Anul trecut, raportul „Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile”, realizat la inițiativa Președintelui României Klaus Iohannis, a propus programul Săptămâna verde.
„De ce o Săptămână verde?”, se întreabă retoric ministerul. Tot el, ministerul, dă răspunsul. Spune că această „Săptămâna verde” ar crea o „cultură școlară”, nici mai mult nici mai puțin, bazată pe „încredere, respect, colaborare, susținere reciprocă și comunicare nonviolentă”. Plus, la realizarea acestui generos proiect colaborează „preșcolari, elevi, cadre didactice, părinți”. Mi-nu-nat! Un consens, ca să spunem așa, național, o strădanie a tuturor factorilor implicați în educație pentru a salva Planeta!
Metodologii și hârtii
Domnul președinte s-a gândit să mai dea ceva de lucru profesorilor și elevilor, pentru a încununa programul România educată. Doamna ministru Deca, împreună cu domnul ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor, Barna Tánczos, au avut fiecare câte ceva de spus, citate așezate la loc de cinste în Platforma educațională Săptămâna verde, pentru cine dorește să consulte.
Doamna ministru ne dorește tuturor succes și este convinsă că această primă ediție va fi un început promițător, iar domnul ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor ne spune ce avantajați suntem noi, profesorii, că avem acum la îndemână o „resursă consistentă pentru a se asigura că prima ediție a Săptămânii verzi va fi un succes.”
Ca orice lucru bine făcut, așa cum suntem obișnuiți, acest program are o metodologie care se întinde pe 11 pagini, are 5 capitole, fiecare cu câte cel puțin 10 articole, care, la rândul lor, au subdiviziuni. Încununarea acestei Săptămâni verzi se face prin completarea unui raport realizat de fiecare cadru didactic pentru fiecare activitate efectuată.
Ce presupune medodologia, pe scurt:
- constituirea unui colectiv, în fiecare școală, care să se ocupe de Săptămâna verde;
- elaborarea unor chestionare pentru părinți și copii de „identificare a intereselor/preocupărilor antepreșcolarilor/preşcolarilor/elevilor”;
- centralizarea propunerile de activități, durata, numărul de participanți, spațiul de desfășurare, materialele necesare;
- întocmirea orarului pentru „Săptămâna verde”;
- perioada de alcătuire a ofertei de activități pentru „Săptămâna verde”;
- perioada de desfăşurare a programului;
- realizarea rapoartelor, deosebit de amănunțite;
- perioada de reflecţie/analiză a rezultatelor;
- analiza, în Consiliul profesoral, apoi în cel de administrație a rezultatelor cu, obligatoriu: puncte tari, puncte slabe, ce trebuie îmbunătățit, ce a mers șnur
O muncă titanică, o risipă uriașă de hârtie făcută din copacii pe care ar trebui să-i protejăm. O pierdere de timp imensă pentru toate cadrele didactice.
Pentru că toate aceste etape ale Săptămânii verzi presupun întâlniri ale consiliului profesoral, dezbateri, propuneri, voturi, urmate apoi de întruniri ale consiliilor de administrație care consfințesc ceea ce s-a propus, ales, votat în consiliile profesorale.
În urma tuturor acestor ședințe se scriu procese verbale, semnate de toți profesorii participanți. Am făcut un mic sondaj la școli din orașul meu. Doar pentru orarul Săptămânii verzi s-au completat de la 10 pagini în sus. Rapoartele, peste 100 de pagini. Nu toate se printează. Dar o parte dintre ele, da.
Să punem 10 pagini pentru fiecare școală din țară - sunt în jur de 6.000 cu personalitate juridică - avem deja 60.000 de pagini.
Au muncit colegii desemnați în aceste colective, conform ordinului de ministru, zeci de ore. Muncă neplătită.
Nici planetei Pământ nu i-a ajutat consumul de curent pentru sutele calculatoare pe care s-au completat tabele, formulare, chestionare, rapoarte, proceduri, justificări.
Ce facem cu pădurile tăiate și râurile poluate
Lăsând deoparte faptul că raportul acesta va fi printat pe hârtie și adăugat la dosarul deja generos al fiecărui profesor, acest program în sine îmi pare o ipocrizie.
Deoarece în țara aceasta, cu acordul autorităților, se taie masiv pădurile. În mass-media sunt imagini berechet cu trenuri sau camioane încărcate cu bușteni cu circumferința de mai mult de un metru. De asemenea, imaginile jalnice ale pădurilor tăiate, ale vârfurilor munților și dealurilor dezgolite, imagini ale cioatelor rămase în urma defrișărilor sunt dureroase, revoltătoare, greu de suportat.
O Săptămână verde ar trebui să meargă în paralel cu politici serioase pentru stoparea acestui flagel.
Ipocrizia factorilor de decizie din România se vede și din poluarea cronică a apelor curgătoare, a celor stătătoare, a pădurilor, a acceptării tacite ca pe un lac de acumulare ca cel de la Gilău, de unde bem apă, să se circule cu bărci cu motor. Sau în nenumărate lacuri din care se aprovizionează cu apă marile orașe sunt scurse dejecțiile celor care au vile pe marginea acestor lacuri. Vile, cele mai multe, construite ilegal.
Se stipulează, în mod expres, că Săptămâna verde nu trebuie în niciun caz să se suprapună peste Școala altfel. Sunt, nu-i așa?, două lucruri diferite, absolut obligatorii pentru toată suflarea școlărească.
Săptămâna verde tot timpul anului, la toate materiile
Toate aceste activități, pe care ministerul le dorește neapărat adunate într-o săptămână dedicată, profesorii și elevii le fac, de ani de zile, firesc, în cadrul orelor de dirigenție, biologie, geografie, arte plastice, educație tehnologică.
La dirigenție sunt teme dedicate protejării naturii, la biologie se vorbește despre poluarea mediului și animale periclitate din cauza deteriorării mediului de viață, la geografie se vorbește despre poluarea apelor, defrișări, la arte plastice se utilizează diverse materiale refolosibile pentru realizarea de jucării, obiecte folositoare, obiecte de artă, la educație tehnologică se realizează obiecte din materiale reciclabile. Toate acestea se fac.
Am fost atenționați să completăm toate formularele exact cum se cer. La rapoarte trebuie atașate poze, cu care să demonstrăm că chiar am fost unde ne propusesem. Pentru a pune poze cu elevii este nevoie de acordul părinților sau al elevilor majori. Dacă nu avem acest acord, fețele copiilor care nu doresc să apară pe diverse platforme trebuie blurate sau ascunse. Ni s-a spus că vom avea controale, de la ISJ -uri, care vor dori să vadă toate documentele exact în modul în care ne-au fost cerute de experții din minister.
Din păcate, schimbările climatice afectează sănătatea pământului și, implicit, viața. Ne ajută în vreun fel rapoartele neapărat cu poze doveditoare?
În fiecare școală ar trebui să fie coșuri de gunoi dedicate diverselor tipuri de ambalaje. Ar putea fi o cutie în care copiii să aducă de acasă bateriile consumate. În fiecare clasă ar putea fi două-trei ghivece cu flori iar copiii, pe rând, să le ude. Poate și un acvariu.
Activitățile făcute afară, când permite timpul, ar trebui să devină obișnuință. Și în multe școli este. Copiii fac sport afară, pictează sau desenează după natură, pot studia plante sau animale și pot face tot felul de alte activități. Acestea nu ar trebui înghesuite într-o săptămână, ci să se facă de câte ori este posibil. Dar e nevoie ca școlile să aibă curte. O curte cu iarbă, cu pomi, cu flori.
Este necesar să ne schimbăm mentalitatea. Nu protejăm natura și nu reciclăm doar o săptămână. E necesar să devină un mod de viață. Aruncăm sticlele de plastic în containerul de culoare albastră, hârtia în cel roșu, dozele de suc în cel galben.
Nu cumpărăm mâncare prea multă, pe care pe urmă o aruncăm. Nu aruncăm mizerii pe jos. Lucrăm cu materiale refolosibile. Mergem pe jos sau cu bicicleta de câte ori este posibil. Ne jucăm afară. Nu risipim apa. Și nici zeci de pagini de hârtie pentru proceduri și rapoarte.
