătiți”, dar mai puțin de 10% dintre ei au participat la activități de formare specifice acestui program;
• după experiențele din „Săptămâna verde”, se văd schimbări comportamentale la elevi, prin sortarea deșeurilor sau economisirea resurselor, au spus 60% dintre profesori; 
• birocrația și fondurile sunt insuficiente pentru acest program, acuză 79% dintre profesori. În plus, parte dintre părinți și elevi percep acest program ca pe o vacanță, așa că profesorii spun că există și o rată de absenteism, nemenționată în ce procent;
• cele mai multe activități au însemnat vizionarea de documentare (75%), lecțiile în natură (70%) și dezbaterile (58%).

Mediul înconjurător la noi și în lume. Mai avem timp?

Uniunea Europeană are ca obiectiv reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030. 

Comunitatea științifică atrage atenția că ne apropiem cu viteză de niște puncte critice climatice, praguri ireversibile: topirea ghețarilor din Antarctica și Groenlanda, pădurea amazoniană care și-a pierdut forța de regenerare, încetinirea curenților marini. 

Oamenii de știință vorbesc de nevoia unor politici publice care să aducă schimbări rapide nu doar în comportamentele de consum, dar și în cultura de creștere permanentă a afacerilor, în politici publice. Și, foarte important, atrag atenția asupra nevoii ca școlile să nu se mai concentreze pe formarea unor comportamente individuale care ajută natura, ci la nivel colectiv, care să ducă la schimbări sistemice.

Adică, nu doar să fim învățați cum să stingem becul și să închidem robinetele, ci cum să îi convingem pe politicieni sau pe businessurile din comunitate să-și schimbe comportamentul și să protejeze mediul, mai spune raportul OCDE. 

Peste 65% dintre oamenii din toată lumea cred că știu ce au de făcut, dar în realitate nu pot distinge între acțiunile care au un impact mai consistent pentru mediu, arată cercetarea OCDE.

59% cred că reciclarea este cea mai eficientă metodă de reducere a amprentei de carbon, deși este una dintre acțiunile cu cel mai mic impact real. 

O alternativă care ar ajuta cu adevărat mediul este să nu-și mai cumpere autovehicul personal sau să nu-l folosească și să ia autobuzul. La fel, considerau că schimbarea becurilor, care e o măsură cu impact scăzut, este eficientă, în timp ce la capătul celălalt, să reduci zborurile cu avionul și să ai o dietă vegetariană sunt alternative cu impact considerabil. 

Așa că ce se învață la școală e esențial, mai spun experții OCDE. Mai ales că educația copiilor influențează direct comportamentul adulților, mai arată același studiu. Și educația nu poate fi doar între pereții clasei, ci trebuie conectată la comunitate, prin acțiuni colective care să-i includă pe toți, intergenerațional. 

Recomandările pentru școli sunt să fie dezvoltată o programă flexibilă, cu focus pe realitățile locale, să fie promovate locurile alternative de învățare, să fie diversificat modul în care sunt evaluați elevii la ce învață, să fie susținută inițiativa elevilor și implicarea lor în comunitate. 

Nu doar la noi, peste tot în lume, dar în proporții diferite, există o diferență între cunoștințele despre schimbări climatice și abilitățile de a acționa pentru protecția mediului. 

Să ne întoarcem la ce face România. 

Ce înseamnă școli verzi

În paralel, planul a fost să se umble la reducerea amprentei de carbon a infrastructurii educaționale cu 50% până în 2030. 

Ministerul Educației a lansat programul „Școala Verde” în mai 2023, pentru construcția sau reabilitarea sau modernizarea școlilor. 54 de proiecte în valoare de 225 de milioane de euro (33 sunt acum în implementare) au fost contractate și au ca termen de implementare august 2026. Ar urma să fie 34 de construcții noi și 11 clădiri renovate. 

„Dintre cele 33 de proiecte aflate, în prezent, în implementare, estimăm că toate cele aflate la acest moment actual la un nivel de progres fizic de peste 30% vor fi finalizate până la data de 31.08.2026, termenul până la care sunt în vigoare contractele de finanțare”, ne-a răspuns ministerul. 

În Ghidul solicitantului, toate proiectele cer școli care să-și reducă emisiile de dioxid de carbon și consumul de apă cu până la 32%. 

Apoi, mai este programul de dotare cu microbuze electrice, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). 5% dintre aceste achiziții sunt până acum supuse unor verificări din cauza unor nereguli, scrie Agepres.

Până în martie anul acesta, au fost cheltuite aproape 225 de milioane de euro (fără TVA) și au fost deja recepționate 1.259 de microbuze electrice pentru care, potrivit răspunsului Ministerului Educației, „emisia gazelor cu efect de seră (GES) fiind, de asemenea, zero la nivel de utilizare”. 

Editoare - Cristina Radu