Un doctor în științe politice specializat pe internaționalizarea învățământului superior românesc care a uitat că una dintre valorile fundamentale ale sistemelor de învățământ din democrații consolidate, occidentale, este transparența decizională și implicarea tuturor părților sociale interesate în procesul de luare a deciziei.
Părăsesc preț de un text dezbaterea privind liceele pedagogice, admiterea la liceu și bursele școlare și vă prezint 5 prevederi ale legii privind învățământul preuniversitar apărute pe surse care nu au fost amplu comentate în spațiul public, dar care au potențialul să impacteze negativ sistemul nostru de educație.
Multe programe guvernamentale - peticeli în locul unor politici publice de calitate
Masă sănătoasă în școli, programul Școală după Școală, programul de învățare remedială, rețelele de școli verzi, Planul Strategic de Reducere a Abandonului Școlar, Programul Naţional „O carte pentru fiecare”, programe pentru zone prioritare pentru educație sunt doar câteva dintre programele guvernamentale culese din Legea pentru învățământul preuniversitar varianta Deca, apărută pe surse și confirmată, indirect, chiar de către ministră.
Listarea exhaustivă a acestor programe cu obiective menționate sumar și scalabilitate incertă face ca Legea Deca să pară mai degrabă o colecție de dorințe, în cel mai bun scenariu posibil care urmează să intre pe circuitul de avizare interministerial, decât o politică publică de calitate, care să indice chirurgical responsabilii pentru rezolvarea unor probleme sistemice, precum abandonul școlar.
Un exemplu elocvent în acest sens este reprezentat de programul masă sănătoasă în școli (redenumit astfel, implementat la ora actuală în fază pilot, încă din 2016, sub numele de masă caldă), care urmează să fie implementat în parteneriat cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Programul este reglementat în secțiunea 5 - Reducerea abandonului școlar, articolul 74, și vizează obligativitatea să aibă în mod obligatoriu cel puțin 1 milion de beneficiari, fără a fi clar modul în care Ministerul Educației a calculat acest total, fără a fi clar modul în care cele două ministere vor asigura finanțare și sustenabilitate în cadrul acestui program. În deja cunoscuta logică de wishful thinking, autorii legii propun ca programul masă sănătoasă în școli să fie finanțat de la bugetul național și din fonduri externe, la care să se adauge fonduri ale autorităților publice locale, fără a fi schițată verticala de comunicare între acești actori, absolut necesară pentru a se asigura predictibilitate în finanțarea programului.
Mai mult decât atât, paradoxal, deși secțiunea este dedicată reducerii abandonului școlar, este neclar modul în care un singur tip de intervenție (asigurarea suportului alimentar pentru participarea la școală) va reuși să suplinească tot spectrul nevoilor de care un copil are nevoie pentru a ajunge la școală - sprijin emoțional, consiliere psihologică, activități extrașcolare de calitate, servicii medicale și, mai important, transport școlar gratuit și sigur.
La fel de neclară este legătura dintre programul de învățare remedială și cel privind asigurarea mesei sănătoase. Va exista o componentă educațională a programului de masă sănătoasă în școli? Și dacă da, cine o va asigura? Aceeași profesori care încă nu și-au primit banii pentru programul de învățare remedială, finanțat de la bugetul de stat cu 30 de milioane de euro?
O altă propunere a autorilor legii (necunoscuți până la momentul de față) vizează înființarea programelor dedicate zonelor prioritare de educație, cu scopul reducerii decalajelor de acces, participare şi rezultate şcolare cu care se confruntă elevii aflaţi în risc de excluziune socială. Aceste zone prioritare vor beneficia de finanțare de bază suplimentară de la Ministerul Educației, potrivit autorilor proiectului, și de măsuri de reducere a abandonului școlar integrate, tot spectrul activităților urmând a fi coordonat de o… comisie de coordonare, formată din mai multe instituții cu atribuții în domeniul social.
Un alt paradox este că autoritățile locale (primăriile) nu vor fi reprezentate direct în acest comitet de coordonare, dar consiliile județene - da. O prevedere care seamănă mai mult cu un program național finanțat din fonduri europene, decât cu un articol de propunere normativă, cu atât mai mult cu cât credibilitatea Ministerului Educației pentru a susține asemenea intervenții din fonduri proprii este aproape de zero. Să nu uităm, totuși, că în mandatul Ligiei Deca Ministerul Educației a beneficiat de cel mai mic buget raportat la procentul din PIB - 2,1%, potrivit datelor prezentate de Edupedu.ro.
Și totuși, elevii nu beneficiază de transport gratuit pentru școală
Dreptul elevilor de a beneficia de decontul serviciilor de transport public local şi judeţean, rutier, naval, cu metroul, precum şi feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic, în scopul asigurării dreptului la educaţie este prevăzut la articolul 80. Marea problemă a elevilor navetiști rămâne nerezolvată, pentru că decontul nu înseamnă transport gratuit, iar Ministerul Educației preferă să ignore această problemă.
Recent, același minister a pierdut la Curtea Constituțională a României, ordonanța de urgență nr. 50/2021 promovată de Sorin Cîmpeanu, care propunea o nouă non-soluție pentru transportul elevilor navetiști a fost declarată neconstituțională. Până la proba contrarie, această problemă care generează abandon școlar masiv pentru cei care nu-și permit să plătească abonamentul în avans rămâne în aer. Faptul că Guvernul nu poate asigura fonduri suficiente pentru plata transportului către școală a tuturor elevilor navetiști face ca întrebarea privind posibilitatea finanțării pleiadei de programe prevăzute la punctul 1 să fie cât se poate de legitimă.
Descurajarea autorităților publice locale să se implice în administrarea școlilor
O altă prevedere problematică presupune descurajarea autorităților publice locale să se implice în administrarea școlilor, mutând responsabilitatea politică în altă curte. La articolul 19, alineatul 25, cu privire la organizarea rețelei școlare, este vizată următoarea propunere:
În situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale nu îşi îndeplinesc atribuţiile privind asigurarea finanţării unei unităţi de învăţământ preuniversitar şi este afectat în mod direct interesul superior al beneficiarului primar, unitatea de învăţământ preuniversitar este preluată, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şcolari, de consiliul judeţean în raza administrativ-teritorială a căruia se află sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru unităţile de învăţământ de pe raza municipiului Bucureşti.
Implementându-se o asemenea prevedere, primăriile ar putea fi descurajate să își îndeplinească atribuțiile legale pentru administrare școlilor, la gândul că acestea vor putea fi preluate de consiliul județean, fiind proiectată o adevărată pasare a responsabilității. Adăugând la aceasta faptul că primarul din localitatea cu școala problematică și președintele consiliului județean ar putea fi din partide diferite, obținem rețeta perfectă pentru și mai multă politizare în administrarea școlilor, o breșă ideală pentru primarii cu zero interes pentru dezvoltarea comunității locale prin investiții durabile în școli. Și sunt destui.
Scoaterea asociațiilor de elevi din procesul de elaborare a Statutului Elevului
Aceasta este o prevedere nedemocratică, una care intră în contradicție cu valori precum pluralismul și respectarea dreptului la liberă asociere. Diferența fundamentală dintre aceste două forme de asociere a reprezentanților elevilor este simplă: asociațiile elevilor sunt ONG-uri de sine stătătoare, independente și cu personalitate juridică, în timp ce Consiliul Național al Elevilor funcționează în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educației.
În varianta actuală a Statutului Elevului, act normativ care vizează drepturile și obligațiile elevilor ca beneficiari direcți ai procesului de învățământ, Statutul elevului poate fi modificat prin ordin al ministrului, la propunerea Consiliului Național al Elevilor, a asociațiilor reprezentative ale elevilor legal constituite, a federației naționale a părinților, a federațiilor sindicale. În varianta Legii Deca, Statutul Elevului este adoptat în urma consultării Consiliului Naţional al Elevilor şi a celorlalţi parteneri de dialog social (sindicate, patronate). Atât asociațiile de elevi, cât și părinții sunt scoși din acest proces, fapt care trădează intenția inițiatorilor de a nu considera drept legitime asociațiile reprezentative ale elevilor. Fapt care este îngrijorător, întrucât asociațiile de elevi sunt cele care, nu de puține ori, au apărat drepturile elevilor chemând în judecată Ministerul Educației și fiind vocali pe teme de interes precum acordarea burselor și garantarea transportului gratuit.
De cealaltă parte, introducerea în Legea Deca a prevederii care întărește sprijinul Ministerului Educației pentru o structură de reprezentare a elevilor care ar trebui administrată independent (art. 104, alin. 5: Ministerul Educaţiei, respectiv unităţile de învăţământ preuniversitar sprijină activitatea Consiliului Naţional al Elevilor şi a substructurilor sale) poate ridica semne de întrebare cu privire la legitimitatea acesteia în poziționări sensibile, unde drepturile elevilor și interesul ministrului Educației sunt divergente.
Evaluarea Națională din două materii va produce învățare… la două materii!
În esență, la capitolul proces educațional propriu-zis, elementele de noutate aduse de Ligia Deca în proiectul privind legea învățământului preuniversitar sunt minimale, focusul actului normativ regăsindu-se în altă parte: la administrare, la desființare și înființare de instituții și la proiectat de programe naționale guvernamentale cu fezabilitate scăzută. La articolul 98, este reglementat faptul că evaluarea naţională de la finalul clasei a VIII-a constă în probe la disciplinele limba şi literatura română şi matematică, fiind organizată conform unei metodologii aprobate anual prin ordin al ministrului educaţiei.
Față de actuala legislație care, deși nu a fost implementată niciodată, prevede evaluare națională inclusiv la o limbă de circulație internațională, probe de competențe digitale și cultură civică, pe lângă matematică și științe (model apropiat de filosofia de evaluare PISA, unde subiectele nu sunt centrate pe o disciplină, ci sunt abordate multidisciplinar), Legea Deca este o variantă retrogradă, în răspăr cu cerințele actuale ale societății și pieței muncii.
Evaluând elevii de 14-15 ani doar la două materii, învățarea va fi focalizată doar pe aceste două materii, limbile străine, științele și competențele digitale diluându-se în fundalul învățării din ciclul gimnazial. Fără a determina elevii să învețe informatică și să-și dezvolte competențele digitale încă din timpul gimnaziului, vom rămâne veșnicii codași ai clasamentelor europene la capitolul economie și societate digitală, cu impact puternic asupra societății noastre în integralitatea ei.
Pe lângă faptul că elevii români vor fi condamnați la mediocritate academică, promovând o astfel de cultură a evaluării nu facem decât să oferim un nemeritat imbold industriei de meditații, adâncind faliile dintre elevi în funcție de veniturile părinților. Menținerea Evaluării Naționale în aceeași paradigmă a dresajului elevilor în funcție de răspunsurile primite la testări după format standard la matematică și română contrastează puternic cu idealul educației incluzive de calitate, pe care Ligia Deca l-a promovat la multe microfoane de-a lungul carierei sale.
Programe guvernamentale pentru combaterea abandonului școlar fără finanțare, structură sau responsabili, educație incluzivă de calitate fără transport gratuit la școală, responsabilitate pentru zonele prioritare din educație fără implicarea primăriilor, decizii pentru elevi fără consultarea acestora și evaluare națională solidă din doar două discipline testate. Un veritabil „lasă-mă să te las” educațional, care trădează superficialitatea și dezangajarea autorilor legii pentru realizarea misiunii României Educate.
