În lume, 129 de milioane de fete nu merg la școală. Nici măcar jumătate dintre țările lumii nu au reușit să ajungă să ofere șanse egale la educație pentru fete. Situația din Afganistan va adânci prăpastia.
Condamnându-le la precariat intelectual, munci casnice și căsătorii forțate, talibanii vor fi principalii responsabili pentru dezumanizarea femeilor afgane. Mult prea multe destine (viitoare profesoare, jurnaliste, doctorițe, cercetătoare) sacrificate în numele Șariei (legislația islamică bazată pe Coran și învățăturile profetului Mohamed). Femeile afgane se tem pentru viața lor și își deplâng soarta în tribunele comunității internaționale, care întârzie un răspuns. Putem doar să ne imaginăm, să ne uităm cutremurați la fotografii și să le ascultăm poveștile.
Imperfectă, România este o democrație liberală, în care femeile au dreptul la învățătură, pot urma cursurile oricărei universități vor. O dată cu aderarea la Uniunea Europeană, cauza feministă a fost articulată, inclusiv prin intervențiile activiștilor și a jurnaliștilor preocupați de subiect.
Nu există disparități majore în ceea ce privește părăsirea timpurie a școlii între fete și băieți. Abandonul școlar se manifestă cel mai evident în învățământul postliceal, rata celor care părăsesc sistemul de educație fiind de 9,7% în cazul fetelor și puțin mai mult în rândul băieților - 9,8%, spun experții INS.
Datoria noastră? Să fim conștienți de faptul că democrația nu este un dat, iar responsabilitatea pentru o cetate în slujba cetățenilor este a fiecăruia dintre noi; noi, cei și cele care avem acces la educație, care putem intra într-o școală fără teama că există un grup înarmat după colț, cei care ne gândim astăzi în ce mobilitate internațională să mai mergem. Noi care nu trebuie să stăm înghesuiți astăzi în aeroporturi, temându-ne pentru viața noastră, punându-ne întreaga credință într-un loc liber într-un avion militar.
Războiul celor neajutorați
Adina Zoican are 19 ani și este studentă la Științe Politice, ambasador în cadrul inițiativei Generația VOT, care își propune să scoată tinerii din apatia civică și să-i mobilizeze la alegeri. Adina este din Curtea de Argeș și s-a implicat în activități civice încă din timpul liceului. Iată mesajul ei pentru tinerele afgane:
„Cred că abia zilele astea am reînceput noi, ca omenire, să ne dăm seama cât de importantă este democrația, așa imperfectă cum este. Cât despre mine, sunt mai mult decât fericită că trăim aici și avem viața asta. Educația am primit-o din familie, de la profesorii dedicați pe care i-am avut, de la oamenii cu care am lucrat. Sistemul nostru educațional are goluri imense, nu i le contest, dar există profesorii dedicați, ONG-urile care luptă și oamenii din sistem care încearcă să miște ceva. Democrația îi lasă. Afganistanul a pierdut, din păcate, acest privilegiu major. Mă gândesc cu groază la ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost eu în locul acelor (probabil) milioane de fete. Mă cunosc destul încât să îmi fi imaginat două scenarii, doar că ambele se sfârșesc sumbru.
S-a aruncat cu destul noroi politic în aceste zile către toți liderii lumii mai mult sau mai puțin responsabili de ceea ce se întâmplă acum în Afganistan. Eu n-o să fac asta.
O să spun doar că fiecare fată care va vrea să meargă la școală sau universitate și nu va putea, va fi pe conștiința tuturor celor care nu i-a întins o mână acum. E un război neterminat, doar că s-a transformat în războiul celor neajutorați.
Dragile mele, educația ne face cine suntem. Nu îmi pot imagina prin ce treceți, dar sunteți puternice și nu uitați că educația nu se face doar pe băncile școlilor. Criza asta majoră ne-a reamintit cât de privilegiați suntem pentru că, în primul rând, suntem în Europa și Uniunea Europeană. Putem să ieșim oricând din țară, putem munci și studia oriunde ne dorim ca cetățeni europeni, doar că nu conștientizăm cât de importante sunt aspectele astea decât atunci când avem parte de un șoc. Ăsta e momentul nostru de conștientizare.
Întotdeauna e un moment oportun să ne luptăm pentru un drept al nostru sau al cuiva care nu se poate lupta singur, fie că e dreptul la o canalizare pe o stradă în mediul rural, fie că e dreptul la educație, sănătate sau opinie. Închei cu gândul și speranța că fetele care au acces la educație astăzi își vor da seama cât de important este să li se respecte drepturile și că vor face absolut totul pentru a le fi respectate. Și pentru a fi ele, ca ființe, respectate.”
„Dacă nu se vor lua măsuri, multe țări vor urma modelul Afganistanului”
Bianca Borcea are 15 ani și locuiește la țară, în Dumbrava, Prahova. Dorește să se implice activ în viața comunității sale și, încă de la începutul liceului, a făcut voluntariat, iar acum participă la Acceleratorul de implicare civică pentru tineri, proiect prin intermediul căruia dorește să convingă autoritățile locale să investească în școala din sat. Iată mesajul ei:
„Cred că mi-ar fi fost foarte greu să trăiesc în Afganistan acum, dat fiind caracterul meu. Eu sunt o persoană foarte organizată și am un plan bine definit în legătură cu viitorul meu și cu educația mea, dacă aș fi părăsit universitatea tot acest plan ar fi fost ruinat și de altfel și viitorul meu. Cred că liderii lumii trebuie să își amintească în primul rând că femeile pot face lucruri la fel de mărețe ca bărbații, iar de-a lungul istoriei au dovedit-o de nenumărate ori. Un alt mesaj pe care l-aș transmite e că dacă nu se vor lua măsuri, multe țări vor urma modelul Afganistanului, ceea ce va avea urmări groaznice.
Sunt sigură că fetele și femeile afgane vor lupta pentru redobândirea dreptului la educație și știu că vor da totul pentru a învinge. Chiar dacă nu vor obține dreptul la educație pentru ele, îl vor obține pentru fiicele lor, iar asta va fi un real succes. Cel mai important lucru care trebuie învățat din această criză este că trebuie să ne cunoaștem foarte bine drepturile, iar la primul semn că o autoritate vrea să ni le constrângă, ar trebui să reacționăm”.
„Viitorul unei societăți stă în toți cetățenii și în gradul de cultură și educație”
Implicată în conducerea Consiliului Județean al Elevilor Galați, Aura Badiu a luat, nu de puține ori, partea elevelor dezavantajate, pentru care dreptul la educație reprezintă, în continuare, un lux:
„Privarea de un drept atât de esențial, din considerente sexiste, constituie un scenariu abominabil, ce nu ar fi trebuit să se poată desfășura sub nicio circumstanță. Și deși îmi este imposibil să reconstitui întreg contextul, astfel încât să mă pun în poziția femeilor cărora li s-a cerut să plece din universități, pot spune că, în locul acestora, m-aș simți abandonată de un întreg sistem, cu ramificații la nivel mondial.
Toate principiile pe baza cărora am funcționat, până la momentul actual, în corelație cu valorile și experiențele dobândite de-a lungul timpului, s-ar nărui în fața «liderilor» neasumați care nu conștientizează că viitorul unei societăți stă în TOȚI cetățenii acesteia și în gradul de cultură și educație pe care îl dețin.
Îmi este greu să le transmit un singur mesaj tinerelor studente din Afganistan fiindcă dificultatea situației în care se află este de nedescris. Cred însă că ar trebui cu toții să le mulțumim pentru că au conștientizat cât de important este dreptul la educație și pentru că și l-au exercitat până în momentul în care nu a mai fost posibil. Un astfel de principiu este cel care le diferențiază de societatea care le-a privat de drepturile și libertățile. Pentru noi, ar trebuie să fie un moment zero de conștientizare a faptului că investiția în educație este calea cea mai sigură pentru o societate mai bună. Sper că tinerele din Afganistan vor putea găsi o modalitate prin care să lupte pentru drepturile, aspirațiile și pasiunile lor”.
„Dreptul la educație este o binecuvântare”
Delia Dobrovăț a fost ambasador pentru bună guvernare în școli și licee. A făcut naveta din Bacău în Cluj unde a urmat cursurile unui liceu militar.
,,Dacă aș fi trăit în Afganistan în această perioadă, trecând peste evidenta stare de șoc, neputință și frustrare, mai mult ca sigur că nu aș fi avut resursele educaționale și posibilitatea să dezvolt opinii legate de status-quo precum cele formulate aici. M-aș simți ca într-un abis, ca-ntr-un labirint fără de ieșire, în care știu că urmează o singură cale: cea a fricii de a fi femeie într-o lume a bărbaților extremiști. Ce ar trebui să învățăm? Că în unele țări educația nu reprezintă un drept, ci mai degrabă un concept care se pedepsește dacă e urmat. De aceea, faptul că avem acces la educație este și un drept, însă trebuie tratat și ca o binecuvântare. Cred că femeile afgane n-ar trebui pentru nicio clipă să uite cine sunt și unde au ajuns și să facă tot posibilul să supraviețuiască. Acesta este cel mai important lucru”.
