Elevii pe care îi pierde sistemul. O analiză REZOLVAT

Elevii pe care îi pierde sistemul. O analiză REZOLVAT

Zeci de mii de copii lasă locuri goale în bănci înainte să ajungă la liceu, cu fiecare generație. Sărăcia este principala cauză a abandonului școlar. Vorbim de copii care renunță sau sunt retrași de familii pentru că pur și simplu nu au bani de haine și rechizite, ori sunt obligați de context să aleagă munca în detrimentul școlii. Elevii de la sat sunt în cel mai mare risc. Astăzi, despre starea de fapt. În zilele ce urmează, discutăm în podcastul REZOLVAT cu specialiști și practicieni despre ce poate fi făcut pentru a-i ține pe copii în sistem, cu toate variantele pe masă și cu limitările lor.

26.06.2024

de Cristina Radu, ilustrație: Simina Popescu
 
O lectură de 14 minute. 

Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei ajunge ceva în viață. Dacă stai cu burta pe carte, o să reușești. Asta ni se spune de când pășim prima dată pragul sălii de clasă. Dar ce faci atunci când chiar nu poți și nici măcar nu depinde de tine?

„«Dacă vrei, poți» este ce spui cu dispreț cuiva căruia refuzi să-i înțelegi situația și care te incomodează pentru că te face de râs cu eșecul său. «Dacă vrei, poți» arată de fapt că este nevoie de eforturi excepționale pentru a reuși, sistemul nu e în stare să te facă bun prin simpla ta participare”, scriau Mihai Vasile și Marius Udrescu, specialiști în politici publice și sociale, într-un editorial din Școala 9, despre această ștampilă nedreaptă pusă pe frunțile celor care „nu vor să învețe”.

În această situație sunt 16,6% dintre copiii români. Procentul celor care abandonează prematur școala plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană, potrivit Eurostat. Ultimul raport al Ministerului Educației privind starea învățământului arată că 18.500 de elevi din clasele I-VIII au abandonat școala anul trecut. Un număr în scădere față de anii școlari precedenți, în care a fost chiar și dublu. Dar încă ridicat și foarte departe de ținta UE de a ajunge la o rată de abandon de 9,5% până în 2030. Spre comparație, Croația are 2% rată de abandon.

Cine sunt copiii care nu mai merg la școală?

Deși rata abandonului la sfârșitul gimnaziului din anul școlar 2021-2022, la care se raportează ministerul, este cea mai scăzută din ultimii câțiva ani, ea nu se simte la fel peste tot.

O analiză Școala 9 de anul trecut care s-a uitat la cei aproape 40.000 de elevi care nu mai ajung să dea Evaluarea Națională a arătat că printre pierderile școlare sunt și migrațiile interne și externe - adică elevii care schimbă școala sau își continuă studiile în altă țară -, dar și elevi repetenți sau cu CES, pentru că pe toți aceștia ministerul îi numără la un loc.

Însă aceste erori de calcul și de agregare a datelor nu dau la o parte problema reală a abandonului școlar.

Un sfert de milion dintre copiii din România sunt neșcolarizați, potrivit Băncii Mondiale. Sistemul de educație este domeniul în care se observă cel mai clar inegalitatea socială. Elevii din zonele rurale au un risc de peste cinci ori mai mare să renunțe la școală mai devreme decât colegii lor de la oraș, arată Eurostat.

O diferență care s-a tot accentuat de la un an la altul. Toate studiile arată cu degetul către un vinovat principal pentru abandonul școlar: sărăcia. Aici, în comunitățile deja vulnerabile din rural, apar cel mai des problemele.

Copiii pe care-i pierde an de an sistemul sunt mai ales copiii pe care familiile nu-și mai permit să-i țină în bănci. În teorie, educația este gratuită, dar să țină un copil în școală poate fi un efort financiar uriaș pentru o familie. Doi din 10 părinți spuneau, într-un sondaj făcut de World Vision, că vor să-și retragă copiii din școală pentru că nu au bani de rechizite și haine pentru ei. 1 din 2 copii este în pragul sărăciei severe, potrivit unui raport al Salvați Copiii. Pe termen lung, abandonul școlar duce la șomaj, mai multă sărăcie, probleme de sănătate și excluziune socială.

Piramida nevoilor

Chiar și rezultatele testărilor PISA fac legătura directă între statusul socioeconomic al unei familii și rezultatele academice ale copiilor. Lipsurile financiare și materiale afectează modul în care învață elevii și cresc riscul de abandon școlar înaintea studiilor liceale.

Copiii sunt forțați să părăsească școala mai devreme din obligație față de familii, ca să muncească și să întrețină gospodăria sau ca să plece în străinătate, tot la muncă, împreună cu părinții lor. 6 milioane de români lucrează în străinătate, o estimare neoficială.

Cel mai mare risc de pierdere este între terminarea clasei a VIII-a și liceu. Rata de tranziție, adică raportul dintre numărul elevilor înscriși la începutul clasei a VIII-a și numărul celor înscriși la începutul clasei a IX-a, a fost, în ultimul deceniu, undeva la 95%, potrivit raportului privind starea învățământului. Este un procent bun, dar specialiștii în educație se așteaptă să scadă semnificativ în anii următori, chiar și până la 85%, conform raportului de analiză a tranziției la liceu realizat de Coaliția pentru Educație. Practic, tot mai puțini copii își vor continua studiile.

Funcționează programele guvernului?

Și în același timp, sunt tot mai multe școli defavorizate. Într-un singur an, numărul lor a crescut cu aproape o treime, arată un raport din 2020 al Asociației Human Catalyst. ONG-ul a realizat și o hartă interactivă din care reiese că unitățile școlare defavorizate sunt concentrate în zona de nord-est a țării, adică Vaslui, Iași, Galați, și în zonele în care sunt prezente comunități mari de romi.

Ministerul Educației a stabilit prin legea învățământului programe care ar să-i sprijine pe copii să meargă la școală, precum „A doua șansă” și „Învățare remedială”, pentru cei care ajung târziu școală, respectiv, pentru cei cu decalaje în învățare. 

„Nu poți să îi ceri unui copil flămând să fie vesel, să citească, să scrie”, rezumă activistul Ionuț Stan, fondatorul Asociației Gipsy Eye, întreaga situație, vorbind, într-un material Școala 9 din 2022, despre cât de esențiale sunt programele de ajutor social în unele comunități. E mai greu să înveți când nu ai ce să mănânci.

Pentru aceste nevoi există programul „Masă sănătoasă” (fostul proiect „Masă caldă” - PNMS, prescurtat). Pe hârtie, funcționează în 450 de școli. Cu 15 lei de elev pe care îi primesc de la stat, școlile trebuie să le ofere celor mici hrană caldă fie din bucătăria proprie, fie în regim catering, ori un pachet alimentar.

În realitate, doar o treime dintre unitățile de învățământ înscrise și declarate eligibile au implementat proiectul în mod real, arată un raport World Vision din aprilie anul acesta. Pentru aproape jumătate dintre elevii care au primit mâncare la școală, aceasta este principala masă a zilei. Pentru un sfert dintre elevi, este singura dintr-o zi.

Sandwich-ul este „masa sănătoasă” cea mai des oferită copiilor în școlile în care a fost implementat programul, a descoperit ONG-ul, însoțit de o băutură răcoritoare, apă sau iaurt și un produs dulce de patiserie. 70% dintre părinți și 36% dintre profesori consideră că 15 lei sunt prea puțini pentru o masă consistentă acordată celor mici.

În una din cinci școli sunt certuri, tensiuni și frustrări între copii pentru că nu toți elevii din clase primesc mâncare. Practic, adulții au decis ca unii copii dintr-o grupă să mănânce, iar colegii lor să-i privească.

Totuși, analiza arată și procente pozitive: mai bine de jumătate dintre reprezentanții școlilor incluse în program au apreciat că frecvența școlară a copiilor s-a îmbunătățit odată cu PNMS. Asta, în ciuda dificultăților pe care le-au întâmpinat unitățile de învățământ, de exemplu, lipsa unor spații adecvate pentru prepararea și servirea hranei de la început.

Și în școlile din mediul rural în care World Vision România a implementat, separat de proiectul guvernului, programul „Pâine și mâine”, care include, printre altele, masă caldă și ore remediale pentru copii, prezența elevilor a crescut cu până la 40%.

În timp ce România încearcă șchiopătând să implementeze complet acest program de vreo opt ani, în Finlanda, toți elevii primesc gratuit prânzul de mai bine de 70 de ani.

Uniunea Europeană ne ajută și ea cu 543 de milioane de euro prin Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar (PNRAS), parte a Planului Național de Redresare și Reziliență. Fiecare școală care se înscrie în program și este acceptată, dintre cele peste 3.000 identificate de minister cu risc de abandon școlar, primește până la 300.000 de euro pentru proiecte care să-i facă pe copiii din medii dezavantajate să revină în clase. Ministerul Educației doar ce a publicat luna trecută o nouă serie de 488 de școli eligibile.

Peste 100 cele mai dezavantajate școli nu a fost incluse pe lista celor eligibile pentru acest program din cauza unor erori de metodologie, a avertizat acum doi ani Asociația Human Catalyst. În schimb, au fost incluse colegii naționale mari, care nu sunt dezavantajate.

De asemenea, un raport al Societății Academice Române a arătat că programul de educație remedială „Școală după școală”, finanțat cu 30 de milioane de euro bani europeni pentru a ameliora părăsirea timpurie a școlii, a scos peste 3.600 de elevi corigenți sau repetenți.

Profesorii care nu-i abandonează pe cei abandonați deja de alții

„Dacă e dificil să își asigure ziua de azi, ce crezi că ar putea să îl determine pe părinte să-l intereseze despre viitor, despre ceea ce nu e palpabil, sigur?”, consideră Cristiana Popescu, psihologă la Institutul de Parenting din România, vorbind despre „sateliții” care trebuie să graviteze în jurul unui copil în risc de abandon. Nu este suficient ca doar un profesor să se implice, ci e nevoie și de autorități - mai ales - și de părinți, a explicat ea pentru Școala 9, într-un articol despre două învățătoare din Constanța care luptă să-i readucă în bănci pe acei elevi care au renunțat la carte ca să meargă cu oile pe câmp sau să aibă grijă de frații mai mici. Se luptă chiar și cu mitul „ce să-i fac, doamnă, dacă nu îi place școala?” din partea părinților.

În capătul celălalt, într-un sat din județul Cluj, o învățătoare a luat literalmente proverbul „e nevoie de un sat întreg ca să crești un copil” și a implicat în diverse proiecte familiile elevilor și autoritățile locale: copiii au făcut schimb de părinți și au vorbit despre curaj, au organizat un târg gastronomic cu rețete din bătrâni, iar instituția din localitate, pe partea cealaltă, a mai angajat un psiholog și un asistent social.

O profesoară din Vrancea face vizite acasă la copiii repetenți și la cei care lipsesc de la ore și abordează metode nonformale de predare, iar o directoare dintr-un sat din Sălaj își premiază cu excursii elevii care nu fac absențe.

Sunt doar câteva exemple pozitive de „ce merge” la nivel local - vom scoate mai multe din #arhiva Școala 9 în zilele următoare, pe Facebook și Instagram. Iar începând de mâine, discutăm despre cum poate fi crescută incluziunea școlară cu oameni care au văzut de la firul ierbii statisticile de mai sus. Pregătiți-vă pentru podcastul REZOLVAT, în premieră de la ora 19.00, pe Youtube și Facebook!

Cristina Radu

editor și reporter

A terminat Facultatea de Jurnalism din București și a început să lucreze în presă în 2016, în primul an de studii, la agenția de presă News.ro. În perioada 2018-2024 a fost reporter la ziarul Libertatea, unde a documentat poveștile din spatele știrilor. Acum este reporter de investigații la Snoop.ro. Scrie despre oamenii care schimbă câte puțin societatea, despre mediu și animale, abuzuri și cheltuirea banilor publici. Îi place Harry Potter, are trei pisici răsfățate și crede că locul stafidelor nu este în prăjituri.

Simina Popescu

ilustratoare

Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

CUVINTE-CHEIE

rezolvat podcast abandon scolar solution journalism